Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

joi, 9 mai 2013

Întrebări despre posibila reîncarnare




Este posibilă reîncarnarea? 

 Mulţi oameni de ştiinţă sau cercetători independenţi au descoperit nenumărate dovezi ale existenţei sale.
Reîncarnarea exista în religiile dispărute, dar şi în multe dintre cele actuale: budism, hinduism, şamanism, la druizii celţi, la pitagoreicii şi orficii Greciei antice, la unele triburi amerindiene sau australiene, la taoişti, confucianişti, zoroastrieni, mithraici, maniheişti, etc.
Dar şi la unii dintre marii gânditori ai lumii, precum Giordano Bruno, Campanella, Hume, Leibniz, Goethe, Lev Tolstoi sau Benjamin Franklin.
Creştinismul condamnă credinţa în reîncarnare, deşi acceptă ideea posedării. Cu toate că unul dintre părinţii Bisericii Creştine, Origene (185-254) spunea că aceia care şi-au asasinat aproapele trebuie să se reîncarneze pentru a-şi ispăşi, în noua viaţă, crimele din viaţa precedentă. În plus, reîncarnarea este prezentă chiar şi în Biblie.

......
Vezi tot articolul pe
http://secretelezeilor.wordpress.com/2012/08/28/geneza/
....
Oamenii se comportă în această „închisoare” exact ca într-una pământeană: puțini sunt eliberați pe bună purtare, majoritatea preferând să facă parte în continuare din mediul infracțional.

Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, când vom începe să ne câștigăm libertatea?

sursa
http://secretelezeilor.wordpress.com/2012/08/28/geneza/

Argumente ale celor care cred în reîncarnare


Regresia hipnotică
Discutabilă în ochii multora, regresia hipnotică este, poate, cea mai populară dovadă a reîncarnării. După cum se poate intui şi din numele său, în cadrul acestei tehnici controversate, subiecţii sunt hipnotizaţi şi conduşi în trecut, prin viaţa lor prezentă, în copilărie, şi tot îanpoi spre vremea de dinainte să se nască. Odată "ajunşi" acolo, sunt rugaţi să descrie ce experimentează. În această stare de transă hipnotică subiecţii reuşesc de multe ori să relateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce se presupune ca au fost vieţile lor trecute, detalii cum ar fi amplasarea geografică, ocupaţia, nume ale rudelor şi alte amănunte pertinente corecte istoric şi cultural. Deşi în multe dintre aceste cazuri subiecţii furnizează informaţii multiple şi consistente pe care, aparent, nu ar trebui să le cunoască, nicio astfel de situaţie nu a fost acceptată ca o dovadă incontestabilă a reîncarnării, deoarece mereu se strecoară unele erori printre relatările corecte, erori de natură să arunce o umbră de îndoială asupra întregii chestiuni. Mai mult, se pare că există un fenomen denumit criptomnezie, care se manifestă prin tendinţa individului de a citi o carte sau a vedea un film şi a asimila informaţiile astfel descoperite ca şi cum ele ar face parte din viaţa lui anterioară. Din acest motiv, hipnoza regresivă este o metodă spectaculoasă de a explora existenţele trecute, însă una supusă discuţiilor.


Amintiri din vieţi anterioare
Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat în 2007, la vârsta de 89 de ani, a început să studieze cazurile de copii cu amintiri conştiente ale vieţilor anterioare, cam când se afla în pragul vârstei de 50 de ani. În cadrul acestor investigaţii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste între patru şi zece ani, constatând că în multe cazuri micuţii îşi aminteau identităţile lor din vieţile trecute, precum şi detalii de context istoric şi geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum şi amănunte referitoare la momentul morţii. Mai mult, în urma răscolirilor, unii dintre micii subiecţi s-au identificat atât de plenar cu vieţile lor anterioare, încât au insistat să fie apelaţi pe fostele lor nume, chiar simţindu-se străini de familiile actuale şi devenind vădit deranjaţi când nu li s-a permis să mai "petreacă" ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul că "pacienţii" nu au fost hipnotizaţi sau "regresaţi" în vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la vârste foarte fragede informaţii perfect conştientizate, în mod spontan, ale unor vieţi trecute. În timp ce toate aceste relatări şi înclinaţii tind să devină neclare şi chiar să dispară odată cu anii, ele rămân între cele mai bune dovezi existente în sprijinul ideii de reîncarnare.


Semne din naştere
Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetările. Tot el a descoperit încă o caracteristică cel puţin interesantă menită să confirme teoria reîncarnării. La mulţi dintre aceiaşi copii cu amintiri din vieţi trecute a constatat prezenţa surprinzătoare a unor semne din naştere pe trupuri în zone ce
corespundeau exact cu răni fatale care le-au fost produse în momentul morţii. Un exemplu în acest sens este al unui baieţel turc de 11 ani, care îşi amintea că a murit fiind împuşcat în cap accidental de un vecin în încarnarea anterioară. Surprinzător, copilul să născuse cu urechea dreaptă puternic deformată, care imita destul de fidel ranile decedatului, un fapt confirmat mai târziu de registre medicale şi chiar de fotografii obţinute cu greu de dr. Stevenson în timpul investigărilor. Iar cazul nu este unul izolat între cele cercetate de psihiatru; semne pe piele şi chiar degete lipsă au putut fi asociate cu răniri suferite în vieţile trecute de micii pacienţi. Într-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din naştere care se potriveau cu intrarea şi ieşirea unui glonte din capul unui subiect ucis prin împuşcare. Şansele ca ceva de acest fel să se întâmple accidental sunt infime, iar dr. Stevenson deţine un număr de asemenea cazuri în registrele sale.

Copii prea talentaţi
Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită - în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil
într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică,
sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Xenoglosia
Între cele mai interesate, şi totuşi foarte rare, manifestări ce vin ca dovezi în sprijinul ideii că reîncarnarea este un fenomen real, se numără xenoglosia, capacitatea sau tendinţa unei persoane aflate în stare de hipnoză regresivă de a se exprima într-o limbă străină şi pe care nu o cunoaşte. De multe ori este vorba despre numai câteva cuvinte sau fraze, dar există şi cazuri când subiectul poartă o întreagă conversaţie într-un dialect despre care nici măcar nu ştie că există. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile şi convingătoare, de xenoglosie, în care subiectul nu doar vorbeşte într-o limbă străină, ci chiar foloseşte o versiune arhaică ce a ieşit din circulaţie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face puţin probabil ca fenomenul să fie o fantasmă, o înşelătorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun în acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoză, prin anii "60, şi-a amintit de o viaţă anterioară de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat în starea respectivă, bărbatul a descris fluent în franceză trăiri şi întâmplări din acea existenţă a sa, iar ceva mai târziu avea să se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia rămâne un pilon rezistent în susţinerea reîncarnării, dar se întâmplă prea rar pentru ca cercetătorii să poate trage o concluzie clară.

Deja Vu
Aşa cum probabil cei mai mulţi oameni ştiu, Deja Vu este un soi de al şaselea simţ prin care individul trăieşte senzaţia repetiţiei unui eveniment (mare sau mic) pe care însă nu l-a mai trăit, cel puţin în viaţa curentă. De asemenea, fenomenul se mai manifestă şi prin cuoaşterea inexplicabilă a planului unei clădiri sau al unui oraş, spre exemplu, de către o persoană care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade şi deprinderi înseamnă reminiscenţe ale unei vieţi anterioare, care au supravieţuit cumva procesului morţii şi renaşterii. Totuşi, ştiinţa insistă că asemenea experienţe sunt de fapt similarităţi coincidenţiale între prezent şi un trecut asemănător dar uitat. Această idee se bucură fără îndoială de ceva credit, pentru că s-a demonstrat în mod repetat că memoria este un mecanism uneori instabil şi fără reguli, capabil să amăgească mintea în diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri şi întâmplări nu poate explica, de exemplu, cum reuşeşte o persoană să descrie şi să numească corect un labirint de străduţe dintr-o localitate unde se află în premieră. Nu există o logică foarte clară nici pentru capacitatea unor oameni de a şti exact dispunerea camerelor într-o casă nevizitată înainte. Similarităţile, şansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor în acest context, însă unele relatări sunt atât de precise şi de stufoase încât fac din reîncarnare cel puţin o posibilă pistă de urmărit în încercarea de a găsi o explicaţie.

Fobii nejustificate
Fobiile, acele senzaţii de teamă incontrolabilă faţă de lucruri care nu prezină în mod necesar un factor de ameninţare sau risc la adresa noastră, sunt destul de des experimentate de oameni.
Felul în care se dezvoltă fobiile este destul de bine înţeles ca proces, fiind în general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, de obicei din copilărie, care se manifestă mai târziu sub forma unor panici iraţionale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci, intrauterine, predefinite, despre care nu se ştie că ar avea la bază traume asociate? Nu este o presupunere, există cazuri atestate de indivizi îngroziţi de înec şi de apă de cântd se ştiu, la fel cum există oameni şocaţi de cai, deşi nu au trăit în această viaţă nicio experienţă nefericită legată de aceste elemente. Răspunsul pare să vină din regresia hipnptică, preces în cadrul căruia mulţi astfel de subiecţi relatează episoade traumatizante din vieţi anterioare, ce vizează tocmai întâmplări implicând lucrurile de care se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca cel înfricoşat de apă să fi murit înecat într-o viaţă trecută, iar cel cu teamă de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din şa, iar aceste traume rămând întipărite în încarnarea prezentă. Vestea bună este că s-a demonstrat cum odată ce o traumă de viaţă anterioară este identificată ca rădăcină a unei fobii din viaţa actuală, spaima începe să se vindece, adeseori cu mult mai mare succes decât în cazul oricăror terapii convenţionale. Comunitatea medicală respinge în general cauza traumei din altă viaţă, argumentând că această impresie nu este decât o fantezie produsă de subconştient pentru a masca trauma reală, dar acceptă că o asemenea identificare rezolvă eficient temeri sevre şi inexplicabile.

Tendinţe homosexuale şi transsexuale
Tulburările orientării sexuale umane au fost considerate multă vreme o chesiune de liber ar
bitru, o tendinţă videncabilă prin voinţă. Totuşi, recent, s-a demonstrat contrariul şi s-a constatat că până la 3% din populaţia planetei dezvoltă sau conştientizează o aplecare aproape integral homosexuală în adolescenţă sau o are chiar ca urmare a unor tipare genetice. Rămâne însă de domeniul enigmei ce anume cauzează incontestabil incertitudinile sexuale şi daca este vorba de influenţa mediului, de educaţie, de biologie, sau chiar despre ceva de altă natură. Dacă homosexualitatea este rezultatul unei foste încarnări într-o fiinţă de sex opus celui din viaţa actuală? Este posibil, având în vedere că de multe ori subiecţii aflaţi sub efectul regresiei hipnotice povestesc despre viaţa imediat anterioare ca din perspectiva unei persoane de sex diferit. Prin urmare, s-ar putea ca intersectarea de sexe manifestată prin reîncarnare să aibă un impact profund asupra fiinţei. Probabil că oamenii cu asemenea reminiscenţe se identifică cu genul lor sexual anterior şi reţin multe dintre caracteristicile posedate înainte. Prin urmare, un bărbat ar putea fi atras de un alt bărbat ca urmare a orientărilor feminine moştenite, indiferent de gradul de masculinitate pe care îl are în alte zone ale vieţii prezente. Deşi se află departe de a reprezenta o dovadă solidă a reîncarnării, homosexualitatea, bisexualitatea, travestirea şi chiar pedofilia pot analizate, poate forţat, şi din perspectiva unui bagaj dintr-o viaţă anterioară.

Hobby-uri, interese şi obsesii
Mulţi dintre noi manifestăm încă din copilărie o afinitate faţă de anumite obiecte,
locuri sau activităţi, pe care le transformăm uneori în hobby-uri de o viaţă şi chiar în obsesii. De unde vin ele? Cum se face că cineva este din primii ani de viaţă "intelectuală", o persoană este extrem de interesată despre al Primul Război Mondial, spre exemplu? Sau de ce dezvoltă un copil, ori un tânăr, o pasiune pentru o ţară străină pe care nu a vizitat-o niciodată şi cu care nici nu are vreo conexiune evidentă? Pot fi puse şi aceste aplecări tot în seama unor ecouri ale unei încarnări anterioare? Este Războiul Mondial pur şi simplu un subiect fascinant, sau în viaţa trecută entuziastul acestui eveniment poate a participat la lupte?
Este tânărul atras de ţara străină pentru că agrează limba, cultura, obiceiurile şi istoria acesteia, sau e mai mult de atât? Sunt şanse ca, deşi să nu ne amintim de o existenţă anterioară, să rămânem în această viaţă cu urme ale experienţelor şi intereselor celor care poate am fost cândva.
Reîncarnarea este doar un răspuns posibil, dar demn de luat în calcul. Nu se ştie cât dintr-o eventuală viaţă anterioară aducem cu noi în existenţa curentă, fie şi în cele mai subtile şi subconştiente feluri, dar e posibil ca acest trecut neacceptat al sufletului să fie mult mai legat de prezentul şi de viitorul nostru decât ne imaginăm.

http://www.descopera.ro/cultura/8031503-9-argumente-ale-celor-care-cred-in-reincarnare

Contraargumente

de Protopresviterul Vasílios A. Gheorgópoulos
Lector al Facultății de Teologie a Universităţii Aristoteliene din Thessalonic
 Una dintre cele mai răspândite concepţii ale mișcării antihristice New Age, referitoare la viața de după moarte, care este promovată sistematic prin televizor și diverse publicații mondene, o reprezintă rătăcirea numită  reîncarnare. Reîncarnarea este o învăţătură rătăcită despre întrupările succesive ale  sufletului după moarteîn diferite corpuri umane, cu scopul de a atinge fie purificarea lui [n.tr. a sufletului]și urcarea la treapta cea mai înaltă a evoluției sale posibile, fie pedepsirea lui. Succesiunea reîncarnărilor încetează în momentul în care sufletul ajunge la capătul evoluției sale. În sondajul de opinie, publicat în urmă cu ceva timp, într-un editorial săptămânal, sondaj apărut și într-un celebru ziar atenian (NEA. Mesager, nr. 264/ 19-3-2005), se menționează printre altele că 33% dintre greci acceptă concepţia antihristică a reîncarnării.  Procentul mai sus menționat arată încă o dată lipsa catehizării și cunoașterea insuficientă a credinței ortodoxe de către creștinii greci,fapt ce conduce la o consecință firească și anume: conștiința propriei valori este erodată treptat, într-un mod perfid și sistematic, de către concepțiile New Age și antihristice. 
Erezia numită „reîncarnare” constituie o concepție și doctrină religioasă a omului căzut. Omul, după căderea lui Adam, problematizându-se în privința existenței răului și a depășirii morții și-a închipuit ca soluție reîncarnarea. Caracterul antihristic este vădit nu numai în ceea ce privește conținutul ca atare al acestei concepţii, ci și referitor la premisele omului, lumii şi răului și la dimensiunile acestei învăţături. Prin excelență, reîncarnarea nu se potrivește, ba chiar se împotrivește tainei mântuirii în Hristos, a libertătii și nădejdii omului.
Astăzi, reîncarnarea, în afară de doctrinele hinduiste și budiste, constituie învățătura metodelor oculte ale teosofiei (o doctrină esoterică ce susține că mântuirea se dobândeşte prin reîncarnare) si antroposofiei (o variantă a teosofiei). Totodată, reîncarnarea reprezintă doctrina diverselor organizații parareligioase și false, a grupărilor spirituale și a mișcărilor de tip guru.
Cu toate acestea, reîncarnarea este prin excelență o doctrină  fundamentală a mișcării antihristice New Age în toate manifestările ei. Un amănunt demn de remarcat îl constituie și faptul că adepții doctrinei mai sus menționate, în încercarea de a-i convinge pe cei din jur de corectitudinea afirmațiilor lor, îi invită să se asigure de aceasta prin tehnica „hipnozei regresive” (“flashbacks hypnosis”). Ce este de fapt această tehnică? „Hipnoza regresivă” reprezintă o tehnică foarte contestată în ceea ce privește credibilitatea și posibilitățile ei de reușită terapeutică. Potrivit specialiștilor, nu merită a fi luată în calcul datorită faptului că dorințele, temerile sau inducerea ideilor şi fanteziilor etc. sunt prezentate drept presupuse retrăiri ale evenimentelor din trecut.
Așadar, această practică a hipnozei este înfăţişată de adepții reîncarnării ca fiind, chipurile, o “metodă ștințifiică”, ce constituie o dovadă
a veridicităţii doctrinei reîncarnării, după cum se susţine în foarte cunoscuta lucrare despre reîncarnare cu titlul Twenty Cases Supportive of Reincarnation, Charlottesville Virginia USA 1966, a profesorului Ian Stevenson de la Universitatea din Virginia. De asemenea, de multe ori, în locul hipnozei se folosește aşa-numita retrospecție spontană. Dar oare aceste practici demonstrează posibilitatea reîncarnării? Fără îndoială că nu. Şi acest lucru este dovedit, fără îndoială, prin aceea că multe din cele descrise ca fiind experiențe de regresie în vieți anterioare, fie prin intermediul hipnozei, fie spontan, sunt considerate drept ”experiențe” în celelalte practici oculte, cum ar fi spiritismul. Există un amănunt interesant și foarte lămuritor, despre care se vorbește însă rareori, în ceea ce privește lucrarea lui Ian Stevenson. Doi ani după publicarea lucrării, un învăţător hinduist tradițional i-a scris o scrisoare deschisă lui Ian Stevenson în care menționa că absolut nici una din situațiile
descrise de el nu reprezintă cazuri de reîncarnare, ci posedări demonice).
 Vom încheia această prezentare despre reîncarnare cu o semnalare, uimitor de realistă, a Sfântului Vasilie, din Omiliile sale la  Facere. Așadar, marele Părinte spune despre aceasta: “Aruncați departe pălăvrăgelile filozofilor serioși ce nu se sfiesc să susțină că sufletele lor și sufletele de câine sunt la fel între ele; spunând că, oarecând ei înseși au fost și femei și arbuști și viețuitoare marine. Eu nu spun că nu au existat niciodată pești, însă zic și susțin cu tărie că [aceşti filosofi] atunci când au scris aceste lucruri, erau mai lipsiți de minte chiar și decât peștii” (Omilia 8,2).
Sursa: Orthodoxos Typos, 21 septembrie 2012, nr. 1942, p. 3.
Traducere: Andreea Macra 
http://graiulortodox.wordpress.com/2013/01/02/133-reincarnarea/


Reincarnarea este scoasa inafara legii

In jurul anului 250 d.C., un teolog extraordinar, pe nume Origen a inteles invataturile lui Iisus si a scris despre pre-existenta sufletului. El predica faptul ca sursa adevarata a a sufletului era Dumnezeu (Tatal) si ca sufletul calatoreste inapoi in unime cu Dumnezeu prin lectiile pe care le invatat in vieti multiple. El spune ca, Cristos a venit sa ne arate ce putem deveni – prin propriile puteri, fara nevoia unei religii organizate sau a unei Biserici.
Aceste credinte sunt exact acelea pe care Iisus le-a predicat, care imediat au devenit o amenintare majora la adresa Imperiului Roman ce incerca cu disperare sa foloseasca Biserica Crestina pentru a isi mentine controlul politic asupra populatiei sale. In lipsa unei nevoi pentru Biserica si preoti, oamenii ar fi fost dificil de constrolat si taxat.
In anul 325 d.C., Consiliul de la Nicea a descurajat efectiv credinta in reincarnare, insa scrierile lui Origen au continuat sa fie populare in randul celor ce cautau clarificari in legatura cu natura lui Cristos, cu destinul sufletului si modul in care putem reinvia.
Cativa calugari educati au preluat ideile lui Origen si le-au folosit in practici mistice cu scopul de a deveni una cu Dumnezeu. Insa marea masa de crestini nu a putut intelege aceste concepte si au insistat pe interpretarea “invierii finale” ca insemnand ca un corp batran si ingropat ar fi reanimat. Acestia au afirmat ca ideile lui Origen erau eretice si reincarnarea a fost in cele din urma condamnata in anul 545 d.C. de catre Imparatul Iustinian, prin controlul pe care il avea si l-a manifestat in cadrul celui de-al cincilea Consiliu General al Bisericii.

In acel moment, totul s-a sfarsit.

sursa
http://noulpamant.ro/articole/stiri/viata-dupa-viata-episodul-9/

Codul lui Oreste 3 Mai 2013
- karma si reincarnare  
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com