Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricât de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie sa iertăm chiar dacă nu merită sa fie iertat dacă nu de dragul lui , măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dată când ne gândim la acea persoană sau la acele întâmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu suntem noi în măsură să judecăm greşelile altora.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi sufletul. Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului.
Am iertat în întregime, atunci când, oricâte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut.
Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil.
Oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Dacă este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire.
Einstein spune: “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o“.De aceea nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, empatic, emoţional, etc, şi apoi, prin purificarea gândirii care a atras problema, printr-o atitudine de căinţă şi iertare, problema va dispărea.
Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi, apoi, la iubirea de sine. Iertarea ne ajută să ne eliberăm de trăirile negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.
Iertarea este o artă prin care ne folosim talentul de a avea o viaţă mai bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim mereu şi mereu, pentru a ne menţine fericirea. Deseori, credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci când cel care loveşte nici măcar nu-şi cere iertare sau atunci când nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci când distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să pară de neatins. Atunci când rana este atât de adâncă să-ţi afecteze întreaga viaţă, iertarea cere un curaj enorm.
A nu ierta înseamnă a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta, a te bloca
într-o secvenţă de acţiune-reacţiune, de supărare-răzbunare, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă de fantasmele trecutului. A nu ierta înseamnă a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plângeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. Iertarea nu este o atitudine bruscă, profundă, rapidă. Aşa cum o rană nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece în momentul unei regăsiri pline de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces complex.De aceea trebuie să învăţăm să fim răbdători şi perseverenţi când mergem pe drumul iertării,
având ferm în minte capătul călătoriei, pacea şi libertatea interioară. Să-l ierţi pe cel cărei îţi este potrivnic pare imposibil de realizat. Dar dacă înveţi să-l ierţi, iubirea vine de la sine şi îţi umple inima. Să ierţi şi să iubeşti fiecare fiinţă este, cu adevărat, o forţă tainică dumnezeiască. Iertarea şi iubirea sunt nedespărţite. Pentru a o găsi cu adevărat trebuie să o căutăm în inimă, nu în minte. Conştientizând că mai presus de noi este o Voinţă care a creat şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta este, de fapt, voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine.Aceasta este ceea ce face conştientul, să se căiască şi să ceară iertare.
Restul este treaba subconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Trăirile să fie autentice, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar acesta este semnul clar că vindecarea a început cu adevărat. Subconştientul este receptiv la sinceritate, ignorând formulările savante. Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, se vor modifica rapid circumstanţele exterioare, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ceea ce ni se petrece. Vindecarea şi transformarea încep cu asumarea responsabilităţilor, adică să accepţi faptul că tu însuţi eşti creatorul a ceea ce tr ă ieşti şi experimentezi şi nimeni altcineva. 
Accesul la miracol, şi implicit, la subconştient este posibil 
atunci când vom putea privi lumea prin ochii unui copil. Este vorba să ne redescoperim inocenţa şi nicidecum să cultivăm infantilismul. Inocenţa ne va' readuce stările în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal. Atunci viaţa noastră se poate schimba radical, vom redobândi bucuria de a trăi, devenim mai creativi, mai inventivi, ne vom adapta mai suplu şi mai rapid la schimbări, se va îmbunătăţi calitatea relaţiilor noastre, vom fi strălucitori.Iertarea ne revelează sufletul care se ascunde dincolo de inima rănită. Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind vindecată complet, prin intermediul energiei subtile a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului.
Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă a iertării. Energia subtilă a iertării ne va induce o stare de uşurare şi de purificare interioară, o stare de detaşare care ne va arăta faptul că am reuşit în anihilarea cu succes a supărării şi iertarea a fost dusă la bun sfârşit.
Iertarea va atrage după sine iertare în baza fenomenului ocult al rezonanţei.
Graţia iertării va elibera fiinţa de sentimentul vinovăţiei, elimină amărăciunea, suferinţa şi tensiunile instaurate în lipsa iertării. Iertarea dusă la bun sfârşit, cu ajutorul energiei subtile a iertării, îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii şi nu cea a judecăţii. Atunci când nu iertăm o fiinţă care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă va rămâne în universul nostru lăuntric şi va alimenta prin rezonanţă acea suferinţă până când energia iertării va anihila suferinţa, făcând-o să dispară pentru totdeauna. În timp ce judecata contractă sufletul şi-l supune unor suferinţe fără de sfârşit, iertarea îl linişteşte şi-i permite să se expansioneze în nemărginirea iubirii.Iartă, fii liber!
surse
http://www.fundatia-sundari.ro/articole/cugetari/84-iertarea-se-invata
http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/04/09/iertarea-se-invata/
Iarta Fii Liber!
