Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

TAINA Kogaiononului - o calatorie initiatica

Putini sunt cei ce interesati de spiritualitate fiind, nu au auzit de Kogaionon, sau altfel spus de unul din centrii energetici al lumii. Se afla in tara noastra magica, si mai e cunoascut si sub numele de Muntele sacru al dacilor, sau pentru publicul larg: platoul muntiilor Bucegi, cu al sau varf de maxima intensitate energetica, varful OMU.
Se spune ca acolo in acel varf, se intalneste Cerul cu Pamantul, ca e a saptea chakra a pamantului Sahasrara, ce indeplineste pentru fiinta Pamant aceeasi functie ca si pentru fiinta umana.
Daca alegi sa urci pe Kogaionon, alegi de fapt sa faci o excursie initiatica. Insa nu se incumeta prea multi la un astfel de drum. Cele trei ore si jumatate, anuntate de indicatorul de drum si piscurile inalte ce se intind in fata drumetului, au menirea de a-i descuraja pe necunoscatori, pe cei mai putin indrazneti, ori mai putin dornici de initiere si autocunoastere. Telefericul urca numai pina la Sfinx, Leu si Babe, care sunt situate, ce-i drept, tot pe acelasi munte, insa unde nivelul energetic e un pic inferior celui de la OMU.
Nu intamplator Sfinxul priveste spre OMU cu veneratie… indicand directia drumului. Un drum catre OMUL din om.
Oare intamplarator se numeste OMU? Nu… Dupa cum bine stim cu totii nimic nu e intamplator… Cuvantul e informatie, iar informatia indica energia ce-o contine. Orice nume, denumire este inspirata, pentru ca nimic din ce e in cer nu este rupt de pamant.
Indrazneala, infruntarea celor 3 piedici iminente puse de Univers in fata celui dornic sa urce acolo pentru a se intalni cu Sinele sau divin, il conduc la statutul de OM, om cu O. Desigur un ingredinet esential e intentia cu care se porneste la drum, as putea spune ca aceasta face diferenta intre o excursie frumoasa pe piscuri de munte si o excursie magnifica spre inima ta, spre Sinele tau divin, pur si adevarat. Celui ce urmeaza aceasta intentie i se pun piedicile, celui ce doreste initierea i se incearca indrazneala, perseverenta si vointa. Prin asta am trecut si eu…
Desi in urma cu multi ani am mai fost acolo acum, intrand acum intr-o alta etapa de viata, am ales din nou sa urc. Sa-mi intalnesc din nou Sinele in cel mai pur mediu si sa ma privesc in oglinda perfecta a Universului oferita cu generozitate de acel centru energo-informational al lumii.
Am pornit la drum stiind ca ma voi intalni cu Dumnezeu.Si… asa a fost.
Da…. Desigur ca EL e pretutindeni, insa nu pretutindeni iti vorbeste asa, nu pretutindeni sentimentul e atat de coplesitor. Oare intamplator Moise a trebuit sa se urce pe munte pentru a vorbi cu Dumnezeu? Oare Iisus a stat patruzeci de zile in pustiu pentru ca altfel nu-l putea intalni pe Dumnezeu? Desigur ca nu… Initiatii trec si ei prin examene, au nevoie de confirmari, iar pentru asta trebuie sa fie in anumite momente intr-un anumit mediu sau loc, mediu ce le permite linistea, mediatia, intalnirea cu Sinele.
Pe Kogaionon, cadrul, mediul, emotiile, si realitatea – e intr-adevar centrul info-energetic al lumii - isi dau mana. Va voi povesti acum ceea ce va poate fi util din experienta mea. Ceea ce stiu ca poate interesa si ajuta. Ceea ce e personal voi pastra insa… doar pentru mine.
La drum…
Totusi va voi spune care au fost mesajele lectie transmise de cele trei piedici sau mai bine spus, incercari:
1 – NU RENUNTA IN FATA PIEDICILOR mici sau mari, suvenite pe parcursul drumului tau, urmeaza-ti scopul propus si nu te lasa descurajat, indiferent de cicumstante; Poate ca universul te testeaza, iti testeaza dorinta, vointa si hotararea de a urma un scop, de a ajunge undeva. Fie un loc, fie o situatie.
2 – ASCULTA-TI INTOTDEAUNA MESAJELE TRANSMISE DE TRUP SI REACTIILE EMOTIONALE. Vocea sufletului e prezenta in noi toti si ne vorbeste intotdeauna prin senzatii si emotii, traduse uneori chiar prin ganduri clare.Spre exemplu, daca exista in tine senzatii de tensiune interioara puternica, inseamna pur si simplu ca nu trebuie sa te afli in acel loc. Daca te afli undeva si vocea interioara iti spune sa pleci, atunci pleaca.
Desi pot parea la prima vedere contradictorii aceste doua lectii nu sunt nicidecum asa.
Prima are in vedere situatia de ansamblu, scopul ales la inceputul unei actiuni care trebuie urmat.
Cea de-a doua are in vedere o situatie punctuala, ce se refera la o actiune de moment. Actiune ce se interfereaza cu drumul si poate… are chiar rolul de test.
3 – INVATA SA CITESTI MESAJELE UNIVERSULUI SI SA TE ROGI.
Daca Universul creaza in fata ta anumite situatii pentru a te atentiona de ceva, atunci acesta este un mesaj, sau altfel spus o sincronicitate. Aici va voi da un exemplu chiar daca este destul de personal. In asteptarea telecabinei, am purtat o discutie cu un ghid ce m-a asigurat ca drumul spre Omu e greu si nu se poate parcurge dus intors intr-o singura zi, ca e periculos, si e mai bine sa ma las pagubasa. Nu mai stiam ce sa cred… Apoi telecabina intarzia exagerat de mult, iar la intrare incepuse un soi de agitatie. Cauza? Urma sa soseasca o delegatie oficiala, ce desigur, in pofida asteptarii oamenilor ar fi urmat sa se urce inaintea tuturor in telecabina. Atunci am trecut de bariera impusa de regulile locale de a astepta in fara caldiruii si am urcat sa vorbesc cu vanzatoarea de bilete. Telecabina intarzia pentru ca avea probleme la un pilon si… ar fi putut sa mai dureze pina sa ia din nou calatori. Cat? Habar n-avea… Si… da, desi nu auzise de vreo delegatie oficiala, daca ar fi venit, desigur ca ar fi avut prioritate.
Atunci mesajul Universului catre mine a fost clar: NU URCA AZI. Mai e o zi si maine. Dar aceast maine, era ultima zi de sedere la munte, in plus se anuntase ploaie. Ce sa fac… sufletul mi-a spus iar: URCA MAINE. Am privit ceasul… 3 ore… sau 6… sau mai mult, cine stie… Era deja tarziu. Timpul deja nu-mi mai era aliat.
Urcam maine! Cu prima telecabina, am spus hotarata.
A doua zi insa telecabina a pornit cu un sfert de ora mai devreme, am intalnit un ghid ce ne-a spus ca drumul e destul de usor si ca-l putem parcurge in maxim 2 ore jumãtate… si ne putem intoarce linistiti sa prindem telecabina, ce circula numai pina la 3 jumãtate, si… in plus norii anuntati cu mult tam-tam de meteorologi, nu-si facusera aparitia. Era soare.
Rugaciunea
In noaptea dinaintea urcarii, stelele nu mai sclipeau pe cer ca in noptile anterioare. O ceata deasa se coborase peste munti. Atunci l-am rugat pe Dumnezeu s-alunge norii, macar pina la ora cand ne vom intoarce. L-am rugat sa ma lase sa ajung pe Kogaionon. A fost o rugaciunea simpla, sincera, scurta, pe care ce-i drept am repetat-o de cateva ori, insa cu foarte multa pace in suflet. Apoi mi-am spus: se va face voia LUI. Asta e tot. Ba nu… mi-am aminitit ca am trait in Atlantida si am fost preoteasa, si stiam sa alung norii si deci am incercat sa alung norii cu cunoasterea mea de fost atlant. Insa cu toate astea increderea mi-am pus-o deplin tot in divinitate. Actiunea mea am considerat-o un joc… Am spus iar, eu asta vreau, insa… faca-se voia TA.
A doua zi dimineata pe cer cativa nori albi fugeau care incotro alungati de un vant jucaus. Cerul deveni bleau.
CALATORIA
Nu despre drumul frumos si spectaculos am sa va vorbesc. Nici despre caprele negre ce le-am intalnit si mi-au bucurat inima, nici macar despre vulturii ce survoleaza un peisaj minunat si mi-au tinut companie cand am ajuns acolo sus, pe Kogaionon. Ci despre calatoria mea interioara.
Am ajuns in doua ore pe OMU, mai repede decat ne asteptasem. Aveam o ora de meditatie, nu mai mult pentru ca vantul de intetea, iar nori cetosi incepusera sa se adune. Stiam totusi ca nu va ploua pina ne vom intoarce.
M-am trezit deodata in fata lui Dumnezeu. Era maretie si simplitate. Am avut impulsul sa-i spun dorintele mele, asa cum deseori fac in rugaciune. Sunt om… nu am reuntat la viata lumeasca, deci e uman sa am dorinte si sa-i cer universului ajutorul. Insa atunci s-a intamplat ceva… ceva la care nu ma asteptam. Am simitit deodata ca dorintele mele NU MAI AVEAU NICI O IMPORTANTA. Totul ERA si atat. Era pace, un prezent etern, era…
Dorintele? Da… ele trebuiau sa existe, insa erau atat de neinsemnate in fata maretiei universului. Erau… acolo intr-un colt din sufletul meu, dar mai important era ca ERAM.
EU ERAM, EU SUNT, EU VOI FI… INTOTDEAUNA CAT VA EXISTA UNIVERSUL. Acest sentiment sezatie se traieste, nu se poate descrie si atat. Desi l-am citit deseori, intelegerea si trairea lui intensa e altceva. Timpul e o iluzie, viata asemenea… un joc creat de gand si miscare, un joc izvorat din Dumnezeu.
Atunci am inteles ce inseamna dorinta in fata divinitatii. Asa cum o clipa e neinsemnata in fata vesniciei si totusi face parte din ea, asa si dorinta face parte din viata, este si trece… ceea ce e important e senzatia, sentimentul, emotia. Dorinta e numai o provocare. PROVOCAREA UNIVERSULUI CATRE OM, provocarea de a-L cauta pe Dumnezeu. Da… El e magul ce ne implineste dorinta. Fara EL dorinta e distrugatoare si creatoare de haos. Cu EL dorinta e un joc, iar VIATA SI FIINTA e mai importanta ca ea.
Am inteles extrem de clar ce inseamna detasarea de dorinte. Ceea ce conta era doar ca SUNT, nu ce am sau voi avea. SUNT aici, acum cu EL si voi fi cu EL TOTDEAUNA. IN ETERNUL ACUM.
STIAM… STIU…
....
Carla von Vlad

sursa
http://www.lumeaspirituala.ro/kogaionon.htm
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com