Silver Legion - Legiunea de Argint este o grupare de luptători celeşti
care nu au corpuri materiale fizice, ei acţionând în dimensiunile
superioare (4D şi 5D).
Tanaath este reprezentanta acestei Legiuni pentru
planeta noastră, ea însăşi facând parte din această organizaţie. Ea
subliniază că Legiunea de Argint nu are nici un corespondent pe planeta
Pământ, nu are nicio legătură cu vreo organizaţie existentă fizic pe
Pământ, fie ea şi politică.
În cele ce urmează vă oferim câteva detalii în legătură cu activitatea Legiunii de Argint, aşa cum au fost furnizate de Tanaath.
În acţiunile de luptă, uneori sufletul este atât de rănit încât începe
să-şi piardă coerenţa şi să arate ca un fel de şvaiţer (branză gen
caşcaval cu găuri), sau ca o împletitură dezlânată. Asta poate apărea în
percepţie umană ca fiind o gravă rănire - pierderea unor membre, sau a
unor părţi ale corpului, răni foarte mari, etc.
Aceste fiinţe
individuale nu-şi mai pot menţine existenţa în această lume datorită
acestor pierderi majore. Ele se întorc la Sursă (Dumnezeu). În
realitate, nimic nu moare niciodată în mod permanent şi definitiv.
Aceşti "morţi" se odihnesc în Sursă (Dumnezeu) până când se refac
complet toate rănile, iar apoi ei se nasc din nou printre oameni.
Un
vindecător cu har care este dornic să le ofere ajutorul său sub formă
de energie, poate să dea acestor suflete rănite cantitatea necesară de
energie care să îi vindece, în acest fel ei rămân în această lume fără
să se întoarcă pentru odihnă la Dumnezeu (Sursă).
Această
vindecare trebuie să aibă loc întrun anumit moment, foarte precis. Şi
este nevoie de o mare cantitate de energie, şi de aceea reptilienii nu
fac aşa ceva, pentru că ei sunt foarte egoişti şi consideră că efortul
este prea mare, şi nu îşi pot permite să cheltuiască atâta energie.
Noi
însă, cei din Legiunea de Argint, dispunem de o energie colosală,
pentru că am transcens egoismul şi suntem orientaţi spre a ajuta pe toţi
cei care merită aceasta. Această orientare elevată a noastră face ca să
avem acces la surse de energie imense.
Trebuie să vă spun că
avem atâta energie încât am putea să re-aducem din morţi pe fiecare
membru al Legiunii, de câteva ori la rând!
Un suflet alege dacă
vrea să fie vindecat astfel. Dacă nu vrea, atunci el se poate odihni în
Sursă. Dacă acceptă vindecarea, atunci el revine printre noi ca fiinţa
pe care noi o cunoşteam înainte. Energia pe care o dăruim acţionează
timp de câteva săptămâni cât durează vindecarea. Doar 0,01 % din cazuri
refuză vindecarea şi vor să se odihnească în Sursă.
Draco
reptilienii nu se vindecă. Pentru că, datorită egoismului lor, ei sunt
mai mereu lipsiţi de energie. Acesta este motivul pentru care ei doresc
să pună stăpânire pe această planetă - este pur şi simplu o resursă pe
care vor să o exploateze. Ei nici măcar nu pot să conceapă că Universul
este de fapt o abundenţă de energie!
Tanaath ţine să specifice că asaltul împotriva acelor nave reptiliene
care se aflau lângă cubul imens din spaţiu, nu s-a făcut cu nave
cosmice. Legiunea dispune de anumiţi membri care sunt foarte foarte mari
şi pot să reziste în spaţiul cosmic fără niciun fel de protecţie
suplimentară (cel puţin un timp limitat).
Aceşti membri şi-au
făcut datoria cu succes în această confruntare cu reptilienii. Aliaţii
din dimensiunea a 5-a au comentat evenimentul foarte plastic cu expresia
"pisicile care au năvălit la petrecerea şoarecilor"!
În încheiere vă oferim unele amănunte despre Tanaath, aşa cum se găsesc ele pe pagina silverlegion.org
"Sunt
un om care trăieşte aici pe Pământ. Aşa că da, uneori răcesc, şi am
limitări inerente pe care fiecare dintre voi le resimţiţi în această
lume. Cu 32 de ani în urmă m-am născut întro familie de care deja
aparţineam prin câteva încarnări trecute.
Ca fiecare dintre voi
care sunteţi în această dimensiune fizică, am trecut prin ceea ce se
numeşte Vălul Uitării şi mi-am pierdut amintirile despre cine eram
înainte de a învăţa să vorbesc omeneşte.
Mi-am recăpătat memoria
cu ocazia unui eveniment la vârsta de 16 ani. Nu a revenit totul
dintr-odată, dar atunci a revenit o mare parte a amintirilor. Următorii
ani i-am petrecut în ceea ce poate fi numită o a doua adolescenţă pe
măsură ce am căpătat acces la amintiri despre trecutul meu spiritual.
Recunosc
că o mare parte a acelor ani am petrecut-o în acţiuni prosteşti - dar
tinerii au această prerogativă de a fi adesea cam prostuţi... Asta face
parte din modul de a învăţa să fim adulţi responsabili. Aceşti ani plini
de acţiuni penibile din partea mea, m-au învăţat multe. Am învăţat ce
sunt în realitate, şi - mai important - ce NU sunt.
Ca
majoritatea dintre noi, a trebuit să-mi croiesc drum prin viaţă ca toţi
ceilalţi. Asta a însemnat că am fost la şcoală şi că am avut o slujbă.
Am dus o viaţă dublă: eram activă în tărâmul spiritual, dar aveam şi o
viaţă obişnuită, ca toţi ceilalţi.
Asta m-a stresat destul de
mult, pentru că pe tărâmul spiritual ajung mai ales noaptea când corpul
fizic se odihneşte, şi uneori nu reuşesc să mă odihnesc suficient.
În
plus, unii prieteni şi membri de familie mi-au făcut "zile fripte"
pentru că cunoşteau activitatea mea spirituală dar nu o puteau înţelege
pentru că nu se potrivea cu convingerile lor personale.
În
această privinţă nu pot face mare lucru. Acestea sunt experienţele mele,
şi nu sunt ceva ce aş fi învăţat de la o altă persoană sau din cărţi.
Dar aceste experienţe nu le pot impune altor oameni, nu pot forţa pe
nimeni să simtă ceea ce simt eu.
Sunt norocoasă, totuşi, pentru
că mama mea, sora mea şi cei mai apropiaţi prieteni cu toţii ştiu cine
sunt şi mă acceptă aşa cum sunt.
Sunt perfect conştientă de
esenţa mea non-fizică, încă de la acea trezire de acum 16 ani. Nu-mi
place să folosesc termenul "eu superior", pentru că nu văd că acest corp
fizic ar fi ceva separat de esenţa spirituală, ci mai degrabă este o
extensie a Sinelui.
Există anumite limitări care ne sunt impuse
aici în lumea fizică, unele naturale, altele impuse pentru protecţia
noastră (aşa mi s-a spus); aceste limitări fac ca să nu pot aduce
întreaga cunoaştere din domeniul spiritual aici în planul fizic.
Metoda
pe care o folosesc ca să am acces în tărâmul spiritual (în somn), îmi
permite să fiu foarte eficientă acolo, dar adesea trebuie să depun
eforturi mai mari ca să îmi amintesc în starea de veghe cum am acţionat
acolo. La voinţă pot să am acces la anumite informaţii, dar trebuie să
ştiu foarte clar ce mă interesează ca să le pot obţine.
Comunic
telepatic foarte bine cu fratele meu Shazier, şi cu alţi câţiva membri
ai Legiunii de Argint. Pot comunica cu majoritatea fiinţelor
ne-încarnate, dar cu unii comunicarea este foarte clară. Este vorba de
garda mea de corp (care a ales el însuşi să mă protejeze) şi cu
comandanţii Legiunii de Argint.
În ce priveşte implicarea mea în
Legiunea de Argint, sunt unul dintre membrii fondatori. Fac parte
dintr-una dintre cele două grupări de luptători care au fuzionat formând
Legiunea de Argint, împreună cu Ekutalish (şeful vindecătorilor). Moro
şi Akara erau conducătorii celeilalte grupări. Rolul meu în organizaţie
este să supraveghez administrarea în tărâmul nostru, uneori ofer
învăţături celorlalţi, şi am îndatoriri diplomatice cu alte organizaţii
şi specii (atât din dimensiunile superioare, cât şi cu oamenii de pe
Pământ).
Unii consideră că ceea ce fac eu aici pe site-ul
SilverLegion.org este "channeling", deşi eu nu consider asta.
Majoritatea informaţiilor le primesc de la mine însămi, şi de la
ceilalţi membri care mi le transmit. În unele cazuri, informaţiile vin
din directa mea participare la evenimente, deşi nu particip cu corpul
fizic. Pentru mine, conversaţia cu Shazier, Itachi (şeful
comunicaţiilor) şi Ndano nu este prea diferită de o conversaţie
faţă-în-faţă cu alţi oameni de pe Pământ.
Legiunea de Argint îşi are sediul pe un tărâm spiritual. Tărâmurile
spirituale sunt cealaltă parte a Universului şi sunt paralele cu
dimensiuneă fizică. De exemplu, planul Astral este tărâmul spiritual
pentru realitatea fizică de pe Pământ.
De exemplu, noi cei din
Legiunea de Argint ne putem manifesta în dimensiunea a 4-a, iar fiinţele
din dimensiunea a 4-a se pot manifesta pe tărâmul nostru.
În acest fel noi interacţionăm atât cu Consiliul Andromeda, cât şi cu reptilienii cu care ne luptăm.
Majoritatea
dintre noi nu ne putem manifesta în realitatea fizică a dimensiunii a
3-a de pe Pământ, deşi o putem face pe alte planete fizice (din anumite
motive). Probabil că pe Pământ există impusă o limitare artificială -
pentru protecţia noastră, dar nu ştiu cine a instituit-o.
Noi,
cei din Legiunea de Argint, ne-am organizat cu scopul de a ajuta la
eliberarea planetei Pământ şi a celorlalte planete ocupate de
reptilieni. Atunci când vom realiza toate acestea, ne vom analiza
organizaţia şi vom decide dacă mai este sau nu nevoie de noi. Aşa cum am
privit noi în viitor, se pare că va mai fi nevoie de noi, nu atât
pentru luptă, cât mai ales pentru scopuri umanitare şi de menţinere a
păcii.
Credeţi sau nu, sunt nouă în domeniul "extratereştrilor".
Asta datorită unei anumite lipse de înţelegere a mea asupra situaţiei de
pe această planetă. Eu experimentez spiritualitatea în mod foarte
direct. "Ştiam" cumva în mine însămi că unii extratereştri se manifestau
şi în tărâmul spiritual (pentru că am avut de-a face cu ei - mă refer
la reptilieni), dar nu am făcut conexiunea că de fapt acele tărâmuri
sunt locul de unde vin extratereştrii. Am presupus în mod naiv că alte
specii inteligente se află undeva localizate pe o altă planetă fizică,
către care noi, oamenii, ar fi trebuit să călătorim graţie unor
tehnologii avansate, ca sa îi întâlnim.
Personal am crezut că
extratereştrii există şi că ne vizitează, dar aşteptam un fel de
dezvăluire oficială înainte ca să îmi permit acceptarea publică a
acestora. Partea mea superioară (non-fizică) ştia mult mai multe despre
asta, dar conştiinţa mea umană nu făcea legătura între activităţile mele
spirituale şi ceea ce se petrece acum, până anul trecut.
Apoi,
când mi-am dat seama de realitate, am înţeles totul. Oricum nu prea
aveam de ales pentru că Legiunea de Argint tocmai începuse să acţioneze
în plan extra-dimensional.
Încă descoperim noi adevăruri în ceea
ce priveşte călătoria spaţială, şi interacţiunea cu alte civilizaţii
bazate pe spaţiu, şi care se află în alte dimensiuni.
Cea mai mare parte a interacţiunilor prieteneşti le avem cu Consiliul Andromeda şi cu lumile care sunt membre în Consiliu.
Cea mai mare parte a interacţiunilor ne-prieteneşti le avem cu Draco-reptilienii.
Cei
numiţi "micii cenuşii" nu sunt deloc luptători şi sunt ca nişte sclavi,
aşa că deocamdată îi lăsăm în pace, sau facem ce putem ca să-i eliberăm
din sclavie.
Reptilienii din Hidra sunt şi ei aproape deloc
luptători. Modul lor de a acţiona este politica şi manipularea, şi nu
avem de gând să ajungem în faţa lor cu iatagane de 10 metri! (Noi,
luptătorii, preferăm să avem interacţiuni mai directe).
Cunoaştem
şi alte organizaţii cum ar fi Comandamentul Ashtar, dar nu suntem
implicaţi în niciun fel de relaţii, nici nu suntem aliaţi cu ei.
Avem
însă aliaţi pe alte tărâmuri care nu au legătură cu umanitatea, cum ar
fi Deriath D'Haar (nu vă faceţi probleme dacă nu aţi auzit de ei, pentru
că nici ei nu au auzit de voi).
La această dată, singurul nostru
aliat oficial în treburile noastre de pe Pământ este Consiliul
Andromeda, şi apreciem aceste relaţii la adevărata lor valoare. Ei deja
ne-au demonstrat loialitatea şi ajutorul lor în ceea ce ne priveşte, iar
noi sperăm să ne ridicăm la înalţimea aşteptărilor lor."
surse
http://www.silverlegion.org/
http://roaim.de.vu/?a=articles&p=562
http://www.andromedacouncil.com/index.html
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.