Considerat Înaintemergătorul Domnului,
el este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar şi cel care a
făcut trecerea spre perioada Noului Testament. Iisus şi-a început
activitatea publică numai după moartea lui Ioan Botezătorul.
Scripturile ni-l înfăţişează drept un
mare ascet, îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele,
mîncînd lăcuste şi miere sălbatică. El anunţa venirea lui Iisus,
spunînd: “Vine în urma mea Cel ce este mai tare decît mine, Căruia nu
sunt vrednic, plecîndu-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am
botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfînt”.
Ioan Botezătorul s-a născut în satul
Ein-Kerem lîngă Ierusalim şi este fiul Elisabetei (verişoara Mariei,
mama lui Iisus) şi al rabinului rural Zaharia. A venit pe lume cu
aproximativ şase luni înaintea lui Iisus. Nu au copilărit împreună, dar
(după părerea unor autori) s-ar fi cunoscut în tinereţe, petrecînd
probabil o anumită perioadă împreună la Qumran, unde ar fi primit o
educaţie eseniană comună.
Predicator ascet, a activat numai în
preajma rîului Iordan. Predicile sale poartă amprenta radicalismului
esenian, anunţînd iminenţa Apocalipsei şi a Judecăţii de Apoi, îndemnînd
la pocăinţă, botez şi ispăşirea păcatelor.
L-a criticat public în mod repetat pe
împăratul Irod Antipa pentru culpa de a se fi căsătorit cu Irodiada,
fosta soţie a fratelui său vitreg, Philippus, fapt care a atras
întemniţarea sa în cetatea Machaerus, din Pereia (azi în Iordania).
La o petrecere cu mulţi oaspeţi,
Salomeea, fiica Irodiadei, ar fi dansat în faţa tatălui său vitreg, Irod
Antipa, cerîndu-i capul lui Ioan Botezătorul în schimbul favorului de
a-i deveni amantă.
Potrivit scripturilor, Ioan Botezătorul a
fost ucis în aceeaşi seară, prin decapitare, iar capul său i-a fost dus
Salomeei pe o tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul a fost dus de
susţinătorii săi în oraşul Samaria (azi în Israel), unde a fost
îngropat.
Se spune că împăratul roman anticreştin
Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul,
împrăştiindu-i cenuşa. Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria
(Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în
provincia Poitou (Franţa). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ
şi un deget.
În amintirea tăierii capului Sfîntului
Ioan Botezătorul, Biserica Ortodoxă a rînduit ca ziua de 29 august să
fie zi de post aspru.
Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul
este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc care se încheie pe data
de 31 august, pe 1 septembrie începînd un nou an bisericesc. Potrivit
tradiţiei, ziua de 29 august este una de post, în care este bine să nu
se mănînce pepeni, pentru că forma lor aminteşte de cea a capului. În
satul tradiţional, în această zi nu se foloseşte cuţitul, totul se rupe
cu mîna.
În popor se vorbeşte şi de un post care ţine “de la cruce pînă la
cruce”, un post de două săptămîni, neconsemnat în calendarul creştin,
care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au săvîrşit omoruri sau alte
păcate grave. Postitorii mîncau în această zi numai o turtă de grîu sau
de mălai.
sursa