DESPRE CUM SE ARATĂ DUMNEZEU OAMENILOR
Fericirea se naşte din ceea ce noi vedem cu sufletul şi cu inima noastră. Mii de oameni M-au văzut înPalestina, dar mulţi dintre ei nu au fost totuşi mai fericiţi decît cei care nu M-au văzut; mulţi M-au văzut dar nu s-au mîntuit, fiind spiritual orbi.Dumnezeu cel nemuritor şi duhurile cerului nu pot fi văzute de ochii de lut ai făpturii. Cumveţi putea vedea voi de pildă, pe Cel ce-a zidit sufletul vostru, cînd voi nu vă puteţi vedea propriul vostru suflet ? Numai cînd vi se vor deschide ochii sufletului vostru, veţi putea vedea pe Cel ce este Spirit.Acum, într-adevăr, tu Mă vezi, dar Mă vezi cu ochii sufletului, nu cu cei ai trupului. Dacă atîteamii de oameni M-au văzut în Palestina, crezi tu oare că această vedere le-a deschis tuturor ochiisufletului?... sau că prin aceasta Eu M-am făcut un om muritor? Eu M-am întrupat în aceastălume ca să răscumpăr păcatele lumii; şi cînd s-a sfîrşit această lucrare de mîntuire a oamenilor,ceea ce era pieritor în Mine s-a prefăcut în Viaţă Veşnică. De aceea, după învierea Mea, numaiaceia Mă puteau vedea, care aveau trezită vederea spirituală.În lumea aceasta sînt oameni care ştiu multe lucruri despre Mine, dar care nu Mă cunosc,adică oameni care nu au nici un fel de trăire mistică, şi nu Mă simt în sufletul lor. Ei nu au ocredinţă adevărată în Mine şi nu Mă recunosc ca Domn şi Mîntuitor. Ei sînt orbi din naştere. Înzadar îi spui unui orb cît sînt de frumoase culorile. El nu e în stare să-şi dea seama defrumuseţea lor. El va putea să-şi dea seama de frumuseţea lor numai după ce i se vor deschideochii.Aşa sînt şi cei orbi spiritual. Numai cînd un om va avea trezită vederea spirituală va putea săMă cunoască şi să înţeleagă că Eu sînt Dumnezeu cel întrupat. Cultura nu ajută la nimic aicidacă nu există şi trăirea interioară a credinţei şi iubirii de Dumnezeu.Sînt mulţi credincioşi care simt prezenţa Mea în inimile lor şi ei dobîndesc astfel viaţa şi pacea lăuntrică. Ei nu pot să Mă vadă direct, dar simt prezenţa Mea în fiinţa şi viaţa lor, şi acestsimţămînt le dă putere şi fericire.Dumnezeu este Iubire. În orice fiinţă, dar cel mai profund în om, Dumnezeu a sădit sămînţaiubirii.
Aşadar, să dăruim lui Dumnezeu. Omul trebuie să-L iubească pe Cel ce i-a creat inima,sufletul şi mintea; omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletulsău şi din tot cugetul său şi nu numai pe Dumnezeu, ci tot ceea ce El a creat. Iubind peDumnezeu, omul va iubi şi toată creaţia Lui.Dacă omul nu iubeşte pe Cel ce a sădit în el puterea de a iubi, el se abate de la menireaadevărată a iubirii şi atunci aceasta se preface în egoism. Orice om care este egoist este în egalămanieră un sinucigaş.Am mai spus: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Într-un înţeles mai larg,omenirea întreagă este aproapele nostru.E uşor să fii bun cu un străin, chiar dacă el îţi este vrăjmaş, cînd nu trăieşti cu el decît două-trei zile. Dar a ajunge să înţelegi şi să iubeşti ca pe tine însuţi un om care trăieşte zilnic cu tinesi-ţi pricinuieşte mereu necazuri şi supărări, este într-adevăr un lucru dificil. În ziua în care veţifi cîştigat această mare biruinţă, vă va fi uşor să iubiţi orice om ca pe voi înşivă.Cînd un om iubeşte pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot cugetul său şi cu toată puterealui, şi pe aproapele său ca pe sine însuşi, în inima lui nu va mai putea exista nici un fel deîndoială, împărăţia lui Dumnezeu se va statornici înăuntrul său şi această împărăţie este veşnică.Curăţit prin văpaia iubirii, acest om se transformă după chipul Tatălui care este în ceruri şi carel-a zidit odinioară după propriul său chip spiritual.Sufletul din trupul omenesc este asemenea unui pui ascuns în coaja unui ou. Dacă, printr-unmijloc oarecare, puiul dinăuntru ar afla că, dincolo de coaja lui, se întinde o lume nesfîrşită, cuflori de tot felul, cu ape şi coline fermecătoare, dacă i s-ar spune că toate acele lucruri sîntfrumoase şi că în această lume trăiesc şi părinţii lui şi că odată va locui şi el acolo, dacă i s-ar spune că va scăpa şi el odată din închisoarea oului şi va vedea toate aceste lucruri, el nu ar înţelege nimic şi nu ar crede ceea ce i s-ar povesti.Dacă i-aţi spune că într-o zi el va vedea cu ochii lui micuţi toată lumea aceasta şi că vacolinda în zbor cu plăpîndele lui aripi tot văzduhul acestei lumi, el nu va crede, şi nici o dovadănu l-ar putea convinge.Tot aşa, mulţi oameni nu cred în lumile subtile invizibile şi în Dumnezeu, pentru că ei nuvăd dincolo de învelişul de materie al corpului fizic.Imaginaţia lor, ca şi aripile plăpînde ale puiului, nu se poate avînta dincolo de graniţele judecăţii lor mărginite; ei nici măcar nu-şi pot imagina fericirea eternă pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru mult iubiţii săi fii.
Dacă puiul din ou ar zice că nu mai este nimic în afară de coaja sa, mama lui i-ar răspunde:"Ce vorbeşti tu ? Afară sînt munţii, florile şi cerul albastru". "Vorbeşti prostii, căci eu nu vădnimic din toate acestea", i-ar răspunde puiul, dar îndată ce şi-ar sparge coaja, el ar putea vedeacă cele spuse de mama sa sînt adevărate. La fel, oamenii sînt închişi în propriul trup şi, dincauza limitării lor, nu pot vedea Cerul Fericirii veşnice. Dar cînd această coajă a corpului fizicva fi înlăturată prin forţa iubirii şi a cunoaşterii, atunci se va ajunge la adevărata fericire.Omul, făptură mărginită, are nevoie de credinţă ca să se poată înălţa să cunoască Misterul luiDumnezeu Cel Nemărginit.E cu neputinţă minţii limitate a omului să pătrundă în adîncimile tainelor lui Dumnezeu, atîtatimp cît acesta nu depune efortul de a-L cunoaşte pe Cel care l-a creat.Aici, pe pămînt, viaţa e supusă suferinţelor, nimicirii şi morţii, dar cînd ea se luminează princredinţa în Dumnezeu Cel Nemuritor, izvorul vieţii veşnice, această viaţă ajunge ea însăşiveşnică.
Eu sînt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, zice Domnul, Cel ce este şi Cel ce era şi Cel cevine, Atotştiutorul.
Sundar Singh-Viziuni Din Lumea Spiritelor
