Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

vineri, 15 martie 2013

Ler Imparat - Ler Aler Domnul - Cezarul Galerius Valerius Maximus - Ideea Imperiala si continuitatea Daco-Românilor


„Cel mai important dintre monumentele tetrarhice care s-au pastrat, este Arcul lui Galerius de la Salonic, orasul de resedinta al imparatului” - ne spune Niels Hannestad.
Arcul de triumf de la Salonic ramane peste veacuri ca un insemn major al triumfului dacismului.
Vorbind despre Galerius, nu putem trece peste Arcul de Triumf de la Salonic ridicat de el in aceasta a doua capitala a Daciei, sud-dunarene. Este vorba de interesanta comunicare a cercetatorului Victor Stancu, intitulata Dacii in metopele Arcului de Triumf al lui Galerius de la Salonic.
Arcul lui Galerius „a fost ridicat de Senatul roman, in jurul anului 304 e.n., pentru a glorifica victoria cezarului C(aius) Galerius Valerius Maximus” (al carui bust apare in dreapta, daltuit in piatra) asupra persilor, castigata in anul 297 e.n., cu ajutorul trupelor de daci, compatriotii sai”. Metopele monumentului „ii prezinta pe daci ca factor principal in castigarea victoriei, fapt recunoscut de toti cercetatorii, incepand cu profesorul danez K.F. Kinch, a carui lucrare constituie piatra de temelie pentru studiile celorlalti.
In continuare, Victor Stancu prezinta scena „Cuvantul lui Galerius catre trupele de daci. Scena se petrce la Sardica (in Dancia Ripensis). In centru, in mijlocul a doua randuri de soldati echipati pentru razboi, purtand drapelele specifice dacilor-teribilul balaur cu cap de lup- Galerius in atitudine oficiala a imparatului. Prin poarta din stanga intra alti soldati in aceeasi tinuta si purtand aceleasi drapele”. Acestia ar fi Dacii „din nordul Dunarii” care au dat ajutor compatriotului lor in lupta contra persilor.
Tot Victor Stancu mentioneaza ca istroicul roman Al. T. Dumitrescu, analizand metopele Arcului de Triumf de la Salonic, colindele de Craciun (Imparatul Ler, curtile lui Ler etc), legende, traditii, ridicari topografice in zona, precum si vestigile gasite in sapaturile de la Resca (vechea Romula), sustine ca Galerius era originar din Romula, unde avea si un palat si unde a fost inmormantat si ca scena Cuvantarea lui Galerius s-a petrecut la Romula.
Localizarea scenei la Romula (Resca, Oltenia) are la baza asemanarea capiteliului corintic al coloanei reprezentate in dreapta metopei cu capitelurile unora din coloanele gasite in sapaturile de aici” (la Romula). Dimitrie Cantemir, scrie: „mi-a povestit un voinic, Preda Stambol, roman din Tara Munteneasca precum in Tara Romaneasca aproape de Dunare, pe malul Oltului sa se fi vazand niste temelii de cetate, carora taranii de pe acolo din batranii lor apucand le zic Curtile lui Ler imparat, precum si din colindele Anului Nou si astazi au luat de pomenesc Ler Aler Domnul”. „O traditiune populara din comuna Cioara-Doicesti (Braila), se zice ca Ler a fost un imparat de la care au inceput colindele”.
Relatarea lui Dimitrie Cantemir Ler, Aler Domnul o completam dupa cum urmeaza: (Ga)Ler(Ius) Aler(Ius) Dominus (imperator). Este un argument in plus pentru identificarea celor doi Galerius cu Ler Imparatul Dacilor si a cetatii Romula cu Recica, Recidava. Si Victor Stancu trage concluzia ca „se impune o analiza meticuloasa si ampla asupra celor sustinute de Al. T. Dumitrescu”.
Daca toata armata lui Galerius Maximus apare cu steagul dac (gnostic ofit) si cu ea castigase lupta impotriva Persilor si daca insusi imparatul Galerius cel Batran se declarase :
„Dusman al numelui de roman si vrea sa schimbe titulatura Imperiului Roman in aceea de Imperiu Dacic” si chiar a schimbat-o, se mai poate cineva indoi de faptul ca limba traco-daca, Lingva rustica, avea circulatie in tot imperiul? Imperiu dac instaurat de Galerius, ca si arcul de Triumf de la Salonic constituie dovezi peremotorii pentru dainuirea Dacilor de-a lungul mileniilor si ca asa zisa „nimicire” a neamului Dacilor este o simpla figura retorica.
Arcul de la Salonic este urmat de Arcul ridicat de imparatul Constantin cel Mare la Roma.
Ceea ce trebuie sa mai retinem indeosebi, este faptul ca „Ler Imparatul”, care apare in folclorul romanesc, este de fapt acest „imparat dac” Galerius.
Ideea Imperiala si continuitatea Daco-Românilor pana in anul 1001 e.n., a fost tratata pentru prima data, in clarificarea continuitatii, de marele tracolog Iosif Constantin Dragan in Mileniul imperial al Daciei. Pentru identificarea lui Ler imparatulcu Galerius I si II pledeaza concluziile lui N.A.Constantinescu, care trateaza provenienta lui Ler din Valeriu, ca si din Galeriu. Acesta vorbeste de „figura legendara a lui Ler imparat” (probabil legat si de „Lerui Ler” din colinde) pus in legatura, fie cu numele amintite fie cu Galer(ius); si Galerius si Valerian (ne referim la imparatii romani cu acest nume) care au avut legaturi cu regiunile de la Dunare. Nu am la indemana opera lui Sextus Aurelius Victor (361), decat fragmentele din Fontes.
Petru Maior socoteste pe Galerius „ dintra romanii cei de peste Dunare, nascut la Dachia ripense, drept din parinti prosti si el inca mai inainte au fost pastoriu de vite, pentru carea s-au si poreclit Armentarius, dar om frumos in trup, vestit si norocos ostas. Unde se nascuse acolo fu si ingropat; caruia loc el ii pusese numele Romulian, de pre numele mamei sale Romula”.
In nota sa, Petru Maior repeta: „Insa Galerius a fost un om drept, este adevarat ca neslefuit si rural, insa demn de lauda: avea un corp frumos, remarcabil ostas si norocos in razboaie, nascut din parinti de la tara, pastor de turme. De unde i s-a si dat porecla de Vacarul. S-a nascut in Dacia Ripensis, si tot acolo a fost ingropat in localitatea pe care, dupa numele mamei sale Romula o denumise Romulianum”.
Dupa Galerius Armentarius a urmat „intru imparatia romanilor, Galerius Maximinus”. El era „nepot de sora lui Armentarius”. Inainte  „ de a se face imparat se chema Dara”. Din familia lui, spune Petru Maior, se pastreaza si azi „preste Dunare” (la nord) „familie stralucita Dara”. Acelasi Sextus Aurelius Victor spune: „Galerius Maximinus nascut din sora lui Armentarius si numit inainte de a ajunge imparat cu numele adevarat Dara-prin nastere si instructie arata ca un pastor, insa avea o minte calma care pretuieste pe cei intelepti si invatati”.
Trebuie sa mai retinem faptul ca mama lui Galerius I se chema Romula si ca era daca. Romula este femininul lui Romulus. Locuitorii localitatii Romula sunt Romanatieni (sau Romulenii) de mai tarziu. Datorita asemanarii intre viguroasa limba a Traco-Dacilor si cea a peninsularilor, sa nu facem greseala de a socoti ca toate cuvintele dace se trag din artificiala romana: „latina”.
Desi in toate studiile, Arcul de Triumf al lui Galerius este trecut intre monumentele de arta romana, pozitia sa, ca si initiatorul ei, dovedesc ca este vorba de un arc de triumf al artei traco-dace. Neglijandu-se cultura si originea lui Galerius-dac autentic- se produc grave erori. Traco-dacismul a fost dominanta teritoriala si lingvistica si chiar stiintifica.
Alfabetul grec si latin au fost niste intamplari care au facilitat inventarul carturaresc, dupa cum cifrele arabe au deschis noi orizonturi calculelor universale.

Fragment din „Dacii de-a lungul mileniilor”, de Dumitru Balasa
sursa
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/12/arcul-de-triumf-ridicat-de-cei-doi.html




 Toti locuitorii din Dacia ocupata au fost declarati cetateni romani, egali in drepturi cu ceilalti locuitori din imperiu (dupa constitutia lui Caracalla din 212). Astfel, dacii inrolati in armata imperiala, au avut posibilitatea sa urce treptele ierarhiei militare, multi dintre ei distingandu-se prin vitejie si dovedindu-se strategi straluciti. Acest fapt i-a condus, pe acestia, catre scaunul de imparat.
Istoria consemneaza cel putin 43 (partruzeci si trei) de imparati ai Imperiului Roman de Rasarit cu origini certe in neamul cel mare al stramosilor nostri traci, de la sud si de la nord de Dunare.
Incepand cu Maxim Tracul (235-238) si incheind cu Tiberius (578-582) si Focas (602-610).
 Ironia sortii face ca unul dintre acestia, Regalianus (260) sa fie chiar stranepot al lui Decebal.
Un alt imparat, Aureolus (267-268) era fiu de ciobani daci, ajuns general in armata imperiala. De altfel, multi dintre acestia, proveneau din familii umile de tarani daci, precum Decius (Gaius Messius Quintus; 249-251) sau Licinius (Valerius Licinianus; 308-324). Cei mai multi si-au pastrat numele dace dobandite la nastere. (Suprapunerile de ani provin din faptul ca, in Imperiul Roman se domnea, adesea, in formula de "co-imparat", cu doi, trei si chiar patru imparati). Apoi Galerius- Caius Valerius Maximianus, 305-311, (a carui mama, Romula, provenea din Oltenia) era cunoscut pentru adversitatea sa fata de romani si chiar fata de numele de "roman". In acest sens, a ramas celebru prin faptul ca a vrut sa schimbe numele Imperiului Roman in Imperiul Dacic. El a mai fost cunoscut si pentru persecutiile indreptate impotriva crestinilor insa, pe patul de moarte, a dat primul edict de toleranta fata de crestini, edict reeditat, apoi, de catre Constantin cel Mare. Memoria umanitatii, insa, l-a evidentiat, cu deosebire pe Sf. Constantin cel Mare ( Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337; nascut la Naissus, actualul Nis, pe malul drept al Dunarii), cel mai mare imparat pe care l-a dat neamul nostru romanesc ("Dacicus Maximus", "Germanicus Maximus", "Gothicus Maximus", "Sarmaticus Maximus", "Victor Invictus").



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com