Sărbătoarea creştină este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci, cei doi fiind cunoscuţi drept eliberatori ai creştinismului.
Constantin cel Mare s-a născut în oraşul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxentiu şi a lui Liciniu. Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creştinilor, în timpul domniei sale adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii şi a preoţilor. De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă şi Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară. După edictul din 313, Împăratul scuteşte Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donaţii şi le oferă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecaţi după legile statului. Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp, în anul 337 şi a fost înmormântat în biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.
Despre Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, se spune că a fost prima femeie care şi-a eliberat sclavii şi a ajutat creştinii persecutaţi. Sfânta Împărăteasă s-a născut în provincia Bitinia. În anul 270 s-a căsătorit cu generalul Constantinus Clorus care, în anul 293, la îndemnul împăratului Diocleţian, divorţează de aceasta. Împărăteasa nu se recăsătoreşte, ci alege să trăiască departe de atenţia publică, aproape de fiul său. A reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos şi a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri. Sfânta Elena şi-a petrecut o mare parte din anii de viaţă în Ţara Sfântă, eliberând prizonierii, ajutând pe orfani şi pe cei nevoiaşi, susţinând conventuri şi făcând donaţii oraşului şi diferitelor persoane, patronând construirea sanctuarelor şi adunând relicve.
În această zi există o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și
facă apariția: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului;
în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca;
podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului;
femeile tămâie și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele și necurate şi pentru a se apăra de forțe malefice;
țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.
sursa
http://www.ghimpele.ro/2012/05/biserica-ortodoxa-ii-praznuieste-astazi-sfinti-constantin-si-elena/
Într-o vreme grea pentru creştini,
Chinuiţi de împăraţi haini,
Strălucit-a Crucea lui Hristos
Sus, pe cer, ca semn prealuminos!
Împăratul nu a înţeles
De ce semnul Crucii cel ales
I-a fost arătat în plină zi:
„În acest semn tu vei birui"...
Şi el l-a învins pe vrăjitor,
Pe Maxenţiu, cel cotropitor;
S-a închinat apoi Constantin
Domnului Iisus, ca bun creştin.
Iar Sfânta Elena, mama lui,
Căutat-a Crucea Domnului.
A găsit-o şi a sărutat-o
Iar puterea ei a mângâiat-o!
Sfinţilor ce-aţi răspândit credinţa,
Dobândind, prin Cruce, biruinţa,
Daţi-ne din bucuria dulce
De-a atinge lemnul sfânt de Cruce.
Daţi-ne tărie în ispite,
Ca să fim, noi, biserici zidite!
