„Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti”

Este o singură cale senină:
trăirea învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră.

Asta rămâne singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu, în fiecare rând de oameni.

Cu ştiinţă aţi dezlănţuit cataclismul stihiilor asupra voastră. 
Aşa vă trebuie, aţi început sfârşitul lumii!

Două turnuri gemene explodează pe un perete, altul e înghiţit de uriaşe limbi de foc. Pe un perete umblă draci cornuţi cu gheare, altul se scufundă în negură şi praf - ai în faţă toată Apocalipsa. Dacă nimereşti singur între pereţii bisericii Drăgănescu (Giurgiu) trebuie că fugi mâncând pământul. Nu degeaba pe apucă frica: acesta este considerat unul dintre cele mai tainice şi mai ciudate locuri din România. În timpul slujbelor, aici n-ai unde arunca un ac. Vin armate întregi de teologi,  cercetători, artişti şi oameni obişnuiţi. Fac ca-n “Codul lui Da Vinci”: măsoară pereţii, cântăresc picturile din priviri, le compară şi le privesc din sute de unghiuri. Sunt ferm convinşi că pictorul a lăsat acolo indicii ascunse despre viitorul omenirii şi vor să fie ei descoperitorii.

“Picta după cum îi vedea aievea pe sfinţii din cer”

Pictorul este părintele Arsenie Boca, iar oamenii au descoperit că multe scene sunt cu adevărat profetice. Căci apar acolo căderea turnurilor gemene, navete spaţiale, ba sunt inscripţionate chiar vorbele actuale “Caut locuinţă pe altă planetă”. Iar toate astea părintele le-a pictat între ’68 şi ’84, când nimeni nu bănuia tragedia din America şi când nimeni nu visa că în zilele de astăzi se va vorbi despre imobiliare pe Lună. În vremurile părintelui Boca, România de abia descoperea televizorul. Pentru toate astea, şi mai ales pentru frumuseţea şi ciudăţeniile picturilor, teologii au botezat pereţii de la Drăgănescu „Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti”. 

Tanti Vasilica Niculescu a fost martoră la naşterea Capelei. Ea era tânără gropăriţă pe vremea aceea; părintele poposise la Drăgănescu într-un fel de exil, timp de 15 ani. Îl vâna Securitatea. La Drăgănescu, multă lume îl lua drept pictor. “Părinte, cum puteţi să pictaţi fără model?”, îl întreba ea. “Că n-avea model în faţă. Îmi răspundea că el n-are nevoie de model. Picta după cum îi vedea aievea pe sfinţii din cer. De aia multă vreme noi n-am ştiut ce avem aici, în sat. Noi am crezut că avem un preot pictor, dar el a fost sfânt”.

Cea mai cutremurătoare profeţie a lui Arsenie Boca: cum va începe sfâritul lumii. 

În fiecare zi când cercetează mai atent pereţii bisericii, părintele Lucian Petcu descoperă ceva nou, chiar dacă e vechi aici, slujind de mai bine de zece ani. Astăzi, de pildă, tocmai a descoperit că trei scene pictate pe pereţi diferiţi sunt, de fapt, unite între ele, printr-un anumit tip de simetrie. Iar ieri stătea mut în contemplare, pentru a mia oară, în faţa scenei despre omul modern şi greşeala lui fundamentală.

“Îl vedem pe înger, chemându-l pe om din cer: Sus, totul este gata! Veniţi la cină! Iar omul îi răspunde nepăsător, aşezat comod pe fotoliu, cu telefonul la ureche şi soţia (frumoasă, fardată, aranjată ca un manechin) aducându-i tava: M-am însurat, mi-am rotunjit ţarina, mi-am cumpărat cinci milioane de cai putere, caut locuinţă pe altă planetă, aşa că, rogu-te să mă ierţi, nu pot veni. Nu mai avem această preocupare. Iar îngerul îi răspunde: Le-ai câştigat dobândind lumea toată, dar ţi-ai pierdut sufletul.

Cu ştiinţă aţi dezlănţuit cataclismul stihiilor asupra voastră. Aşa vă trebuie, aţi început sfârşitul lumii!”, zice preotul.  

Ştie pe dinafară scena, o visează, dar de fiecare dată când o priveşte mai înţelege în plus ceva care i-a scăpat ieri: “În mod ciudat pentru pereţii unei biserici, scena mai cuprinde şi navete spaţiale, telescoape şi antene parabolice. Mesajul omului modern, al nostru, al tuturor în esenţă, este următorul: am ajuns să mă pot bucura de întregul pământ, pot călători oriunde, pot cumpăra terenuri în orice ţară, pot vedea la televizor orice colţ al lumii, pot comunica la telefon oriunde în lumea aceasta, deci stăpânesc întreaga lume. Nu ne mai interesează, vrea să spună el, preocupările spirituale, duhovniceşti. Noi vrem să trăim cât mai bine şi mai mult pe acest pământ, să avem parte de confort, de plăceri şi de o viaţă cât mai uşoară. 

Caut locuinţă pe altă planetă se referă, poate, şi la sondarea cosmosului cu aceste telescoape care apar în pictură. Învăţătura este că mai întâi ar trebui să-l căutam pe Dumnezeu şi abia apoi să învăţăm să stăpânim tehnologia şi pământul. Le putem face pe amândouă, dar niciodată rupţi de Dumnezeu”.

Pe un alt perete, aproape de sus până jos, părintele a înşirat gândurile diavolului, inscripţionate fiecare în câte o bulă. Ciudat, cele mai multe se referă tot la evenimente şi idei vechiculate în prezent. 

De pildă: “Aici, pe pământ, e raiul şi iadul. Drogul vă deschide porţile balamucului”, “Vinde-mi yoga, spiritism, magie”, “Nu este suflet, nu este diavol, totul e biochimie”, “Ştiinţa are ultimul cuvânt”, sau “Oamenii l-au creat pe Dumnezeu”.

Dar curioşilor obişnuiţi să cerceteze pereţii cu privirea cele mai interesante li se par două idei -ispită foarte actuale prin ironia lor. Şi ele, zicea părintele, vin tot de la necuratul: 

“Bine faceţi că credeţi, însă nu vă grăbiţi cu pocăinţa. 

Mai aveţi vreme: la bătrâneţe. 

Până atunci, trăiţi-vă viaţa!”. 

Şi 

“Veniţi la mine! 

Vă dăm atâta libertate cât să vă puteţi şi sinucide, dacă vreţi”.

Proverbul "nimeni nu e profet în ţara lui" se aplică foarte bine şi în cazul părintelui Arsenie. Chiar dacă a stat peste 20 de ani în satul lor, oamenii din Drăgănescu îşi aduc aminte destul de vag despre "părintele pictor". Dacă aceia care veneau la biserică şi-l amintesc cu drag, cei mai mulţi săteni n-au fost pătrunşi de ideea că un mare duhovnic a poposit în acest sat, devenit azi cartier al oraşului Mihăileşti, cunoscut mai mult pentru combinatul său avicol şi pentru barajul de pe Argeş.

sursa

mstefu02@yahoo.com

La biserica din Draganescu, Parintele nostru Arsenie, ca un adevarat parinte neoisihast si teolog neopatristic, ne-a revelat fundamentele teologiei ortodoxe: constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat, dupa pilda proorocului, psalmistului si imparatului David (Psalmul 15, 8),constiinta contemporaneitatii noastre cu Hristos cel inviat, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Care sade de-a dreapta Tatalui si este impreuna cu noi "in toate zille, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20) si constiinta celui dintai dintre pacatosi, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel (1 Timotei 1, 15).

Bucură-te, Pantocrator al lui Hristos-Dumnezeu,
Bucură-te, Icoană a Învierii Domnului,
Bucură-te, Liturghie arhierească, veşnică şi nevăzută,
Bucură-te, Iconostas care ne reverşi limbile de foc ale Duhului,
Bucură-te, Evanghelie a lui Hristos, zugrăvită în lumini cereşti,
Bucură-te, sfântă Masă a Nunţii Fiului de Împărat,
Bucură-te, Cruce a călugărului răstignit,
Bucură-te, colibă a lui Iona de la margine de Ninive,
Bucură-te, capelă sixtină a Ortodoxiei româneşti,
Bucură-te, Voroneţ al Munteniei şi podoabă a Bucureştilor,
Bucură-te, nouă corabie a lui Noe, care pluteşti peste valurile tuturor vremurilor,
Bucură-te, raclă şi chivot al nevăzutei Catedrale a Mântuirii Neamului,
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost aleasă şi rânduită pentru a fi pictată de către Părintele nostru Arsenie,
Bucură-te, smerită şi sfântă biserică de la Drăgănescu !
  

http://www.librariasophia.ro/carti-Biserica-de-la-Draganescu-%E2%80%9ECapela-Sixtina%E2%80%9C-a-ortodoxiei-romanesti-Arsenie-Boca-parinte-so-1747.html

Pr-Arsenie-Boca-Cărarea-impărăţiei