În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfatisat la mai multe
agentii de presa pentru a relata urmatoarea întamplare de necrezut, care
i s-a petrecut si care i-a schimbat viata. 
Povestea aceasta a aparut la
televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste si
brosuri în întreaga Arabie Saudita, în Siria, Palestina si în tarile
vecine.Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte
bogata, însa stearpa.
Anii au trecut, si în pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale însemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii.
Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe întaia sa sotie (legea locala îngaduie pana la patru casatorii concomitente).
Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece în vacanta cu sotia sa în Siria.
Ajunsi acolo, au închiriat o limuzina si un sofer care sa îi poarte ca ghid în calatoriile lor prin Siria.
De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, îndurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiti - poate pentru ca nu sunt multumiti de felul în care conduce excursia ?
Povestea aceasta a aparut la
televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste si
brosuri în întreaga Arabie Saudita, în Siria, Palestina si în tarile
vecine.Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte
bogata, însa stearpa.Anii au trecut, si în pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale însemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii.
Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe întaia sa sotie (legea locala îngaduie pana la patru casatorii concomitente).
Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece în vacanta cu sotia sa în Siria.
Ajunsi acolo, au închiriat o limuzina si un sofer care sa îi poarte ca ghid în calatoriile lor prin Siria.
De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, îndurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiti - poate pentru ca nu sunt multumiti de felul în care conduce excursia ?
Perechea i-a marturisit soferului ca pricina nefericirii lor este neputinta de a avea copii.
Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, în Siria, crestinii ortodocsi au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care înseamna Preasfanta si un cuvant arab care înseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se îndreapta catre icoana ei facatoare de minuni.
Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate.
Iar apoi "Maria" crestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.
Însufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa îi duca la manastirea "Saidnaya" a "Doamnei Crestinilor", spunand: "Daca vom avea un copil, ma voi întoarce si îti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA".
Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita însarcinata.
Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.
Acum, de îndata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se întoarca în Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse.
La întoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa îl ia de la aeroportul din Damasc.
Însa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga împreuna cu el la aeroport ca sa îl ia pe bogatul arab saudit, sa îi ia banii si sa îl omoare.
Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fara sa îsi dea seama ca planuisera sa îl omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.
Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) în bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului în portbagajul masinii, în loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.
Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se întamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa îi ajute, însa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Însa în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci întreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit.
Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.
Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata , barbatul saudit s-a sculat, în chip vadit si minunat în viata si teafar, zicandu-le: "Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului". Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de îndata mintile - au înnebunit.
Politia le-a pus catusele si în timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care îl omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie în viata.
Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au întarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta întamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt înca, evidente.
Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind într-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.
Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele în Siria, si au mers toti împreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar în locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care îl fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.
Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, îsi începe povestirea cu cuvintele: "Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza." - ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.
Aceasta minune a covarsit cu înfricosata surprindere toata lumea araba - musulmana si întreg Orientul Mijlociu.
Slava lui Dumnezeu pentru toate !
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi !
Imagini de la manastirea unde s-a petrecut minunea: http://www.pbase.com/mansour_mouasher/saydnaya
Este unică în lume. Probabil singura pictată pe când modelul se afla încă în viaţă.
O înfăţişează pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe şi nu a mai fost văzută de o jumătate de secol.
Se ştie că există la Mănăstirea Saidnaya doar datorită mirosului de mir şi a minunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continuă să le înfăptuiască.
Drumul de la Damasc până la Saidnaya ("Doamna Noastră" în traducere, la fel ca Notre-Dame), de numai câţiva kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fără să îl simţi.
Abia ieşit pe autostrada străjuită de zeci de reprezentanţe ale celor mai importante mărci de maşini din lume, intri într-un alt univers, într-un alt capitol al istoriei pe care credeai că o poţi vedea doar în documentare.
Saidnaya, mica localitate siriană în care istoria de mii de ani este prezentă şi astăzi la fiecare pas, se găseşte pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri faţă de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvântat aceste ţinuturi.
Pe aceste meleaguri se spune că şi-a omorât Cain fratele, pe Abel, dând naştere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ură şi trădare.
Dar cel mai interesant fapt este statutul localităţii, unic şi el în lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atâtea case, făcând din aşezarea siriană singura localitate-biserică din lume !
De altfel, primul lucru pe care îl vezi la intrare este o biserică. Cioplită în stâncă. Al doilea lucru este tot o biserică. Lipită de o casă.
Al treilea lucru, o altă biserică, de data aceasta pe o cornişă abruptă, printre măslini.
Şi tot aşa, până la obiectivul principal, Mănăstirea Saidnaya, care, după atâtea clădiri abia sesizabile, ţi se înfăţişează maiestuoasă şi impunătoare ca o revelaţie.
Istoria Mănăstirii de la Saidnaya, devenită prin importanţă şi număr de credincioşi care îi calcă pragul al doilea loc de pelerinaj creştin după Ierusalim, începe undeva în jurul anului 547 era lui Christos şi poartă hramul Maicii Domnului.
Povestea ctitoriei este, ea însăşi, o pildă de credinţă.
Se spune că Justinian I, împăratul Bizanţului, aflat în plină campanie militară împotriva perşilor, a ridicat o tabără pe aceste meleaguri.
Rămas fără apă şi provizii, soarta părea să-i fi devenit potrivnică până când, zărind o gazelă în depărtare, a pornit în urmărirea ei.
Crezând că o vânează, împăratul a fost condus de gazelă până la un izvor cu apă cristalină, de existenţa căruia Justinian nu ştia şi care însemna salvarea armatei sale.
Atunci, gazela s-a transformat într-o icoană, a Maicii Domnului, şi i-a spus: "Tu nu mă vei ucide, Justinian, ci vei înălţa pentru mine o biserică pe acest deal".
Cum s-a construit locaşul. Întors în tabără, împăratul a povestit întâmplarea şi a dat poruncă să se pornească degrabă la întocmirea planurilor pentru mănăstire.
După o vreme, constatând neputinţa arhitecţilor de a realiza un edificiu pe măsura aşteptărilor sale, a contribuit el însuşi la întocmirea planurilor după un vis în care Maica Domnului i-a apărut şi l-a îndrumat.
Acest plan se află la baza construcţiei care se vede astăzi, uimind deopotrivă cu frumuseţea şi autenticitatea ei. Doar a fost proiectată de un împărat !
În prezent, la mănăstirea care are hramul Maicii Domnului şi ţine de Patriarhia Antiohiei şi a întregului Orient, se află circa 30 de măicuţe şi o maică stareţă care se ocupă atât de cele sfinte, cât şi de cele lumeşti, adică de administrarea locaşului şi de chivernisirea averii şi a proprietăţilor.
Fiindcă e nevoie şi de aşa ceva, în condiţiile în care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxă de intrare.
Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, în Siria, crestinii ortodocsi au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care înseamna Preasfanta si un cuvant arab care înseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se îndreapta catre icoana ei facatoare de minuni.
Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate.
Iar apoi "Maria" crestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.
Însufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa îi duca la manastirea "Saidnaya" a "Doamnei Crestinilor", spunand: "Daca vom avea un copil, ma voi întoarce si îti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA".
Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita însarcinata.
Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.
Acum, de îndata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se întoarca în Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse.
La întoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa îl ia de la aeroportul din Damasc.
Însa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga împreuna cu el la aeroport ca sa îl ia pe bogatul arab saudit, sa îi ia banii si sa îl omoare.
Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fara sa îsi dea seama ca planuisera sa îl omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.
Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) în bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului în portbagajul masinii, în loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.
Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se întamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa îi ajute, însa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Însa în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci întreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit.
Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.
Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata , barbatul saudit s-a sculat, în chip vadit si minunat în viata si teafar, zicandu-le: "Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului". Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de îndata mintile - au înnebunit.
Politia le-a pus catusele si în timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care îl omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie în viata.
Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au întarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta întamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt înca, evidente.
Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind într-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.
Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele în Siria, si au mers toti împreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar în locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care îl fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.
Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, îsi începe povestirea cu cuvintele: "Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza." - ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.
Aceasta minune a covarsit cu înfricosata surprindere toata lumea araba - musulmana si întreg Orientul Mijlociu.
Slava lui Dumnezeu pentru toate !
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi !
Imagini de la manastirea unde s-a petrecut minunea: http://www.pbase.com/mansour_mouasher/saydnaya
Este unică în lume. Probabil singura pictată pe când modelul se afla încă în viaţă.
O înfăţişează pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe şi nu a mai fost văzută de o jumătate de secol.
Se ştie că există la Mănăstirea Saidnaya doar datorită mirosului de mir şi a minunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continuă să le înfăptuiască.
Drumul de la Damasc până la Saidnaya ("Doamna Noastră" în traducere, la fel ca Notre-Dame), de numai câţiva kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fără să îl simţi.
Abia ieşit pe autostrada străjuită de zeci de reprezentanţe ale celor mai importante mărci de maşini din lume, intri într-un alt univers, într-un alt capitol al istoriei pe care credeai că o poţi vedea doar în documentare.
Saidnaya, mica localitate siriană în care istoria de mii de ani este prezentă şi astăzi la fiecare pas, se găseşte pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri faţă de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvântat aceste ţinuturi.
Pe aceste meleaguri se spune că şi-a omorât Cain fratele, pe Abel, dând naştere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ură şi trădare.
Dar cel mai interesant fapt este statutul localităţii, unic şi el în lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atâtea case, făcând din aşezarea siriană singura localitate-biserică din lume !
De altfel, primul lucru pe care îl vezi la intrare este o biserică. Cioplită în stâncă. Al doilea lucru este tot o biserică. Lipită de o casă.
Al treilea lucru, o altă biserică, de data aceasta pe o cornişă abruptă, printre măslini.
Şi tot aşa, până la obiectivul principal, Mănăstirea Saidnaya, care, după atâtea clădiri abia sesizabile, ţi se înfăţişează maiestuoasă şi impunătoare ca o revelaţie.
Istoria Mănăstirii de la Saidnaya, devenită prin importanţă şi număr de credincioşi care îi calcă pragul al doilea loc de pelerinaj creştin după Ierusalim, începe undeva în jurul anului 547 era lui Christos şi poartă hramul Maicii Domnului.
Povestea ctitoriei este, ea însăşi, o pildă de credinţă.
Se spune că Justinian I, împăratul Bizanţului, aflat în plină campanie militară împotriva perşilor, a ridicat o tabără pe aceste meleaguri.
Rămas fără apă şi provizii, soarta părea să-i fi devenit potrivnică până când, zărind o gazelă în depărtare, a pornit în urmărirea ei.
Crezând că o vânează, împăratul a fost condus de gazelă până la un izvor cu apă cristalină, de existenţa căruia Justinian nu ştia şi care însemna salvarea armatei sale.
Atunci, gazela s-a transformat într-o icoană, a Maicii Domnului, şi i-a spus: "Tu nu mă vei ucide, Justinian, ci vei înălţa pentru mine o biserică pe acest deal".
Cum s-a construit locaşul. Întors în tabără, împăratul a povestit întâmplarea şi a dat poruncă să se pornească degrabă la întocmirea planurilor pentru mănăstire.
După o vreme, constatând neputinţa arhitecţilor de a realiza un edificiu pe măsura aşteptărilor sale, a contribuit el însuşi la întocmirea planurilor după un vis în care Maica Domnului i-a apărut şi l-a îndrumat.
Acest plan se află la baza construcţiei care se vede astăzi, uimind deopotrivă cu frumuseţea şi autenticitatea ei. Doar a fost proiectată de un împărat !
În prezent, la mănăstirea care are hramul Maicii Domnului şi ţine de Patriarhia Antiohiei şi a întregului Orient, se află circa 30 de măicuţe şi o maică stareţă care se ocupă atât de cele sfinte, cât şi de cele lumeşti, adică de administrarea locaşului şi de chivernisirea averii şi a proprietăţilor.
Fiindcă e nevoie şi de aşa ceva, în condiţiile în care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxă de intrare.
Mănăstirea rivalizează cu Ierusalimul. Pentru a simţi un miracol nu e nevoie să treci neapărat pragul mănăstirii.
Nu numai că harul divin se simte pretutindeni printr-o senzaţie de linişte sufletească pe care o percepi imediat ce te găseşti în preajma sfântului locaş, dar, urcând treptele impozante din piatră, undeva la jumătatea distanţei rămase de străbătut până la poarta mănăstirii, o construcţie din fier forjat îţi atrage atenţia.
Este vorba despre o protecţie din metal, un fel de grilaj ridicat în jurul primei minuni de la Saidnaya, în jurul unei apariţii cu totul speciale.
Conturul Sfintei Fecioare se poate vedea cât se poate de clar ieşind parcă din treapta pe care ai fi putut călca dacă n-ai fi fost avertizat.
Zecile de bileţele albe însemnând tot atâtea dorinţe puse în acea zi, lustrul impecabil al locului, urmarea miilor de atingeri, constituie dovada că acel contur are o putere miraculoasă şi că vizitatorii cred în ea.
Principalul motiv pentru care Mănăstirea Saidnaya a ajuns să rivalizeze cu Ierusalimul în ceea ce priveşte numărul de pelerini - foarte interesant, nu neapărat creştini - este însă icoana făcătoare de minuni.
Recunoscută acum în toată lumea, icoana este una dintre cele patru pictate de Sfântul Evanghelist Luca şi, se spune, a fost făcută având ca model chiar pe Maica Domnului, fiind cea mai fidelă reprezentare a Fecioarei Maria.
Istoria păstrată în manuscrise spune că, la sfârşitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareţa mănăstirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce şi-a găsit adăpost aici în drumul său către Ţara Sfântă să îi aducă o icoană deosebită din Ierusalim, "preţioasă şi frumoasă a Născătoarei de Dumnezeu, pe care mănăstirea să o aibă ca pe un odor de mult preţ.
"Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis că aşa va face. Dar, o dată ajuns în oraşul sfânt, a uitat de jurământ şi a dat să plece fără icoană.
O voce însă l-a întors din drum amintindu-i de făgăduială. Cum putea s-o uite ? Jurase să nu o facă. Teodor s-a întors şi a cumpărat icoana reprezentând pe Fecioara Maria.
Pe drumul de întoarcere, el şi-a dat seama că icoana l-a scăpat şi de atacul mişelesc al tâlharilor şi de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia să plece în deşert.
Atunci a hotărât să o păstreze pentru sine, minţind-o pe stareţă că a uitat să o cumpere.
Şi minunea s-a arătat din nou, făcând imposibilă plecarea pelerinului din mănăstire, ca şi cum un zid s-ar fi ridicat în jurul său.
Abia atunci a realizat că locul icoanei făcătoare de minuni era în acea mănăstire din Saidnaya şi a lăsat-o acolo spre a folosi credincioşilor.
Atât scrierile vremii, păstrate cu sfinţenie în biblioteca mănăstirii, cât şi informaţiile orale transmise din generaţie în generaţie atestă puterile divine ale icoanei.
De la îngenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului şi al Siriei, care a fost nevoit să renunţe la proviziile ce le furase din mănăstire, şi până la cârjele abandonate, ca dovadă a tămăduirilor miraculoase, istoria este plină de exemple de minuni înfăptuite în "fortăreaţa creştină" ridicată întru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.Icoana, adăpostită într-o casetă din argint.
Drumul prin mănăstire până la icoană trece printr-o curte interioară şi prin ganguri înguste alternate cu intrânduri generoase şi icoane pictate cu măiestrie pe pereţi.
Pe măsură ce te apropii de "locul minunilor", aşa cum este denumită camera ce adăposteşte icoana făcătoare de minuni, îţi dai seama că te afli într-un loc deosebit.
Oboseala dispare ca prin farmec, luată parcă de aceeaşi mână care tocmai ţi-a alungat gândurile rele.O icoană mare pe perete, apoi încă una, o cameră rotundă unde, sub banca din lemn masiv, zac nefolositoare acum bastoane, cadre şi cârje.
Te apleci puţin şi intri în cel mai important loc al mănăstirii. O cameră rotundă, cufundată în semiîntunericul conferit de lumina câtorva lumânări, o masă în mijloc şi mirosul de mir.
Măicuţa călăuzitoare ne spune că icoana făcătoare de minuni se găseşte zăvorâtă într-un spaţiu special construit în perete.
Deschide cu cheia o uşiţă metalică, în spatele căreia, într-o casetă din argint, ferecată şi ea la rândul ei, se găseşte icoana Maicii Domnului.
Ultima dată când a fost văzută a fost acum 50 de ani, dar o copie fidelă se găseşte deasupra spaţiului în care se găseşte caseta din argint ce adăposteşte originalul.
Misterul sfintei lucrări înfăptuite de Evanghelistul Luca dăinuie şi astăzi, nimeni neputând explica faptul că aceia fără de credinţă au rătăcit drumul spre icoană sau, pur şi simplu, un zid nevăzut le-a aţinut calea spre sfântul locaş.
Cum de icoana, după atât timp, continuă să fie izvorâtoare de mir?
Cum de tămăduirile miraculoase au loc şi astăzi uimind lumea medicală prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fără de scăpare?
Cum de minunile se întâmplă nu numai pentru creştini, ci şi pentru reprezentanţii altor religii care s-au rugat la Saidnaya întru însănătoşire grabnică şi iertare de păcate?
Răspunsul aveam să îl aflu în acel loc luminat ca o aură de lumânări şi mirosind dumnezeieşte a mir.
Atunci când, pentru prima oara în viaţă am realizat că, dacă îmi doresc ceva cu adevărat, acea dorinţă se va împlini.
Şi că misterul puterii icoanei făcătoare de minuni constă în credinţă.
Trimisa de Pr. lgnatios, Stareţ
Sfânta Mănăstire a Pastorilor
Bt Ahur-Betleem
Postul Paştelui, Martie 2005
redactată de Arhimandritul Nektarios Serfes
Boise, Idaho, USA
Ajunul Înălţării Domnului, 8 Iunie 2005
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Sfântă Maică a Domnului, ai milă de noi!
Pace în sufletele voastre
Smerit întru Domnul
+ Arhimandrit Nektarios Serfes, care se roagă pentru voi
http://www.bisericaortodoxaaurora.com/?p=1238
