Sapte reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii

1. Starea de bine mintală grăbeşte refacerea fizică

Este regula numarul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitive, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.

Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde carui tip mental îi aparţii. Dacă dominantă este cea intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominantă este cea cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.

Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege ca aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală, prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iata de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Aceasta idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fuga“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate pe termen scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.

Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu, sunt cauzate de conflictele din familie, aparute în perioada copilariei. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi starea de mulţumire. Nu de automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate

Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate: aceasta este o dovadă de slabire psihică. Omul bolnav se reface mai greu, atunci când consideră că a fost batut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala, în chip de pedeapsă. Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate, ce este ea, atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la pacat, o informaţie, o atenţionare ca am încălcat o lege. Într-o carte celebră, care se cheama Calatorie înspre soare apune, personajul principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-o piatră. Ea se duce sa caute iniţierea. Un maestru o ajută să obţină iniţierea şi astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însă, cu toate că era nemuritoare, maimuţa tot facea pozne. Tot aşa e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă, sălbaticia din el nu dispare. Ei bine, această maimuţă, ajungand la un moment dat în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli… Sfinţii se supară şi se plâng lui Dumnezeu, că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta, că e din India, e din ţara ta. Ia-o şi da-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat un cerculeţ de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu şi-l poata da jos, spunându-i: „De câte ori vei calca o lege divină, cercul te vă strange!“ Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum facea o pozna mare, cerculeţul o strângea şi atunci se cuminţea.

Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Noi nu ştim că, în realitate, am încălcat o lege, iar că dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastile şi fără doctor. Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne imbolnavim?“ Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi, ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că, de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători. În afara de asta, de ce ne mai îmbolnăvim? Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta, în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ce facem? Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenilori noştri.

3. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecţie, de linişte, de întrerupere a gândurilor

Definiţia păcatului o ştim. Păcatul reprezintă grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate. Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat“, iată o definiţie care să vă ajute. Păcat înseamnă sa-ţi faci griji — dacă-ţi faci griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor; este o oprire forţată din „mecanica păcatului“, din mecanica vieţii pline de păcate. Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10, pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45 şi sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!“; „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10. Considerăm această frază ca porunca a 11-a.

ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10, cele mai importante, din primele 5 Carţi ale lui Moise, apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!“. Nu poţi ajunge la cunoaştere, din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Opreşte-te şi citeste Filocalia sau Patericul. Opreşte-te şi petrece un minut de introspecţie. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară.

Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală, precum şi dimensiunea ta cea mare. Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi sa-ţi descoperi dimensiunea metafizică. „OPRIREA“ este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalie, care a propus „exercitiul celor 6 opriri“. Acest „opreşte-te!“ se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii. Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la păcat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. A patra oprire: de la a ne aduna cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte. Oprirea este stazis. În greceşte, stazis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala e un prilej de oprire, de introspecţie. Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege, ci ca să-şi amintească de o lege sacră şi să se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare

Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a manca, de a trăi, de a (con)vieţui.

5. Devii sănătos, dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru

Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând ca să-şi atragă un beneficiu: vor sa fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii; atunci, subconştientul „cheamă – produce“ o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.

6. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea

Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav. Relaxat, cu ochii închişi, repetă formule de însănătoşire. Cea mai cunoscută formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere“; ea trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconştientul nu cunoaşte alte timpuri verbale. Această formulă a fost folosită de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea şi printr-un climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere, acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere, acolo unde este slăbită structura noastră. Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele în care ne simţim slăbiţi, timp de 21 de zile, admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbunătăţire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic

Boala nu numai că îţi da o informaţie despre viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire iniţiatică. Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stăpâni starea de sănătate. Omul ar trebui sa ştie nu numai cum poate să-şi revină, cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşală şi boală — ce tip de greşală naşte o categorie de boală — tocmai pentru a evita îmbolnăvirea. Asta trebuie reţinut: faptul că, sănătoşi fiind, putem sa evităm o eventuală îmbolnăvire, prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare. Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. Noi suntem cei care alegem răul. Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul. Omul alege răul, pentru că este uneori neştiutor. Nu ştie exact ce e bine şi ce e rău. Alteori, omul alege răul din constrângere. E constrâns să îl aleagă. Constrângerea ţine de firea omului, încă de la naştere. Originea bolilor depăşeşte, adesea, puterea noastră de înţelegere.

Există 3 origini reperabile:

1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. Nu eşti răspunzator de aceste boli, ele sunt nişte poveri. Te-ai nascut cu ele.

2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le vă resimţi în tot timpul vieţii. Iată de ce copilaria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.

3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greacă, înseamnă lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori. Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire, în funcţie de anumite coordonate — două la numar. 1) Ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi 2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi. Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor. Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele, fără să se îmbolnăvească; fac faţă şi mediilor contaminate, fără să se îmbolnăvească. În privinţa agresivităţii, trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă, nu!

Cu toţii avem o doză de agresivitate inconştientă, să ştiţi. Ne naştem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconştient, vrei să-l elimini pe semenul tau. Omul se simte bine dacă elimină un om. Subconştientul se simte bine, când lichidează pe cineva, când extermină. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu, de exemplu. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. Te-ai simţi bine, dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul… Inconştient, deci, purtăm în noi complexul Cain — unii mai puternic, alţii mai slab. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. E un lucru la îndemana noastră. Dacă mănânci verdeţuri, descreşte agresivitatea inconştientă — foarte simplu. Este una dintre cele 6 reţineri: reţinerea de la hrana care aprinde simţurile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâtirea ei. Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Impacă-te cu aproapele tau… cu fratele tau, cu parasul tau“ (Matei 5:23-25). Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „daruieşte-i“ mental: pace, sănătate şi Har. Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti. Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele, dar şi la dizarmonii nervoase. Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. Poate tu crezi despre tine ca eşti blând. Adesea cei blânzi îi iarta pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. Asta este o agresivitate împotriva ta. Să nu spui niciodată: „Nu merit să traiesc“. Această agresivitate naşte predispozitii maladive în zona bazală, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la această atitudine, de la această auto-depreciere, de la această atitudine de a minimaliza femeia. Dacă aveţi probleme în zona bazală, la aparatul uretral, să ştiţi deci, că prima masură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi înşivă. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate.

CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR

 

Șapte Reguli Filocalice Pentru Restabilirea Sănătății – Cauzele Spirituale ale Bolilor

 sursa
lumea_spirituala@yahoogroups.com