Fa cunostinta cu tainele sufletului tau si vei afla misterele Universului...
Gresim din necunoastere, din neputinta, din lipsa de vointa, din frica, din disperare, din lipsa de credinta, si lista acestor cuvinte triste ar putea continua. De fapt as fi putut sa scriu doar doua: NECUNOASTERE, cu mentiunea ca ma refer la necunoasterea legilor spirituale si NEPUTINTA, cu metiunea ca ma refer la neputinta de a ne iubi pe noi insine. Motivele... pot fi diverse.
Cert este ca toti gresim, sau am gresit candva. La fel de adevarat este si faptul ca „a gresi e omeneste, iar a persevera e diabolic.”
Pentru ca perseverarea vine intotdeauna dupa ce realizam ca suntem in eroare. Realizam simtindu-i consecintele neplacute, in primul rand pe plan emotional, ori suntem avertizati ca nu e bine ce facem de catre divinul univers, prin diverse intamplari numite „semnal de alarma”. Dupa toate acestea daca continuam sa gresim... atunci ne opunem voii divinitatii. Iar asta e specific celui rau. „Cel rau” iti pune peste ochi „valul lumii” si astfel intre egoul aflat in eroare si adevarul divin al vietii se afla o ceata, un fum... amagitor, ce ne face sa ratacim drumul.
Exista un moment in viata fiecaruia cand fumul se risipeste si omul zareste raze superbe de lumina ce strabat ceata si il indeamna sa caute. Sa caute soarele divin al adevarului si iubirii. Totusi este in legea universului ca ceata sa nu se risipeasca usor. Norii revin, iar omul se afla atunci la rascruce de drum si destin. Sa caute soarele sau sa se piarda din nou.
Acest fenomen se numeste CONSTIENTIZARE. Si e primul pas spre lumina si adevar. Drumul pina la Soare e lung, e greu, e obositor, e descurajant uneori... iar prima etapa a lui se numeste IERTARE. Constientizarea propriilor greseli si iertarea propriului suflet. Constientizarea insemnand in mod obligatoriu CUNOSTEREA si RECUNOASTEREA lor. Acceptarea momentelor de intuneric, a noptii din suflet si intelegerea ca atunci, la acel moment NU AI PUTUT ALTFEL. De vina nu esti TU, ci acel nor de ceata, acel fum... Fara contientizare insa nu poate exista iertare. Fara regretul faptelor nu poate exista stergerea lor. Constientizand si regretand ne eliberam. Acesta este si rostul spovedaniei, care daca e facuta corect e de mare folos pentru suflet.
Urmeaza RENUNTAREA la regret si ACCEPTAREA trecutului, un alt aspect al iertarii de sine, fara de care nu putem merge inainte pe drum... pe drumul catre Soare, Soarele divin al sufletului, unde exista lumina si adevar. Iertarea va produce schimbarea, mai exact primul pas spre schimbare. Schimbarea de sine... care va aduce ulterior schimbarea destinului si a celor ce fac parte din scenariul tau.
Empatia duce la intelegerea ca nu doar tu, ci si alta fiinta se poate afla in eroare. Ca suntem claditi dupa aceleasi principii si avem aceleasi necesitati aflective, spirituale.
Acestea insa deseori apar celorlalti dupa alte tipare, ce nu le cunostem, intelegem si in consecinta ne este uneori greu sa le acceptam.
Pentru ca drumul fiecaruia e unic, personal iar bucuria si implinirea e data de alte aspecte ale vietii, diferite de ale tale. In fond, a fi empatic, inseamna a fi uman. A fi uman inseamna a sti sa te postezi in locul celuilalt si a-i ierta ceata si fumul din suflet. Insa... mai trebuie sa tinem cont de ceva: „a gresi e omeneste, a persevera e diabolic”, lucru valabil pentru tine, dar si pentru altii. Aici vorbim despre respectarea librului arbitru al omului. A spune unui om ca greseste este o datorie. A-i arata adevarul este un gest nobil. A-l lasa sa-si urmeze drumul sau este respectarea legii divinitatii.
Si aici se pune problema, iertam pe cel ce ne face rau? Iertam pe cel ce isi face rau?
Da, daca si acesta doreste schimbarea propriului sine, daca isi cere iertare, daca poate si vrea, sa vada lumina dincolo de ceata sufletului sau. Daca nu... iertarea ne arata aici alte intelesuri si sensuri... dincolo de intelegere, acceptare si empatie, iertarea devine DETASARE. Detasare de rau. E tot un aspect al iertarii, ce ii priveste pe ceialalti. Dar nu numai... in fond e un aspect ce e valabil si pentru greselile din sufletul tau. Te detasezi de ele, te eliberezi, le lasi in trecut si le imbraci in uitare. Insa neuitand invatatura si lectia lor...
Pentru ceilalti e la fel de valabil. E vorba despre a intelege lectia data de acea relatie. Lectie ce deriva din adevarul divin al faptului ca nimic nu e intamplator.
Cel ce ne greseste, ne este de fapt un profesor, oricat de greu ar fi sa acceptam. Prin el Dumnezeu ne atrage atentia asupra unui aspect personal asupra caruia suntem in eroare. Si atunci constientizand evoluam.
A ierta de fapt presupune doua lucruri. Include doua aspecte psihice. A intelege situatia, greseala, fie a ta ori a altuia, si prin intelegere a o include lectiilor noastre. Altfel spus, a integra psihic si spiritual lectia. Al doilea aspect fiind desprinderea, detasarea de greseala, fapta si/sau persoana respectiva.
Detasarea ajuta la mergerea mai departe. La ancorarea in prezent a propriei persoane. Deseori oamenii au in vedere doar acest al doilea aspect, incercarea de a lasa in urma... neluand in considerarea includerea lectiei. Acest lucru se poate numi un mod de a ierta incomplet, efectul fiind repetarea candva a lectiei, spre deplina ei integrare. Pentru ca numai constientizand putem merge inainte, iar mergand inainte evoluam. Uneori... oamenii nu au in vedere nici acest al doilea aspect, ei raman astfel dominati de dorinta de razbunare, fapt ce aduce acel moment al greselii mereu in prezent, ce include in el suferinta, tristetea, durerea si... lectia.Daca am intelege ca a ierta este intotdeauna sinonim cu INTELEGERE/CONSTIENTIZARE, si numai uneori sinonim cu IMPACARE, poate ca am putea sa iertam mai usor.
A ierta in cel mai deplin mod este intr-adevar un act egoist, a ierta incepe cu intelegerea, constientizarea si acceptarea propriei persoane, cu propriul
ECHILIBRU INTERIOR pe care numai astfel il putem obtine, renuntand la regrete, tristete si furia nascuta din existenta lor.
A ierta devine sinonim cu A IUBI.
Cu a TE iubi si cu ELIBERARE.
Carla von Vlad
sursa
http://www.lumeaspirituala.ro/iertare2.htm
”Ura te face mai mic, in timp ce iertarea te forteaza sa cresti dincolo de limitele tale”. Cherie Carter-Scott
“A gresi este omenesc; a ierta este divin”. Alexander Pope
“Bucuria inefabila a iertarii si a fi iertat formeaza un extaz care ar putea sa trezeasca invidia zeilor”. Elbert Hubbard
“Iertarea este cheia spre actiune si libertate!”
“Ierţi atît cît iubeşti.” (La Rochefoucauld – “Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale”)
“Iertînd te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat.” (Napoleon – “Cugetări”)
“Învingătorul care iartă este de două ori învingător.” (Petroniu – “Satiricon”)
“Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.” (Voltaire – “Discurs în versuri asupra omului”)
Rugaciunea de iertare a lui Ovidiu Dragos Argesanu
Imi cer iertare pentru ce Ti-am gresit Tie in viata asta sau alta data.
Imi cer iertare de la toate puterile ceresti pentru tot ce am gresit in viata asta sau alta data.
Imi cer iertare de la toti oamenii pentru tot ce le-am gresit lor in viata asta sau alta data si il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa fiu iertat de cei care nu pot sau nu vor sa ma ierte.
Ii iert pe toti care mi-au gresit in viata asta sau alta data.
Il rog pe bunul Dumnezeu sa ma ajute sa-i iert pe cei pe care nu ii pot ierta.
Te rog Doamne, ajuta-ma sa ma iert si pe mine insumi atat cat crez ca merit.
Imi cer iertare pentru intreaga mea familie si pentru neamul meu.
Imi cer iertare de la viata, vietuitoare, plante si animale.
Imi cer iertare de la spiritele pamantului, apei, aerului, focului, lemnului, metalelor si ale ghetii.
Imi cer iertare de la iubire, suflet, spirit, constiinta, vointa, gandire, memorie, credinta.
Imi cer iertare de la sex si bani.
Imi cer iertare de la lumina si intuneric.
Imi cer iertare de la pamantul care mi-a ingaduit sa ma nasc, il rog pe bunul Dumnezeu sa ma ajute sa ma iert si sa ma iubesc pe mine insumi atat cat imi este ingaduit si imi cer iertare de la intreg Universul.
AMIN!
http://initieri.blogspot.ro/2011/09/rugaciunea-de-iertare-lui-ovidiu-dragos.html
