Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

vineri, 24 mai 2013

Seminte pentru un nou pamant

Pentru cei care au avut șansa să le descopere, cunoașterea și cercetarea lui Rudolf Steiner în domenii precum educația, medicina și agricultura sunt de multă vreme un izvor de uimire și de inspirație. De la moartea sa în 1925, viziunea lui Steiner a crescut atât în ce privește importanța cât și actualitatea, totuși sunt încă multe persoane care nu au aflat despre viața și opera sa. "Provocarea lui Rudolf Steiner", film realizat de regizorul britanic Jonathan Stedall, caută să prezinte istoria unui public mai larg.

Informații despre film pe http://rudolfsteinerfilm.com și despre Rudolf Steiner pe http://antroposofie.ro



Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică, spune Zoltan Andras, încercând să pună în cuvinte simple antroposofia, o știință a spiritualității clădită în concepte care scapă, uneori, înțelegerii comune, dar care, mai pe înțeles, definesc o „strădanie spirituală occidentală modernă, cu un caracter creştin autentic”. 
Nu este o religie, ci un mod relativ nou de a privi lumea, ca un tot coerent, logic și ușor de cunoscut. Din această perspectivă nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără importanță, nimic nu este fără înțeles.
Pentru cei care n-au răsfoit, măcar din curiozitate, teoriile lui Rudolf Steiner, lucrurile s-ar putea clarifica acum, când Zoltan Andras finalizează documentarul „Seminţe pentru un nou Pământ”, un film care ar putea prilejui, pentru novici, o aventură printre concepte și perspective ultra-moderne. Fermele biologic-dinamice din Ardeal sunt punctul de start spre o potențială lume a viitorului, în timp ce “pacientul competent” – formulă care face vogă în lumea ultimlor câțiva ani-, deschide dezbaterea legată de ramurile integrative medicale sau de terapiile complementare.
Pe o piaţă emergentă de produse cosmetice şi farmaceutice bio, spune Zoltan Andras, este important ca publicul să recunoască medicamentele, suplimentele şi cosmeticele de calitate şi să înţeleagă cum procesele de prelucrare şi preparare a unor produse precum Weleda sau Wala se bazează pe o reală cunoaştere a naturii şi a omului.
Știați ce este Euritmia? Dar gimnastica Bothmer? Teatrul fondat pe baze antroposofice şi şcoala de artă a vorbirii, spune Zoltan Andras, pe lângă latura lor estetică sau spectaculoasă, au un rol în creşterea sănătoasă şi pot contribui la procesele pedagogice şi curative.
Cât despre arhitectura organică, pornită de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, aceasta ar putea deveni o modă după ecourile stârnite de promotori săi notorii precum Gaudi sau Steiner. Despre trupa Sarmalele Reci n-am apucat să vorbim. Este preocupat acum doar de film. „Sper ca documentarul să participe la festivaluri de film din ţară şi din Europa. Iar apoi, sper să poată rula şi în câteva cinematografe care sprijină filmul autohton şi proiectele culturale”, spune Zoltan Andras, într-un interviu acordat catchy.ro.

DEB: În trailerul filmului dvs., primul răspuns pe care-l promiteți este unul cu adevărat generos, legat de destin. Sigur, s-au scris cărți despre asta, nu ați putea explica altfel decât trivializând, însă ce este, în perspectivă antroposofică, destinul? Este pre-scris, se poate acționa asupra lui, ce din lucrurile mici, la care nu ne-am gândi, l-ar putea schimba și cum? Dacă este prestabilit, ce sens are strădania de a-l schimba? Stephen Hawking spunea recent, ce-i drept, referindu-se la religii, că sunt povești pentru cei cărora le este frică de întuneric (golul de după moarte)? 
Zoltan Andras: Aş începe şi eu răspunsul cu o întrebare: Dacă aseară ţi-ai făcut un plan pentru această dimineaţă şi ai hotărât să faci o serie de lucruri – să mergi pe un anumit drum, să te întâlneşti cu anumite persoane, să rezolvi anumite lucruri, să te ocupi de tine pentru a-ţi rezolva anumite “probleme” – fireşte, atunci vei acţiona consecvent şi vei încerca să faci tot ceea ce ţi-ai propus. Aşa suntem noi, ca indivizi: înainte de a ne naşte, avem un plan al vieţii, pe care îl fixăm nu numai noi din voinţa noastră, ci împreună cu fiinţe superioare nouă, cu Îngeri, cu Arhangheli şi alte fiinţe din sânul lumii divine, care ne sunt călăuzitori. Iar apoi, după naştere, toate elementele acestui plan conceput spre evoluţia noastră devin destin.
Destinul este menit să ne dezvolte, să ne fortifice, să ne facă mai mult ceea ce suntem de fapt, adică Eu uman. Aşadar, destinul nu este ceva care trebuie schimbat, ci ceva de care trebuie să ne dăm seama (să ne amintim, poate), să-l înţelegem, să-l îndeplinim. Strădania de a-ţi schimba destinul nu este altceva decât un semn că nu îţi cunoşti sau nu îți înţelegi destinul. În analogia mai sus schiţată, este ca şi cum ţi-ai propus să te duci la universitate să studiezi şi pe drum intri într-o cârciumă, unde începi să flecăreşti cu obişnuiții locului, criticîndu-i pe studenţi … sau orice situaţie care, în termenii obişnuiţi de azi s-ar numi scindare a personalităţii, sau cu un termen mai dur: schizofrenie.
Religiile vechilor tradiţii încercau să cultive o viaţă socială în care omul să practice înţelegerea şi respectarea destinului său. Etimologia cuvântului religie este latinul religare, adică a lega la loc, a pune din nou în legătura – ce cu ce? Omul – cu lumea spirituală. Căci noi, oamenii moderni, am pierdut în mod necesar capacitatea naturală atavică de a percepe fiinţele şi fenomenele suprasensibile, aflate dincolo de simţurile fizice, tocmai pentru a putea cuceri în mod deplin şi liber planul fizic-sensibil. Dar deja din secolele XIX, XX, XXI, omenirea întreagă se naşte cu noi capacităţi spirituale, care se adaugă capacităţilor rationale-intelectuale cucerite în ultimele milenii în detrimentul vechilor capacităţi clarvăzătoare. 
Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică. Iar cine nu cunoaşte că din bezna cea mai adîncă răsare lumina cea mai puternică descrie doar experienţa sa limitată – faptul că deocamdată el nu percepe realitatea aşa cum este ea, ci doar o parte.
Una dintre temele esenţiale ale omenirii din toate timpurile a fost relaţia dintre viaţă şi moarte, adică dintre a fi plin de viaţă sau a fi golit de viaţă. Însă, fireşte, pentru a înţelege această temă, trebuie pe de o parte să-ţi aminteşti că ai la dispoziţie toată moştenirea culturală a mitologiilor, a filosofiilor şi a vechilor scrieri sacre, pe care însă trebuie să le studiezi cu seriozitate, dacă vrei să le înţelegi.
Un om de ştiinţă care desconsideră o altă ştiinţă decât a lui numai pentru că nu o înţelege nu arată decât că nu a înţeles însuşi spiritul cercetării ştiinţifice. Iar pe de altă parte avem la dispoziţie o literatură extrem de bogată a secolului XX, cu mărturii şi scrieri despre miile, zecile, sutele de mii de oameni care pot relata despre experienţele lor spirituale personale actuale, noi, diferite calitativ de orice a fost pînă acuma pe Pămînt.
Iar înţelegerea vieţii şi a morţii este tocmai una dintre experientele esenţiale ale noii omeniri. Omul de azi are la dispoziţie conceptul de reîncarnare, posibilitatea de a înţelege reîncarnarea şi se poate raporta la sine însuşi ca la o fiinţă umană care evoluează în vieţi repetate, în locuri diferite de pe Pămînt, în epoci diferite.
Moartea este din ce în ce mai mult pentru oamenii de azi un rit de trecere dinspre activitatea pamânteană spre o activitate spirituală între moarte şi o nouă naştere, în care evaluăm realizările şi nereuşitele şi ne pregătim apoi pentru o revenire pe Pămînt, care este locul în care trebuie să învăţăm, să creştem şi să transformăm ceea ce a creat Divinitatea. Omul are vocaţia de co-creator al Lumii, aşa cum găsim spus în toate vechile scrieri sacre, de exemplu în Cartea facerii (Geneza) din Vechiul Testament.

Cel pentru care toată această complexitate e un gol nu arată altceva decît că (încă) nu are format organul prin care să perceapă această realitate, aşa cum un om fără auz muzical nu poate distinge notele, sau cum un orb nu poate vedea conturul obiectelor exterioare ale lumii.

DEB: Am citit în proiectul dumneavoastră de film că documentarul se dorește o alternativă științific-spirituală, într-o epocă a schimbărilor profunde în societate, într-o lume a crizelor la toate nivelurile – de la personal, la politic şi de la economico-financiar la cel al conştiinţei individuale şi al convingerilor spirituale. Există oare, în logica antroposofică, o explicație pentru acest impas? Dacă există o gramatică universală nu ar fi de așteptat ca aceasta să fie perfectă? Este vorba de un proces de degradare sau pur și simplu fiecare generație are propriile valori, potrivite unei anumite psihologii?
ZA: În logica antroposofică, ca să folosesc expresia dumneavoastră, lumea este un tot coerent, logic şi cognoscibil. Omul este o fiinţă dotată cu un trup, cu forţe de viaţă, cu suflet conştient şi cu spirit creativ, o fiinţă care trebuie să evolueze de la condusă, protejată, dar neliberă, la o fiinţă liberă, dar şi responsabilă de propria evoluţie, precum şi de evoluţia Universului şi chiar de evoluţia fiinţelor superioare omului.
În acest proces, aşa cum spuneam şi anterior, civilizaţia a trebuit să piardă valorile vechi, care erau cultivate şi inspirate maselor de oameni neevoluați de către îndrumătorii mai evoluaţi şi mai puţin numeroşi, dar înţelepţi şi drepţi. Putem să facem analogia dintre omenirea condusă de lumea divină şi copilul crescut de părinţi. La început, copilul este plăpând, neajutorat, inconştient de lumea exterioară, dar plin de trăiri interioare puternice. Părinţii îl ajută, îl hrănesc şi îl cresc pentru a deveni în cele din urmă conştient de lumea exterioară, capabil să contribuie la mersul lumii în mod liber, independent de părinţi – dar totuşi copilul devenit adult îmbrăţişează principiile părinţilor, căci lumea obiectivă se bazează pe acele principii, constă din acele principii, pe care şi copilul devenit adult învaţă să le preţuiască şi să le cultive cot la cot cu părinţii.
Lumea de azi este în primul rând cea mai bună lume de care putem avea parte. Dacă ar fi fost posibilă alta, sigur am fi avut-o pe aceea! În al doilea rând, nimic nu este întâmplător, ci întreaga evoluţie umană are un sens. Aşadar, nu avem de-a face cu un simplu proces de degradare, cum îl numiţi, ci avem de-a face cu fenomene obiective necesare pentru evoluţie.
În mijlocul evoluţiei se află Eul uman. Este acea realitate la care fiecare om modern se raportează ca la esenţa sa cea mai adevărată şi cea mai profundă. Şi dumneavoastră, şi eu ne numim fiecare pe sine cu acelaşi nume: Eu! E de ajuns să ne gândim la metafora stăpânului unei case: stăpânul este cineva care are ceva: Eu am un cap, Eu am nişte picioare, Eu am nişte organe interne etc. dar, în ultimă instanţă, Eu sunt cel care posedă aceste lucruri, Eu nu sunt aceste lucruri.
Acum, să luăm un proces care, aparent, ne este binecunoscut: digestia. În organismul nostru, Eul, fiinţa noastră spirituală proprie, cea care este în sine , dar şi posedă organismul, Eul nostru deci este cel care dirijează în ultimă instanţă fiecare proces. Ce face Eul cu orice aliment, solid sau lichid, care ajunge în sistemul meu digestiv? Mai întîi de toate, se ocupă să distrugă totul, să-l aducă într-o stare zero, din care apoi, cu ajutorul forţelor de viaţă să-l transforme în ceva conform cu Eul. Substanţele exterioare străine sunt transformate, metamorfozate în substanţe proprii, unice fiecărui individ. ADN-ul meu, creat de acţiunea Eului meu, este altul decât al dumneavoastră, aşa cum şi forma craniului meu este o expresie unică a activităţii unice a Eului meu. În exterior, în lume, în societate, Eul este acum în curs de maturizare, după ce, cum spuneam, în mileniile anterioare a fost mai degrabă în fazele sale de copilărie şi pubertate. Iar în acest proces de maturizare, care se numeşte şi individualizare, cel mai firesc lucru este ca la început omul să fie dezorientat. S-a desprins de vechile forme, de tradiţie, nu o mai acceptă. Este firesc aşa.
Dar astfel a pornit pe un drum pe care, la început, este dezorientat, comite greşeli, distruge ceea ce era vechi. Acest ceva vechi poate fi considerat ceva bun în sine, dar pentru că nu mai este potrivit cu noile vremuri, când omul are nevoie de altceva, atunci ceea ce era bun cândva devine acum rău. Aceasta este una dintre principalele lecţii pe care omenirea de azi o învaţă: a înţelege răul pentru a descoperi binele.
Antroposofia este o ştiinţă spirituală care cultivă înţelegerea acestor fenomene, adică o ştiinţă – o abordare riguroasă şi metodică – spirituală – care vede nu numai partea materială sensibilă, ci care percepe şi analizează şi latura suprasensibilă, în fine, şi în lumina celor mai sus spuse, antroposofia este o strădanie spirituală occidentală modernă, cu un profund caracter creştin autentic.

 DEB: Precizând că antroposofia nu este o religie, ci mai degrabă o știință a spiritualității, ne-ai putea vorbi despre cei pe care i-ați consultat pentru realizarea acestui documentar, specialiști care lucrează în diversele proiecte antroposofice în întregul peisaj în schimbare al României. Munca lor este oarecum coerentă, integrată, sau lucrează separat, respectând fiecare aceste principii? Cum de munca lor nu se vede deocamdată și care crezi că va fi perspectiva?
ZA: Răspunsul la această întrebare ar trebui să conţină lista extrem de lungă de nume şi de biografii a tuturor celor pe care i-am intervievat în acest film. Cealaltă posibilitate – la care voi recurge – este să spun, dimpotrivă, pe scurt: Proiectele şi iniţiativele antroposofice au urmat mişcarea normală a oricărui fenomen din lume şi din Univers. Aşa cum şi o casă mai întâi este un ideal, o aspiraţie a omului care vrea s-o construiască, sau a arhitectului, deci o idee, pentru început, ca apoi să se transforme într-o schiţă materializată pe o hârtie şi apoi în fine să ajungă la forma sa completă de casă locuibilă, la fel toate aceste iniţiative şi proiecte au pornit de la o înţelegere profundă a fiinţei omului şi a lumii, a nevoilor noastre reale ca oameni în diversele domenii, ca apoi acele domenii să fie reînnoite în mod just şi sănătos.
Înţelegi cu adevărat ce este procesul de educare a copilului dacă înţelegi fiinţa umană şi nevoile sale de a evolua, şi atunci poţi conduce un proces educativ care să nu dăuneze, să nu-l îndepărteze pe om de ceea ce trebuie el să devină, ci să ajute această evoluţie. 
La fel este valabil şi pentru agricultură, medicină ş.a.m.d.

Comunitatea de oameni care lucrează în aceste domenii sunt oameni obişnuiţi, dar care au în comun viziunea antroposofică asupra lumii, viziune îmbrăţişată în deplină libertate şi independent de orice soi de manipulare, de promisiuni de avantaje facile comerciale etc. Dimpotrivă, majoritatea acestor proiecte cer un angajament care îi solicită pe participanţi peste ceea ce este normă remunerabilă după standardele actuale.cum ar trebui să fie rezultatul muncii noastre? De cele mai multe ori, răspunsul sincer este: Mereu rămâne încă enorm de mult de făcut, în ciuda eforturilor coerente, conştiente, pline de sacrificiu de sine. Ceea ce contează însă este strădania, care dă de fapt calitatea morală a acestor proiecte, pline de rezultate cu totul excepţionale.
Aceşti oameni muncesc de multe ori mai mult decât „ar trebui”, iar forţa motrice, adică ceea ce îi împinge este etalonul moral-spiritual la care se raportează tot timpul:
Filmul meu îşi propune tocmai să compenseze discreţia acestor proiecte, care nu se concentrează pe a spune în gura mare despre nişte rezultate minuscule, ca multe alte proiecte obişnuite, ci mai degrabă pe a lucra cu responsabilitate şi conştiinciozitate – căci cine ştie despre rezultatul muncii lor, beneficiarii lor direcţi, aceia sunt deja convinşi de valoarea muncii lor. Filmul meu vine să ajute cu o conştientizare publică mai mare a acestor merite.

DEB: Pentru cei care nu sunt suficient de cunoscători pentru a sesiza nuanțele, ne-ați putea vorbi despre diferența dintre antroposofie și alte mișcări de life-coaching populare în ultimii 20 de ani în România, dar mai ales foarte populare acum, de la radiestezia care a devenit ulterior filosofie, la aceste personal-coaching care împletesc elemente de psihologie și înțelepciuni orientale, sau reiky… filmele care au făcut populare anumite sisteme de gândire, gen The Secret sau What The Bleep do We Know?
ZA: Ca abordare generală, antroposofia nu se defineşte prin comparaţie cu alte mişcări, care sunt toate şi fiecare în felul ei justificate şi explicabile. Antroposofia de asemenea nu doreşte să polemizeze cu nici o tendinţă spirituală, căci tocmai că antroposofia are drept scop înţelegerea devenirii omenirii din toate timpurile până azi şi în viitor. O cunoaştere reală a lumii este, cum spuneam şi mai sus, una care să cuprindă atât lumea fizică în cele mai mici amănunte şi în trăsăturile ei cele mai generale, cât şi lumea spirituală care stă la originea şi la baza lumii sensibile.
Iar o asemenea cunoaştere – care devine din ce în ce mai necesară, dar şi din ce în ce mai accesibilă, cerută şi cultivată de oamenii zilelor noastre – ajunge în mod necesar la cunoaşterea faptului că tot ceea ce a fost, este şi va deveni este susţinut, umplut de viaţă şi de sens de către activitatea creatoare, vindecătoare a acelei Înalte Fiinţe numită Christos.  
Vechile înţelepciuni ale lumii au fost metamorfozate în lumea modernă în capacitatea omului de a crea tehnologie, de a dirija natura, de a cerceta Universul.
Însă toată vechea înţelepciune are nevoie să fie metamorfozată într-o nouă artă, arta socială, adică arta prin care omul se înnobilează pe sine conştient fiind de spiritualitatea lui, şi apoi conlucrează cu alţi oameni egali cu el, pe care ajunge să-i perceapă şi preţuiască drept spirite umane numai în măsura în care se poate înţelege şi preţui pe sine însuşi drept spirit. Iar acest spirit este purtat, îngrijit şi vindecat în continuu de către Christos. Aceasta este realitatea esenţială, şi numai pe baza ei poate exista evoluţie, dezvoltare personală, sănătate individuală şi socială.

Filmul meu îşi doreşte cu modestie să indice paşi discreţi, dar fermi pe care oamenii îi fac peste tot în lume, cât şi în special pe aceste locuri geografice, în această direcţie.





"Cum se dobandesc cunostinte despre Lumile Superioare" - de Rudolf Steiner
   O carte esenţială pentru timpul nostru.

http://www.universenciclopedic.ro/shop/08-biblioteca-rudolf-steiner/cum-se-dobandesc-cunostinte-despre-lumile-superioare

Publicata de Rudolf Steiner sub forma de carte acum 100 de ani lucrarea prezinta o cale europeana moderna de initiere. Consideratiile autorului pornesc de la recunoasterea facultatilor superioare ce dormiteaza in fiecare om si care pot fi educate prin stradanie proprie. Rudolf Steiner descrie fazele unei asemenea educatii oculte si indica exercitiile potrivite pentru configuratia interioara a omului timpurilor noastre: pregatirea iluminarea si initierea. Rezultatul consta in dezvoltarea unor organe sufletesti-spirituale prin care omul poate dobandi accesul si capacitatea de a opera in lumile superioare. Prin aceasta cel ce se straduie pe calea cunoasterii devine un slujitor destoinic al umanitatii. 
 
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA010/GA010_index.html



sursa
 http://www.catchy.ro/un-interviu-iesit-din-comun-cu-zoltan-andras/22065 
http://www.studentiq.ro/bookmark/view/andras-zoltan-prezinta-cum-se-dobandesc-cunostinte-despre-lumile-superioare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com