Și se va pune problema ca oamenii să înveţe din ce în ce mai mult să înţeleagă că, citind anumite paragrafe din Evanghelie, trebuie să ştii întotdeauna despre ce este vorba, ce anume este cu adevărat important acolo; atingem atunci punctul care este deosebit de important pentru un simbol sau altul, pentru o povestire sau alta. Este ciudat cum pentru lucrurile cele mai importante din Evanghelii explicaţiile teologice sau filosofice obişnuite pornesc de fapt de la o mentalitate curioasă, ce i s-ar potrivi unui om ce nu vrea să aşeze calul înaintea căruţei, aşa cum ar fi normal, ci invers, să „pună căpăstrul la coada calului“, cum s-ar zice într-un limbaj trivial. Aşa se întâmplă în realitate cu mulţi exegeţi şi comentatori; nu se observă ce este important.
„Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.
Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.
Şi vorbind i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.“ (11, 12-14)
Oricine se întreabă pe bună dreptate: Nu este totuşi straniu să se spună în Evanghelie că un Dumnezeu se îndreaptă spre un smochin, caută smochine, dar nu găseşte niciuna, că în plus se mai indică şi motivul pentru care nu găseşte niciuna ‒ căci se spune explicit că „nu era timpul smochinelor“, deci că El merge la smochin, caută şi nu găseşte smochine într-o perioadă când nu era timpul lor ‒ după care se spune: „De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce!“?
Vedeţi acum explicaţiile care se dau de obicei la această istorisire, când în Evanghelie se spune de fapt sec şi prozaic că Christos Iisus simte în mod ciudat că îi e foame, se îndreaptă spre un smochin într-o perioadă în care nu creşteau smochine, nu găseşte niciuna, după care blestemă copacul ca în veac să nu mai facă fructe. Dar ce fel de pom este smochinul şi de ce se povestesc toate acestea aici?
Cine poate să citeaseă scrierile oculte va recunoaşte în istorisirea despre „smochin“ ‒ legătura lui cu cele ce există în Evanghelie o vom vedea mai departe ‒ acelaşi lucru ca în cazul lui Buddha, despre care se spune că a stat sub „arborele Bodhi“ şi a primit iluminarea, rezumată în predica de la Benares. A sta sub „arborele Bodhi“ este echivalent cu a sta sub „smochin“. Istoriceşte vorbind, epoca lui Buddha era încă, în ceea ce priveşte clarvederea omenească, „timpul smochinelor“, ceea ce înseamnă că iluminarea o primeai, ca în cazul lui Buddha, sub arborele Bodhi ‒ sub smochin. Acum lucrurile nu mai stăteau aşa. Ucenicii trebuiau să înveţe asta. Survenise realitatea istorică în care în arborele sub care Buddha primise iluminarea nu mai erau fructe.
Şi tot ce se întâmpla atunci în omenire se oglindea în sufletul lui Christos.
Ucenicii trebuiau să participe la această taină şi să ştie despre ea. Christos îi conduce sub smochin şi le spune taina arborelui Bodhi. Omite să le spună, pentru că era un lucru lipsit de importanţă, că şi Buddha culesese roade din acest arbore. Dar acum nu mai era vremea „smochinelor“ pe care Buddha le culesese din arborele Bodhi în perioada predicii de la Benares; Christos a trebuit să constate că în veci nu se vor mai coace fructe în arborele din care a curs lumina de la Benares, că ea le va veni acum de la Misteriul de pe Golgota.Despre ce este vorba aici?
Este vorba de faptul că Christos Iisus merge cu ucenicii săi din Betania la Ierusalim şi, cu această ocazie, o impresie deosebit de puternică, o forţă deosebit de puternică pune stăpânire pe sufletele lor, care provoacă în ei trezirea forţelor clarvăzătoare. Ei devin acum deosebit de receptivi pentru imaginaţiuni. În ucenici se deşteaptă forţe clarvăzătoare, imaginative. Ei văd prin clarvedere arborele Bodhi, smochinul, iar Christos trezeşte în ei înţelegerea faptului că de la arborele Bodhi nu mai pot veni roade ale cunoaşterii, căci nu mai este vremea smochinelor, adică a vechii cunoaşteri.
În locul scenei istorice cu Buddha sub arborele Bodhi ni se pune acum în faţă imaginea Golgotei, unde este înălţat un nou pom, pomul crucii, de care atârnă fructul viu al Dumnezeului oamenilor ce se revelează, pentru ca din ea să iradieze noua cunoaştere, a pomului ce nu va înceta să se dezvolte şi care va face roade în veşnicie.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA139/GA139_CF08.html
Smochinul , un pom extrem de controversat. Este singurul pom la care se face referire în Biblie prin Pilda
smochinului blestemat, în alte religii este venerat ca un arbore sfânt, în India este arbore naţional, Budha se spune că a atins iluminarea sub copacul Bodhi, un bătrân smochin sfânt, în cartea genezei după căderea în păcat Adam şi Eva şi-au acoperit goliciunea cu frunze de smochin, în Roma antică smochinul era considerat un pom sfânt pentru că în mitologia antică lupoaica i-a alăptat pe Rommulus şi Remus sub un smochin.
