Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

miercuri, 6 iunie 2012

Ce e viata? – Ce e moartea? – Ce e omul? - SIC COGITO - B. P. Hasdeu

“Ceea ce s-a nascut din carne, carne este;
si ceea ce se naste din spirit, spiriteste.
Nu te mira dar cand iti spun: trebuie
sa va renasteti…” ISUS (Ioan III, 6-7)

Trecuse sase luni dupa moartea ficei mele.
Era in Martie: iarna plecase; primavara nu sosea inca.
Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru.
Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane.
Cum? nu scriu, nu scriu, dar fara ca s-o scriu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei.
Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, tocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic.
De-o data mana mea se puse intr-o miscare fara astampar.
Vreo cinci secunde cel mult.
Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem.
Aruncai privirea pe hartie si citii acolo foarte limpede:
Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu.
Era scris si iscalit cu slova fiicei mele.
Ce sa fie?
O va spune aceasta carte.

S T I I N T A S U F L E T U L U I

I. DUMNEZEU, NEMURIREA, DESTAINUIREA

Intai de toate, sa lamurim bine titlul pus in fruntea acestei scrieri.
Cand noi zicem “Stiinta sufletului”, nu intelegem stiinta despre suflet a celor invatati, ci stiinta cuprinsa in sufletul fiecarui om, oricat de neinvatat: religia. Si cand zicem “religie”, nu intelegem vreo religie deosebita, ci intreitul sambure al tuturor religiilor cate au existat vreodata sau exista pe fata pamantului: Dumnezeu, Nemurirea, Destainuirea.
Unica religie, care se intemeiaza intreaga numai pe aceste trei principii, fara nici un alt amestec, este Spiritismul.
Spiritismul dar, cuprinsul si tinta cercetarii de fata, nu alcatuieste o credinta noua si nu este o credinta aparte; nu e noua, caci dogmele sale sunt sadite in inimi de cand omenirea, si nu este aparte, de vreme ce aceste dogme sunt impartasite de oricare alta religie.
Spiritismul trece cu tacerea peste tot ce nu se gaseste decat in cultul religios cutare sau cutare, si imbratiseaza tot ce ne intampina de o potriva in fiecare din acele culturi, adica tot ce nu este cult, tot ce nu este rit, tot ce nu este particular, toate cate le recunoaste si crestinul si mahomedanul si evreul si salbaticul; insa pe unele le inlatura fara dispret si fara ura, iar pe celelalte, fara fanatism sau bigotism, le supune judecatii si ispitei.
Prin universalitatea principiilor sale si prin lipsa de patima, Spiritismul este, sau cel putin poate sa devina si tinde a deveni, singura credinta-stiinta.
Am aratat destul de verde si, bagati bine de seama, am spus fara nici o sfiala ca sunt Spiritist.
Dar cui vorbesc eu oare ca sa ma inteleaga? si cine sunt eu, ca sa am dreptul de a fi ascultat?
Cui vorbesc? Astazi Spiritistii se numara o suta de mii numai in Paris, iar in America ei trec peste zece milioane numai in Statele-Unite, dintre care foarte multi nu sunt prosti si foarte putini sunt nebuni. In aceasta stare de lucruri, cand gluma nu mai incape, aceia care mai pun piedici in mersul Spiritismului si cu care, prin urmare, el se vede silit a da piept, se pot imparti in urmatoarele opt tagme:
1. Sunt o seama de oameni care rad totdeauna, de toti si de toate. Pentru ei rasul este o datorie, pe care si-o implinesc cu fericire. In privinta acestora, cu care e pacat si chiar o necuviinta de a fi cineva posac, eu totdeauna am ras cu dansii, razand de dansii. Asa voi face si de acum inainte.
2. Sunt unii, carturari sau necarturari, care au vorbit, au strigat si mai ales au scris vreodata contra Spiritismului, fara sa-l fi cercetat cu staruinta sau fara a fi avut mijloace de a-l patrunde cum se cade. De atunci, ingamfarea, desertaciunea mintii si a inimii, un amor propriu rau inteles, il impiedica nu numai de a-si spovedi greseala dar nici macar de a fi zguduiti de cerbicie. In zadar le vei da dovezi peste dovezi. De nu vor putea cumva sa-si inchida ochii si urechile ca sa inconjoare un fapt pre pipait, ei sunt gata a-l rastalmaci in chipurile cele mai ciudate, cele mai incurcate, cele mai nazdravane, numai si numai ca sa nu se contrazica. Cam tot de felul acesta sunt:
3. Toti aceia, cam multi, carora nu le place nici o noutate, nimic si nimic afara din cate se invata in scoala. Lenesi, ei isi inchipuie ca stiinta, pe care o au dansii, le ajunge; pizmasi, le pare rau de niste descoperiri, la care ei n-au luat nici o parte. Daca sunt cumva invatati, acesti lenesi-pizmasi nascocesc uneori contra noutatilor argumente foarte istete. Iata, bunaoara, cum un doctor de la Sorbonna numit Besian Arroy sfarama pe nemuritorul Copernic: “soarele e facut ca sa lumineze pamantul; noi stim insa ca tortele se misca pentru a lumina mai bine o casa, iar casele nu se misca pentru a fi luminate prin torte; deci, nu pamantul se misca imprejurul soarelui, ci se misca soarele imprejurul pamantului.” Si cati gura-casca nu se vor fi minunat la o asemenea logica!
4. Apoi sunt multi cu musca pe caciula. Orice religie are o morala; orice morala are o sanctiune, adica un canon, o pedeapsa in perspectiva; deci, ei nu vor pedeapsa, nu vor morala, nu vor religie. Dansii nu sunt Spiritisti nu de altceva, ci numai fiindca nu pot fi nici crestini, nici pagani, nici chiar mormoni! Ei sunt liberi cugetatori, in acelasi inteles in care un bandit, un Cartouche sau un Simeon Licinski, este liber facator. Cu acestia sa nu amestecam la un loc pe:
5. Unii baieti nevinovati cu gargauni in cap, baieti tineri sau batrani, care vor cu orice pret sa fie sic sau psiut la idei, daca nu si la manusi. Un Moleschott, un Buchner, un Carl Vogt, un Lombroso trec printr-un fel de moda ca si un Zola, trec ce se trec pana ce iute se invechesc, intocmai dupa cum s-au invechit un Hobbes, un Gassendi, un Aretino. Sarmanii copilasi, in loc de a urma acestor fericiti trecatori petrecatori, pe care poate nici nu i-au citit macar, ar face mult mai bine in istoria stiintei, a literaturii, a artei, numele tuturor acelora care nu se invechesc niciodata. Pentru onoarea omenirii, acesti luceferi sunt multi, si toti, toti pana la unul, ei stiau ca poarta intr-insii o scanteie de nemurire, pe care de pe aici, din viata cea pamanteasca, o atata deja din cand in cand cu putere insufletita de sus.
6. Cei mai multi habar n-au ce este Spiritismul. Dupa dansii, el se cuprinde si se margineste in invartirea meselor, adica intr-un punct de unde pana la Spiritism e tot asa de departe ca de la apa, care fierbe pentru supa in bucatarie, pana la trenul Fulger. Eu unul marturisesc in cuget curat ca n-am invartit nici o data o masa, si nu simt nici o pofta de a o invarti vreodata.
7. Unii se tem si se feresc de Spiritism din pricina catorva sarlatani prinsi, cum se zice, cu ocaua mica sau cu mata in sac, dupa cum altii se fac atei din pricina pacatoseniei unor popi. Dar atunci o mai mare cotcarie ar fi Medicina intreaga, in care sarlatanismul e ceva de toate zilele. Si apoi oare numai Medicina? Nu se afla nici o stiinta, nici o meserie, nici o ramura de trai, in care sa nu se fi strecurat si sa nu se aciueze oameni de rea credinta, tot asa precum nu este nici un fel de moneda care sa nu fi avut calpuzani. Feriti-va dar si de bani, daca va da mana!
8. In sfarsit, sunt foarte numerosi cei nedumeriti. Ei nu cred inca, dar nu mai rad. Ei au ajuns a cantari lucrul cu luare aminte si lasa timpului sarcina de a aduce mai multa lumina. De cativa ani in coace, tonul organelor celor mari de publicitate din Occident in privinta Spiritismului este din ce in ce mai cumpatat. Ranjetul de alta data despre pretinsii visatori de-ai lui Allan Kardec s-a inlocuit treptat, aproape pe nesimtite, prin niste cuvinte adesea binevoitoare, mai totdeauna pline de rezerve, cam in felul celor scrise nu de mult de Emile Gautier sub titlul “Aupays des fees” in fruntea lui Figaro. Cele doua mari Enciclopedii din Lipsca, a lui Brockhaus si mai ales a lui Meyer din 1889, ambele oglindind starea cea mai prospera a stiintei germane, adasta (?) cu sange rece cercetarile viitorului. Ne pare bine de a recunoaste ca aceasta apucatura nepartinitoare, serioasa, adevarat stiintifica, pleaca tocmai de la genialul Schopenhauer, a carui incercare asupra “Viziunii” (Versuch uber Geistersehn und was damit zusammenhangt), desi publicata in 1851, adica cu mult inainte de experimentarea fenomenelor celor mai insemnate, totusi poate chiar astazi, cu cateva foarte mici schimbari, a servi ca prima pagina la o lucrare temeinica asupra Spiritismului.
Din cele opt tagme de mai sus, este invederat ca numai ultimele trei ne vor intelege, caci numai ele sunt doritoare si primitoare de intelegere; poate ca ne vor mai intelege si baietii cei nevinovati cu gargauni in cap, dar negesit mai tarziu, cand se vor mai cerne si se vor coace.
9. Mai pe de-asupra, am avea nevoie de a ne intelege chiar cu unii dintre Spiritisti, ba inca cam multisori, care nu sunt patrunsi de ideea cea de capetenie ca: orice religie trebuie sa aiba in vedere numai binele omenirii, iar nicidecum propria noastra piele sau o seaca si neastamparata curiozitate, cu atat s mai putin raul altuia.
Acum scriu cui vorbesc. Dar cine oare sunt eu insumi? ....

In templul de la Campina sunt gravate, la cererea Iuliei Hasdeu, legile fundamentale si eterne pe care Demiurgul n-i le-a lasat ca sa putem vietui in armonie si pace, respectand Creatia si iubind Fiinta.

Legea Religioasa:
Crede...
Crede in Dumnezeu
Crede in nemurirea sufletului
Crede in darul comunicarii cu cei dusi!

Legea Morala
Iubeste si ajuta...
Iubeste si ajuta neamul
Iubeste si ajuta pe cei ce te ajuta si te iubesc
Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau!

Legea sociala:
Nu necinsti...
Nu necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii.
Nu necinsti pe altii, ca sa te cinstesti pe tine insuti.
Nu necinsti munca, caci munca e viata!

Legea filosofica:
Cand-atunci...
Cand faptul stii, atunci adevarul scrii
Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi.
Cand cauti dovada, atunci gasesti tagada!

Desigur, vizitatorul templului trebuie sa aibe rabdare si bunavointa pentru a intelege importanta fiecarui obiect, de la camera de spiritism, pana la la camera de rugaciune in fata uriasei statui a Mantuitorului Iisus Hristos. Trecand zilele trecute prin Campina, am revazut constructia si m-am bucurat nespus ascultand povestile spuse cu farmec de curatorul muzeului, am putut cumpara volumele pe care le aminteam la inceput, fapt pentru care va recomand cu caldura o excursie pana acolo, drum ce poate deveni initiatic si schimbator de vieti!Si vreau sa pun punct acestui articol cu un citat din remarcabilul „Sic Cogito”:
„ Si dupa ce am scris, ma intreb acuma: oare eu sunt autorul?”







pentru vizionarea filmului " Sic Cogito - Documentare, interviuri si texte despre frumos" vizitati




 surse
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com