“Romanii şi-au falsificat originile” - Baccolini

Graziano Baccolini, precizează, în volumul “Reflections on the Etruscan Civilization”: “Îmi este greu să înţeleg de ce, încă, unii istorici italieni eşuează în a înţelege contribuţia enormă a civilizaţiei etrusce la clădirea culturii vestice şi de ce, continuând să se ghideze după dovezi false, afirmă că grecii şi romanii reprezintă culturile superioare primordiale ale Europei”.
Elementul cel mai important, între afirmaţiile acestui autor, este reprezentat de următoarele precizări: “Sunt sigur că etruscii au venit din estul Europei şi sunt adevăraţii fondatori ai culturii acestui continent. Deşi unii istorici italieni continuă să nege asta, cei mai mulţi istorici, la nivel mondial, sunt de acord cu această teorie.

ÎN ZORII DEZVOLTĂRI LOR MILITARE, ROMANII, CU O CULTURĂ INFERIOARĂ, ŞI-AU FALSIFICAT ORIGINILE ŞI AU ASCUNS MOŞTERNIREA CIVILIZAŢIEI ETRUSCE, IAR FALSIFICAREA ISTORIEI LOR A CONTINUAT, ÎN VREMEA PRIMILOR ÎMPĂRAŢI CREŞTINI, PRINTR-O SERIE DE EDICTE”.

Originea etruscilor a stârnit controverse printre cercetători timp de mulţi ani. Dar opiniei că aceştia erau descedenţi ai unor neamuri tracice din Lydia şi Frigia îi subscrie chiar şi Massimo Pallatino, considerat “părintele etruscologiei”. Potrivit acestuia, etruscii care au dezvoltat cultura superioară a Italiei, în Cerveteri, Tarquinia, Vulci şi Vetulonia nu erau altceva decât urmaşi ai tracilor din Asia Mică, veniţi în Italia cu mult înaintea romanilor.
Totuşi, în ciuda falsificării parţiale a istoriei pre-romane de către unii autori şi împăraţi romani, există şi surse latine care recunosc originea tracă a etruscilor. Vergilius notează:”Oraşul Cerveteri este construit pe o stâncă locuită cândva de lidieni, un popor distins în războaie, ce vieţuia pe toate dealurile Toscanei”. De asemenea, Seneca afirmă că “Asia Mică este locul unde au trăit etruscii la începuturi”.
Un alt autor antic, Tacitus, confirmând unele informaţii transmise de Herodot, ne spune că: “Etruscii au venit din Asia Mică, ei fiind urmaşi ai pelasgilor, fiind numiţi thirasieni sau thiresieni în insulele Lemnos, Imbros şi Lesbos şi în Delos, insula sfântă a Cicladelor”.

Enciclopedia Britannica: “Etruscii erau traci”
Revenind la sursele moderne care atestă descendenţa tracă a etruscilor, trebuie să amintim de o specificaţie din Enciclopedia Britannica, potrivit căreia “la începutul expansiunii lor, romanii au fost iniţial respinşi, în Toscana, de către etrusci, care au venit cu mult înaintea lor, din Anatolia, fiind descendenţi ai tribului trac al frigilor/brigilor.
În lucrarea “The Asiatic affinities of the old Italians”, aparţinând lui Robert Ellis, se precizează că neamurile tracilor se întindeau până la Alpi şi Marea Tireniana (a se observa asemănarea numelui acestei mari cu cel dat de greci etruscilor, respectiv thirasieni), limba acestora fiind vorbită şi în Etruria.
Ellis mai opinează că: “TOŢI TRACII, INCLUZÂNDU-I PE ETRUSCI, DACI ŞI FRIGIENI, VORBESC ACEEAŞI LIMBĂ”. În lucrarea amintita mai sus se mai spune şi că proto-etruscii şi-au dezvoltat cultura, în perioada de trecere dintre epoca bronzului şi cea a fierului, în zona Anatoliei şi a Mării Negre, această cultură fiind “iluminatoarea Eurasiei”.

Dacii şi etruscii – formatorii culturii europene?
Dovezile privind importanţa etruscilor şi traco-dacilor în istoria antică a Europei nu se opresc aici. Într-o altă lucrare, anume “The Hidden Roots of Europe”, editată de Fundaţia Culturala Animi, Muzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul Civic Pitigliano, se arată că “la nivelul mileniului I î.e.n, populaţiile care locuiau teritoriile de astăzi ale României, Bulgarei şi Italiei, respectiv dacii, tracii şi etruscii, au creat culturi originale, care AU JUCAT UN ROL IMPORTANT ÎN FORMAREA ARTEI GRECO-ROMANE.”
Tot în acest volum se mai arată că teritoriile amintite au o moştenire istorică bogată, aici găsindu-se semnele celor mai vechi civilizaţii preistorice, dezvoltate la nivelul neoliticului, al epocii bronzului şi al celei de fier. Citând din lucrarea amintită, trebuie să mai spunem că: “deşi numiţi barbari de greci şi de romani, populaţiile despre care vorbim au creat culturi cu nimic inferioare celor greacă şi romană, ba chiar se poate spune că, de pildă, în ceea ce priveşte arhitectura şi arta, ETRUSCII, DACII ŞI TRACII I-AU INFLUENŢAT DECISIV PE GRECI ŞI ROMANI”.

Traco-etruscii şi relaţia cu grecii
O serie de autori antici eleni din preajma secolului V î.e.n. ne-au transmis referiri clare asupra etruscilor şi rolului jucat de aceştia în dezvoltara civilizaţiei elene. Cei mai mulţi dintre ei stabilesc o conexiune clară între etrusci şi pelasgi. Hellanikos din Mytilene, de pildă, afirmă că fondatorii oraşelor Crotona şi Tyrrhenia din Italia erau etrusci plecaţi din Tesalia, Grecia, în timp ce Tucidite (în “History of the Peloponnesian War 4.109.4″), precizează că multe aşezări din Akte au fost înfiinţate de etruscii veniţi din Lemnos şi Atena. Acesta vorbeşte şi despre câteva neamuri ce formau poporul etrusc, respectiv bisaltienii, krestonienii şi edonienii, “care trăiau în mici oraşe”.
Şi Herodot vorbeşte despre faptul că Attica şi Atena au fost iniţial locuite de pelasgo-etrusci (Histories 6.137) şi că, “după ce au fost alungaţi de aici, s-au retras în Lemons, de unde mulţi veniseră”. De altfel, în 1885, pe o piatră descoperită în satul Kamina din Lemnos, a fost descoperită o inscripţie considerată ca fiind de origine etruscă. Despre gradul de evoluţie a etruscilor ne vorbeşte Herodot atunci când spune că “etruscii sunt primii oameni care au creat şi folosit monede din aur şi argint”.
Zonele Elladei locuite de etrusco-pelasgi sunt amintite şi de Homer (Iliada): Tesalia, Atica, Argolis şi Elis. Acelaşi autor aminteşte şi de Troada, Aiolis şi Lidia, ca teritorii din Asia Mică, locuite de acelaşi popor.

Limba etruscă este cunoscută astăzi din puţinele inscripţii păstrate. Ei nu aveau obiceiul – precum grecii – să scrie epopei, ci foloseau scrisul mai mult pentru ritualuri – ca triburile Daciei. Se remarcă o similitudine între anumite cuvinte etrusce şi corespondenţele lor româneşti, ceea ce ar duce spre concluzia că ambele limbi au avut la bază fondul vechi european.

Exemple:
ame – mama; ana – cana; ape – hap!; ati – tata (tati); cal – cal; carath – gard; nata – noapte; nuk – nu; terg – târg; vinus – vin.

Ce putem concluziona?Etruscii, popor care a ocupat Etruria (zonă ce includea Toscana de astăzi, părţi din Latium şi din Umbria), în perioada secolelor X-I î.e.n, au jucat un rol decisiv în dezvoltarea culturilor clasice greceşti şi romane, influenţându-le pe acestea în toate aspectele civilizaţiei, de la panteonul zeităţilor, până la arhitectură şi sistem legislativ.
Etruscii sunt consideraţi, de mai toţi autorii antici şi moderni, drept urmaşi ai tracilor lidieni şi/sau frigieni, parte integrantă a marelui popor trac ce se întindea din Macedonia până în Anatolia şi Crimeea. Existenţa a doar câtorva surse privind limba acestora ar putea fi înţeleasă ca un semn al strategiei romanilor de a arunca bezna peste amintirea unui popor anterior lor, mai vechi, mai evoluat şi de la care au preluat mare parte dintre elemente ce mai târziu i-au definit ca putere a Europei, Asiei Mici, Orientului Mijlociu şi nordului Africii. Totuşi, în ceea ce priveşte limba etruscilor, atăt cât s-a putut concluziona până în prezent, aceasta era înrudită cu cea daco-tracă şi a popoarelor din Asia Mică.

un articol de Valentin Roman
http://adevaruldespredaci.ro/?p=1051