Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

duminică, 21 iulie 2013

Creştinismul nu este în scădere, creştinismul este în creştere, în devenire


Există o axiomă curentă în ştiinţă, şi care este considerată ca lucru de la sine înţeles ‒ că natura nu face salturi. – Sună foarte obiectiv dar este, totuşi, un lucru lipsit de sens, pentru că natura nu face altceva decât salturi. Urmăriţi cum se dezvoltă o plantă, cum se petrece de fiecare dată un salt când ceva nou intervine în evoluţie, cum se petrece un salt de la formarea regulată a frunzelor la formarea florii, de la cupa florii la petală, de la petale la vasele cu polen ş.a.m.d. Natura face numai salturi, după ce o anumită perioadă de timp a mers uniform; natura şi întreaga existenţă fac salturi. Esenţialul evoluţiei constă tocmai în faptul că apar crize şi salturi, iar expresia: Natura nu face nici un salt, aparţine, aş spune, celei mai înfricoşătoare comodităţi a gândirii omeneşti – fiindcă natura face, într-adevăr, multe salturi. Dar tot aşa se desfăşoară şi viaţa spirituală, în salturi. În cursul dezvoltării spirituale au loc salturi mari, însemnate. Apoi viaţa îşi continuă uniform drumul; şi iar se produc salturi spirituale importante. Un astfel de salt impresionant pentru viaţa omenirii – nu numai pentru cei care au fost în jurul lui Christos – s-a petrecut tocmai în timpul în care Christos se afla pe pământ. Şi în acest sens putem numi epocă de tranziţie timpul în care Christos a trăit şi a propovăduit în Palestina. Să nu spuneţi că toţi oamenii ar fi trebuit să observe uşor un astfel de salt, o astfel de tranziţie. O, se poate ca lucrul esenţial care se petrece într-un anumit timp să rămână complet necunoscut ochilor contemporanilor, poate să le treacă prin faţă fără ca ei să observe ceva! Ştim totuşi că odinioară a trecut prin faţa a milioane şi milioane de oameni fără să lase vreo urmă. Ştim că Tacitus, renumitul scriitor roman, scrie într-un anumit loc al operei sale despre creştini ca despre o sectă secretă; de exemplu, la aproape 100 de ani după ce creştinismul s-a răspândit deja în regiunile de sud ale Europei, se povesteau în Roma lucruri cu totul incredibile despre creştinism. Existau deci în Roma, în acel timp, cercuri care nu ştiau nimic altceva despre creştini decât că ar fi o sectă incomodă, o sectă condusă de un anumit Iisus care îi îndemna pe oameni la lucruri rele. Aceasta este versiunea care circula prin Roma – la aproape un secol după ce creştinismul luase fiinţă. Atât de fără urmă a trecut prin faţa unui mare număr de oameni cel mai important eveniment nu numai al acelui timp ci al întregii evoluţii a omenirii. Trebuie să ne putem reprezenta că, de fapt, în timp ce oamenii nu observă nimic, dar absolut nimic, se pot întâmpla lucruri importante, însemnate. Iar dacă unii oameni spun că trăim într-un timp în care nu se petrece nimic important, asta nu este nicidecum vreo dovadă că au dreptate.
În fapt, trăim astăzi din nou într-o epocă de tranziţie, în care se întâmplă cele mai importante fapte spirituale, despre care însă mulţi contemporani ai noştri nu ştiu nimic; faptele însă sunt prezente. Acesta este unul din aspectele asupra căruia trebuie să ne lămurim, anume că noi putem vorbi despre epoci de tranziţie, dar nu dorim să fim generoşi cu acest cuvânt. Ce era esenţial pentru timpul de tranziţie în care a apărut Christos Iisus? Esenţialul acestui timp de tranziţie pentru întreaga omenire se exprimă într-o vorbă plină de însemnătate, dar pe care trebuie să o înţelegem corect. Ea este cuprinsă în propăvăduirea lui Ioan Botezătorul, expresie pe care Christos a reluat-o, şi care spune: “Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească, împărăţia cerurilor s-a apropiat de voi.” O întreagă lume se află în această expresie, tocmai acea lume care este în legătură intimă cu evenimentul important care s-a săvârşit atunci pentru întreaga evoluţie a omenirii.
Prin evoluţia naturală în epoca Kali Yuga oamenii ajunseseră treptat atât de departe încât dobândiseră putere de judecată şi conştienţa de eu, dar deveniseră incapabili să dobândească din nou, din această conştienţă de eu, prin propria forţă, legătura cu lumea spirituală. Botezătorul spunea: “Acum a venit timpul în care eul vostru trebuie să vă educe în aşa fel încât acest eu să se poată adânci atât de profund sufleteşte încât să găsească în sine legătura cu împărăţia cerurilor; deoarece în afara sa, omul nu mai poate în mod normal să se ridice prin stări de clarvedere într-o lume spirituală. Împărăţiile cerurilor trebuia să coboare până în lumea fizică. Ele trebuiau să se reveleze în aşa fel încât eul să le poată recunoaşte prin conştienţa de sine obişnuită, prin simţul adevărului al conştienţei de sine obişnuite. Schimbaţi vechea dispoziţie sufletească astfel încât să puteţi crede că viaţa voastră sufletească, înflăcărându-şi eul, poate înţelege în sine însăşi prin observarea a ceea ce se petrece în jur: există o lume spirituală! Trebuie să învăţaţi să înţelegeţi, să cuprindeţi în eul vostru, prin eul vostru lumile spirituale. Ele s-au apropiat. Ele nu trebuie căutate acum într-o stare de extaz! – De aceea a trebuit să coboare Christos într-un trup omenesc din carne şi sânge, pentru că structura sufletului omului era constituită pentru o înţelegere a planului fizic. Dumnezeu trebuia să vină la oameni pe planul fizic deoarece omul, prin educarea eului propriu şi prin închiderea porţii spre lumea spirituală, nu mai era capabil să meargă spre zei cum mergea în vechile timpuri. Acesta este faptul important care s-a întâmplat în acel timp; pe de o parte, prin evoluţia naturală a facultăţilor omeneşti s-a pierdut vechea legătură cu lumea spirituală şi a fost dobândită conştienţa de eu; pe de altă parte însă, trebuia ca în cadrul lumii fizice să poată fi dobândită conştienţa lumii spirituale. Christos a fost mijlocitorul pentru lumea spirituală a acelor oameni care ajunseseră la o astfel de treaptă de evoluţie încât nu mai puteau să dobândească legătura cu lumea spirituală decât printr-un eu ce trăia pe planul fizic. Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească, nu mai credeţi că prin extaz omul poate urca în mod normal în lumea spirituală, ci credeţi că prin dezvoltarea posibilităţilor care se află în eul vostru, cu ajutorul lui Christos, poate fi găsit drumul în lumile spirituale! Căci numai aşa va putea găsi omenirea spiritul.
În prezent trăim din nou într-o epocă asemănătoare, fiindcă în anul 1899 s-a încheiat epoca întunecată, Kali Yuga, şi acum se pregătesc încet, în mod asemănător, noi dispoziţii sufleteşti, noi capacităţi sufleteşti. Este foarte posibil ca oamenii timpului nostru să doarmă în această privinţă. Din ce în ce mai mult vom face cunoştinţă cu ceea ce se va întâmpla în epoca noastră pentru toţi oamenii, cu ceea ce a început acum, după încheierea epocii Kali Yuga. Astăzi avem sarcina să ne îngrijim pentru ca acest eveniment, acest eveniment de tranziţie să nu treacă neobservat şi fără urmări pentru progresul omenirii.
Kali Yuga s-a încheiat de puţin timp. Anul 1899 este timpul mediu în care ea s-a încheiat. Acum ne îndreptăm spre un timp în care se vor dezvolta anumite capacităţi de clarvedere în mod natural, alături de conştienţa de sine. Oamenii vor vieţui ceva deosebit şi straniu pe care nu vor şti să-l interpreteze! Vor începe să aibă presimţiri care se vor realiza, vor începe să vadă evenimente înainte ca ele să se fi petrecut, care însă ulterior se vor petrece. Oamenii vor începe treptat să vadă cu adevărat ceea ce noi numim corpul eteric al omului, chiar dacă difuz şi în primele lui elemente. Astăzi omul nu vede decât corpul fizic.
Vederea corpului eteric se va dezvolta din ce în ce mai mult ca ceva despre care oamenii vor învăţa fie că are o realitate, fie că ar fi doar o iluzie a simţurilor. Se va ajunge atât de departe încât unii se vor întreba referitor la astfel de trăiri: Oare sunt nebun?
Chiar dacă la început va exista un număr mic de oameni în care se vor dezvolta în următoarele decenii aceste capacităţi, ştiinţa spirituală comunică aceste lucruri deoarece ea simte responsabilitatea pe care o avem faţă de ceea ce se întâmplă în realitate, faţă de ceea ce trebuie să se întâmple conform mersului natural al evenimentelor. De ce învăţăm noi ştiinţa spirituală? Deoarece vor apărea evenimente care nu vor putea fi înţelese decât prin ştiinţa spirituală, şi care ar rămâne de neînţeles dacă nu am avea cunoştinţe spirituale.
Aceste capacităţi se vor dezvolta relativ repede la un număr mic de oameni. În orice caz, este adevărat: printr-o educaţie ezoterică omul poate să se ridice mult deasupra a ceea ce se pregăteşte ca un început pentru întreaga omenire. Dar ceea ce omul poate să parcurgă printr-o educaţie corespunzătoare se pregăteşte deja, cel puţin ca un început, pentru întreaga omenire, ca ceva despre care trebuie să vorbim, indiferent dacă acest lucru va fi înţeles sau nu, între anii 1930-1940. Numai câteva decenii ne separă de momentul în care astfel de evenimente vor începe să fie din ce în ce mai numeroase.
Dar apoi va interveni, pentru acea omenire care îşi va fi dobândit aceste facultăţi, încă ceva. Aceşti oameni vor furniza o dovadă pentru una din cele mai importante fraze cuprinse în Noul Testament, frază care va acţiona zguduitor asupra acestor suflete. Căci în aceste suflete va învia fraza: “Eu sunt la voi în toate zilele până la sfârşitul lumii”, ceea ce înseamnă, dacă este tradus corect: “până la sfârşitul eonilor pământului”. Această expresie ne spune că creştinismul nu este doar ceea ce a fost scris odinioară în cărţi, ceea ce a fost învăţat în anumite timpuri; ea ne spune că creştinismul nu este numai ceea ce este cuprins astăzi în cutare sau cutare dogmă, ci este ceva viu, ceva ce are în sine vederea şi trăirea revelaţiilor, care se vor dezvolta din ce în ce mai puternic. Suntem astăzi la începutul acţiunii creştinismului, iar cel care s-a unit într-adevăr cu Christos ştie că din creştinism vor veni mereu noi şi noi revelaţii. El ştie: creştinismul nu este în scădere, creştinismul este în creştere, în devenire, creştinismul este ceva viu, nu este ceva mort.
Cel care parcurge azi o evoluţie spirituală poate începe să trăiască deja adevărul expresiei:
“Eu sunt la voi în toate zilele, până la sfârşitul timpurilor pământului”. 
Astfel este El la noi, în formă spirituală, în atmosfera pământului. Înainte de evenimentul de pe Golgota, clarvăzătorii nu puteau să Îl găsească pe Christos în atmosfera pământului. Abia după evenimentul de pe Golgota Christos a devenit vizibil în atmosfera pământului, pentru că El este aici din acel timp. Cineva care era învăţat cu clarvederea timpurilor precreştine ştia că va veni un timp în care se vor petrece acestea. El ştia: acum nu găsim în domeniul astral al pământului nostru ceva ce se numeşte Christos, dar va veni un timp când ochiul clarvăzător va fi deschis şi Îl va vedea pe Christos în sfera pământului! El ştia că în domeniul clarvederii pământeşti va interveni o mare metamorfoză. El nu era atât de avansat încât să poată fi convins prin evenimentele din Palestina că aceste evenimente se şi întâmplaseră. Nici un eveniment fizic nu-l putea convinge că Christos se coborâse deja pe pământ. Numai un eveniment l-a putut convinge: L-a văzut în atmosfera pământului pe Christos. Atunci a fost convins că venirea lui Christos pe pământ, aşteptată în Misterii, se săvârşise cu adevărat. Ceea ce a trăit Pavel, prezenţa lui Christos în atmosfera pământului, acesta este evenimentul pe care-l poate trăi un discipol educat, un om educat într-o şcoală ezoterică.
Evenimentul de la Damasc se va repeta pentru mulţi oameni, şi putem numi acest eveniment o revenire a lui Christos, o revenire în spirit. Christos va fi prezent pentru oamenii care pot să se ridice până la vederea trupului eteric. Căci Christos a coborât numai o dată până într-un trup din carne şi oase: atunci, în Palestina. Dar este mereu prezent în trupul eteric, în atmosfera eterică a pământului. Şi deoarece oamenii se vor dezvolta spre vederea eterică, Îl vor putea vedea. Astfel, revenirea lui Christos rezultă prin aceea că oamenii se ridică spre capacitatea de a-L vedea pe Christos în eteric. Acest fapt este de aşteptat să se petreacă în timpul nostru de tranziţie. Iar ceea ce a realizat ştiinţa spirituală este pregătirea sufletelor pentru a-L putea vedea pe Christos. 
Omenirea va avea la dispoziţie aproximativ 2500 de ani pentru a-şi însuşi aceste capacităţi. Îi vor sta la dispoziţie 2500 de ani pentru a dobândi vederea eterică ca un dar general natural, până când oamenii vor trebui să dezvolte o altă facultate, din nou într-un timp de tranziţie. În aceşti 2500 de ani tot mai multe suflete omeneşti se vor putea dezvolta până la această capacitate. Şi nu se va face nici o deosebire între oamenii care, în timpul arătat aici, vor fi între naştere şi moarte, şi cei care, după moarte, vor fi în lumea spirituală. Timpul dintre moarte şi o nouă naştere va fi altfel folosit dacă sufletele vor fi vieţuit pe pământ revenirea lui Christos. Şi ea va deveni altfel prin această trăire. De aceea, pentru sufletele care sunt acum întrupate este de o aşa mare importanţă faptul de a fi bine pregătit pentru evenimentul christic ce se va produce în acest secol, fie că vor fi întrupate aici pe pământ, fie că vor fi trecut prin poarta morţii şi se vor afla între moarte şi o nouă naştere atunci când se va întâmpla acest nou eveniment christic. Este important ca toate sufletele să fie pregătite pentru acest eveniment şi, prin aceasta, să fie înarmate împotriva pericolelor.
Christos se va apropia de omenire în multe alte forme. Acea formă pe care El a ales-o la evenimentele din Palestina, a ales-o deoarece oamenii erau avizaţi pe atunci la capacitatea de a dezvolta conştienţa pe planul fizic şi de a şi-o însuşi. Omenirea este însă chemată să dezvolte capacităţi din ce în ce mai înalte ca, prin acestea, evoluţia să poată face din nou un salt.
Christos va fi prezent pentru a putea fi vieţuit şi pe aceste trepte superioare de cunoaştere. Şi în această privinţă creştinismul nu este la sfârşitul lui, ci la începutul activităţii sale; omenirea se va ridica treaptă cu treaptă, iar creştinismul va fi prezent pe fiecare treaptă pentru a satisface, în întregul viitor al pământului, cele mai profunde cerinţe ale sufletului uman.

Tabel sintetic al epocilor:
Epoca de aur
Epoca de argint
Epoca de bronz
Epoca întunecată
=
=
=
=
 Krita Yuga
 Treta Yuga
 Dvapara Yuga 
 Kali Yuga
=
=
=
=
 aproximativ 20000 ani
 aproximativ 15000 ani
 aproximativ 10000 ani
 aproximativ   5000 ani
Epoca noastră cuprinde


viitorii    2500 ani

sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF02.html


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com