![](http://1.bp.blogspot.com/-3QyFKhMa58A/UX-3AwKv0LI/AAAAAAAAVbo/idVw1BINv4Y/s320/fericirile.jpg)
După ce trece prin ceea ce Evanghelia după Matei numeşte „Ispitirea”, Christos Iisus ţine predica despre „Împărăţie”. Ce voia El să spună aici în principal? El voia să spună că trăirile la care înainte se ajungea prin estomparea Eului şi acea umplere cu alte entităţi se pot atinge acum prin menţinerea Eului. Deci esenţialul în Predica de pe munte este faptul că el accentuează că cele obţinute anterior într-un mod diferit se vor obţine acum prin păstrarea nealterată a Eului. De aceea în viaţa lui Christos nu era suficientă o simplă repetare a evenimentelor petrecute în Misterii, care sunt procese din iniţiere, ci era important şi ceea ce se accentuează în Predica despre Împărăţie:
![](http://2.bp.blogspot.com/-53eagcG7RqU/UX-27LbqrwI/AAAAAAAAVaU/ZAqiEpPtQqc/s200/121505_fericirile-scriptura-pocainta.jpg)
Ceea ce este important este faptul că Christos Iisus a inaugurat o evoluţie a omenirii ce se fundamentează pe Eu, pe deplina prezenţă a Eului. El a întemeiat, a inaugurat iniţierea Eului. Vom putea să ne spunem atunci că acest Eu este esenţialul, centrul întregii entităţi omeneşti, că în Eu se contopeşte oarecum tot ceea ce înseamnă astăzi natură umană şi că tot ceea ce a fost adus în lume prin evenimentul christic pentru acest Eu poate cuprinde şi restul elementelor, restul mădularelor naturii umane. Acest lucru se va face, desigur, într-un mod cu totul aparte şi în conformitate cu evoluţia omenirii.
Cunoaşterea de către om a lumii fizic-senzoriale înconjurătoare nu numai prin simţuri, ci şi prin intelectul legat de creier, a început cu adevărat doar cu puţin timp înaintea evenimentului christic.
![](http://4.bp.blogspot.com/-yeN3BIzIlI4/UX-27yfRdrI/AAAAAAAAVag/6EEKAR6RBL0/s200/Fericirile-500x500.jpg)
O astfel de participare generală a oamenilor la evenimentele din lumea spirituală nu însemna doar că cineva care era dotat cu o astfel de clarvedere de grad inferior putea spune: Ştiu bine că dincolo de orice fizic-senzorial stă un spiritual, căci îl văd. Nicidecum. Pe lângă aceasta mai exista încă ceva. Constituţia omului din acele timpuri străvechi era de aşa natură, încât el putea deveni foarte uşor părtaş la lumea spirituală. Astăzi este relativ greu să parcurgi o evoluţie
![](http://3.bp.blogspot.com/-0ZjLaPv1l6g/UX-27MwwmkI/AAAAAAAAVaQ/sz114ZqpTp4/s200/144-predica-de-pe-munte-fericirile.jpg)
Ceea ce se petrece într-o astfel de epocă importantă a omenirii, aceasta se întâmplă întotdeauna pentru omul întreg. Chiar dacă numai un singur mădular al fiinţei sale este cuprins, celelalte răsună împreună cu acesta. Toate corpurile omului: trupul fizic, trupul eteric, sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii sau a sentimentului, sufletul conştienţei, eul, mădularele sufleteşti superioare, toate se revigorează prin apropierea împărăţiei cerurilor. Aceste învăţături corespund întru totul cu marea învăţătură a
![](http://3.bp.blogspot.com/-UHKkYHUqhJM/UX-2-g9v79I/AAAAAAAAVbA/H1nGh-pVcqk/s200/Predica-de-pe-munte-7.jpg)
Dacă am vrea să descriem ce s-a petrecut în mod concret cu Eul omenesc, ar trebui să luăm fiecare componentă a naturii umane şi să arătăm cum ar putea fi ea „înfericită” într-un mod nou. În fraza „Fericiţi sunt cerşetorii de spirit; căci vor găsi în ei Împărăţiile cerurilor!” este exprimat noul adevăr pentru corpul fizic. Pentru corpul eteric el ar putea fi exprimat astfel: În corpul eteric se află principiul suferinţei. O fiinţă vie poate suferi prin vătămarea corpului său eteric doar dacă este dotată şi cu un corp astral; sediul suferinţei trebuie căutat însă în corpul eteric. Acest lucru îl puteţi găsi descris în diferite conferinţe pe care le-am ţinut. – Dacă am vrea să descriem vindecările care se revărsau înainte din lumea spirituală, dacă, relativ la noul adevăr, ce intră în discuţie pentru corpul eteric, ar trebui spus următoarele:
![](http://4.bp.blogspot.com/-cSOcDyQ5aiY/UX-29tJb30I/AAAAAAAAVa0/7dvHRO1NE34/s200/IHPredicand.jpeg)
![](http://2.bp.blogspot.com/-yYFNrEUkJ3U/UX-2-nsnFEI/AAAAAAAAVbE/J6BqCONPhB0/s200/SermonOfTheBeatitudes_Tissot1.jpg)
Ce ar trebui spus referitor la corpul astral? Dacă înainte vreme omul voia să ţină în frâu emoţiile, pasiunile şi egoismele corpului său astral, el îşi îndrepta privirea în sus, spre regiunile superioare şi cerea ajutor din Împărăţia cerească; el era supus anumitor proceduri care omorau instinctele devastatoare ale corpului său astral. Acum însă a sosit vremea în care, prin fapta săvârşită de Christos, omul putea primi chiar în Eul său puterea de a înfrâna şi a îmblânzi pasiunile şi emoţiile corpului său astral. De aceea noul adevăr referitor la corpul astral trebuia să sune acum astfel: Fericiţi sunt cei blânzi prin ei înşişi, prin forţa Eului; căci ei vor fi cei ce vor moşteni Pământul! – Această a treia exprimare a „Fericirilor” are un înţeles foarte profund. Încercaţi s-o verificaţi pe baza celor ce ştim din ştiinţa spiritului. Corpul astral al omului a fost integrat în entitatea omenească în timpul vechii existenţe lunare. Entităţile care au dobândit influenţă asupra omului, respectiv entităţile luciferice, şi-au făcut sălaş în mod special în corpul astral. Din acest motiv omul nu poate atinge de la bun început ţelul lui pământesc cel mai înalt. După cum ştim, entităţile luciferice au rămas în urmă la treapta lunară şi l-au împiedicat pe om să se dezvolte pe
![](http://2.bp.blogspot.com/-OEkhqvWyA4w/UX-29PZUG2I/AAAAAAAAVaw/VZ454uF14Ng/s200/N4++Luca+si+Cosimo+Roselli--Sermont+on+the+Mount.jpg)
![](http://4.bp.blogspot.com/-GoYhFv0ACUM/UX-2-oRN3UI/AAAAAAAAVbM/mfV9AdFaUDc/s200/Predica-de-pe-munte11.jpg)
Dacă urcăm spre sufletul senzaţiei, vom putea spune: Pentru ca omul să-l poată vieţui în sine pe Christos trebuie să ajungă să simtă în ceea ce se cheamă sufletul senzaţiei sale un impuls involuntar, asemănător cu cel de foame şi sete din corpul fizic. El trebuie să poată înseta după sufletesc, aşa cum corpul flămânzeşte şi însetează după hrană şi băutură. Ceea ce poate să atingă omul prin această sălăşluire în el a forţei christice este ceea ce, în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului, poate fi numit în stilul vechi setea după dreptate. Şi dacă în sufletul senzaţiei sale s-a umplut cu forţa lui Christos, atunci el poate găsi în sine posibilitatea de a-şi astâmpăra setea după dreptate.
![](http://3.bp.blogspot.com/-MIZvigyYQDY/UX-3A8Exc7I/AAAAAAAAVbk/PR8sLqziels/s200/jesus-teaching.jpeg)
Deosebit de curioasă este cea de-a cincea formulare a „Fericirilor”. La ea ne putem aştepta. Ea trebuie să ne ofere ceva cu totul deosebit: trebuie să se refere la sufletul înţelegerii sau afectivităţii.
cele trei mădulare ale sufletului omenesc – sufletul senzaţiei, sufletul înţelegerii sau afectivităţii şi sufletul conştienţei – sunt menţinute laolaltă de către Eu. Ştim cu toţii că în sufletul senzaţiei Eul există încă într-o stare înăbuşită, dar că în sufletul înţelegerii sau afectivităţii el ţâşneşte în afară şi că abia prin acesta omul devine în întregime om. În timp ce pentru mădularele inferioare, chiar şi pentru sufletul senzaţiei, omul este stăpânit încă de puterile divine, în sufletul înţelegerii el devine o fiinţă independentă. În acesta se aprinde Eul. Pentru sufletul înţelegerii sau afectivităţii trebuie vorbit oarecum altfel decât pentru mădularele inferioare, dacă el şi-a dobândit forţa christică. În mădularele inferioare omul intră în relaţie cu anumite entităţi divine. Acestea acţionează în elementele inferioare, în corpul fizic, în corpul eteric, în corpul astral şi chiar şi în sufletul senzaţiei; iar ceea ce omul dezvoltă aici
![](http://1.bp.blogspot.com/-sUFGi9qW2GA/UX-3CHQaUAI/AAAAAAAAVcA/Ek9iHGo3IJ4/s200/predica_isus_christos_munte.jpg)
![](http://1.bp.blogspot.com/-ww7DjrupWeM/UX-2_RpbO7I/AAAAAAAAVbU/kYt-ugRFHYI/s200/biserica-sozomen-cipru-7.jpg)
În schimb, prin următoarea frază, care se referă la sufletul conştienţei, intrăm într-o zonă a omului unde Eul este deja deplin conturat şi unde omul se ridică iarăşi într-un mod nou. Noi ştim că sufletul înţelegerii sau afectivităţii s-a manifestat exact în perioada în care a apărut Christos. Acum ne aflăm în perioada în care urmează să se exprime sufletul conştienţei şi în care omul urcă din nou în lumea spirituală. Dacă la început omul devine conştient de sine, dacă la îneput în sufletul înţelegerii sau afectivităţii se luminează în mod conştient pe sine însuşi, în sufletul conştienţei el dezvoltă deplin Eul său, care acum urcă din nou în lumea spirituală. Omul care primeşte în el forţa christică va ajunge, revărsându-şi Eul său în sufletul conştienţei şi vieţuind acolo în curăţenie, va ajunge pe acest drum
![](http://1.bp.blogspot.com/-I-dd89_V8wc/UX-3BAVJlvI/AAAAAAAAVbs/PxwmPa0M1ko/s200/normal_SIMG_3234.jpg)
Următoarele fraze se referă la faptul că omul, prin dezvoltarea Sinei spirituale, a Spiritului vieţii şi a Omului-spirit se înalţă cu trăirea sa în
![](http://1.bp.blogspot.com/-8H2vp-mfHWQ/UX-26zMGpLI/AAAAAAAAVaM/SUa0tYl7WAA/s200/25012951.jpg)
![](http://4.bp.blogspot.com/-e0k5_sfk5fs/UX-3CA8T9gI/AAAAAAAAVcE/3r6m97FLpHQ/s200/predica-de-pe-munte.jpg)
În aceste fraze minunate, ce se referă la cele nouă mădulare ale naturii omeneşti, se vede modul în care se plăsmuieşte Eul pentru diferitele elemente ale naturii omeneşti şi le „înfericeşte” atunci când el devine un Eu christic. În Evanghelia după Matei (Matei 5, 3-11), în frazele de după scena Ispitirii, se exprimă într-un mod grandios,
![](http://3.bp.blogspot.com/-DyGGevVOHKk/UX-3CJRHrcI/AAAAAAAAVb8/bhSS6bT17OQ/s200/sermon-on-the-mount-romania1.jpg)
Observi întâi că în cadrul evoluţiei omenirii există progres, că omenirea urcă treaptă cu treaptă şi că omul se naşte din nou într-un corp fizic în alt mileniu, nu pentru ca să repete ceea ce deja a mai vieţuit, ci pentru a vieţui etapele cu care omenirea a avansat între timp. Acesta este sensul istoriei. Şi acesta este sensul evoluţiei omenirii. Tocmai despre acest sens al istoriei şi al evoluţiei omenirii vorbeşte Evanghelia după Matei în fiecare pagină a sa!
sursa
Evanghelia după Matei
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA123/GA123_CF09.html