Suntem într-o perioadă cosmică în care Ierarhiile Spirituale au nevoie de oameni mai buni. Fiecare dintre noi poate fi mai bun dacă învaţă şi exersează iertarea.
„Linia de bază: a ierta ajută mai mult pe cel ce iartă decât persoanei care a făcut rău. Aşadar, începeţi să puneţi bunăstarea voastră sufletească şi spirituală pe primul plan, trăiţi-vă viaţa din plin şi iubiţi cât puteţi.” - Jeanann Pannasch
Printre oameni circulă diverse mituri despre iertare. Adesea iertarea este văzută ca semn al slăbiciunii şi i se alătură imaginea unui individ înfricoşat care se apropie de unul puternic cu implorări de milă şi iertare. Unii nu-şi pot pune măcar problema iertării dintr-un nemăsurat orgoliu care a preluat controlul vieţii lor. Adesea vedem oameni care iartă formal fără ca în suflet să se mişte ceva cu adevărat. Spun cu voce tare că au iertat, pentru că prin educaţie li s-a spus că dă bine, dar tot din educaţie nu ştiu de fapt ce este iertarea. Ei continuă să încălzească la piept şerpii ranchiunei, vendetei, furiei, mâniei, geloziei, ambiţiei, creaturi ce se hrănesc în primul rând cu neiertare.
Cea mai mare putere pe care fiinţele umane o posedă este iertarea. Oamenii ar trebui să înveţe de la şcoală iertarea pentru a rezolva conflictul din vieţile lor, ca să aducă pacea interioară, pace indivizilor, pace comunităţilor întregi.
Când iertăm eliberăm din interiorul nostru o multitudine de forme de frustrare, de frică, ură, mânie şi vinovăţie. Facem loc astfel ptr. mai multă iubire. Iertarea este în egală măsură benefică, atât pentru cel care o dă, cât şi pentru cel care o primeşte. Dar cel care o dă beneficiază cel mult mai mult de pe urma iertării pentru că el îşi aşează existenţa, viaţa interioară şi viitorul pe cea mai solidă temelie: iubirea de aproape.
Nu există limite ale iertării. Iertarea poate fi dată în mod deschis unei persoane sau persoanelor
care se afla de faţă. Totuşi, cea mai eficientă iertare este cea data unei persoane, unui grup, unei situaţii sau unei întregi perioade din viaţa noastră din interior, doar în prezenţa îngerilor şi a lui Cristos, fără a se menţiona vreodată acest fapt unei alte persoane. De ce? Deoarece cea mai efectivă folosire a iertarii este de a curăţa propriile cărări ale minţii şi inimii de noroi şi molozuri. Aceste cărări s-au umplut cu frustrări, frică, ură, mânie şi vină, neputinţe de tot felul. De aceea capacitatea noastră de a da şi primi iubire este diminuată. Potenţialităţile noastre de a comunica cu Sinele nostru Superior sunt blocate şi fiinţa noastră se piperniceşte interior, se zgârceşte, se usucă.Când avem un gând, orice gând, un sentiment, orice sentiment, obişnuim să-l comunicăm într-un fel sau altul. Dacă nu este comunicat, deschis, prin viu grai sau prin scris, nu înseamnă ca el nu are influenţă. Fiecare gând ori sentiment are impotanţă. Gândurile ori trăirile de frica, ura, mânie şi vinovăţie au un mare impact interior. S-ar putea să nu fim conştienţi de acest impact. Dar, totusi, el există şi are urmări devastatoare. Gândurile şi sentimentul de iertare ne eliberează interior, în special la persoana care acorda iertarea. Gândul şi sentimentul iertării devin parte din energia universală şi atinge minţile şi sufletele tuturor acelor care accepta iertarea. Iertarea curăţă fiinţa noastra în aşa fel încât să putem vedea adevărul mult mai clar.
Pasul 1. Mai întâi luaţi un creion şi o coală de hârtie sau pur şi simplu agenda. Faceţi o listă
cât mai lungă cu cei (rude, prieteni, colegi, vecini, colaboratori, companioni de călătorie, pacienţi, elevi, clienţi) care v-au supărat, v-au dezavantajat, v-au lovit fizic ori psihic, v-au denigrat, v-au lucrat pe la spate etc., cu cei pe care îi urâţi, cu cei care vă stârnesc furia…Lăsaţi şi un spaţiu liber…lista va creşte în timp!Aşezaţi-vă într-un loc liniştit. Lăsaţi-vă gândurile să vină şi să plece fără efort prin mintea voastră, apoi faceţi pace deplină în mintea şi sufletul dumneavoastră. Apoi într-o stare sufletească de sinceritate absolută iertaţi acele persoane pentru răul (cu vorba, fapta, gândul, cu voie şi fără voie) pe care vi l-au făcut şi la final iertaţi-vă şi pe dvs. înşivă pentru că nu i-aţi iertat atâta vreme.
Continuaţi acest proces timp de 10-15 minute în fiecare zi, până când, în timp, aţi iertat toate persoanele de pe listă. Le-aţi iertat cu adevărat când puteţi uita cu totul ce v-au făcut.
Pasul 2. Alegeţi câteva persoane, cele care v-au supărat cel mai tare şi încercaţi să le găsiţi cel puţin trei calităţi. Când întâlniţi acele persoane gândiţi-vă la calităţile lor şi verificaţi dacă le-aţi iertat cu adevărat. Antipatia este semn că nu le-aţi iertat cu adevărat.
Pasul 3. Dacă este posibil, încercaţi să vă mişcaţi cronologic din cele mai îndepărtate momente din trecut până în prezent sau din prezent până la cel mai îndepărtat trecut ce-l puteţi readuce din amintire. Pe măsură ce experienţele/circumstanţele voastre de viaţă se prezintă singure, examinaţi-o pe fiecare, şi faceţi o listă cu persoanele implicate. Cereţi iertare persoanelor
implicate pentru orice fel de rău (cu vorba, fapta, gândul, cu voie şi fără voie) ştiut ori neştiut pe care l-aţi făcut persoanelor respective. Apoi, lăsaţi să plece experienţa/circumstanţa şi mutaţi-vă la următoarea. Se întâmplă ca astfel să realizăm că fără să vrem am jignit, rănit, bruscat fără să ne dăm seama… Şi iertaţi-vă pentru ce aţi greşit. Continuaţi acest proces timp de 15-20 minute în fiecare zi, până când, în timp,v- aţi iertat toate amintirile negative care se prezintă singure. Pe măsura ce faceţi aceasta amintirea unor circumstanţe suplimentare pot apărea. CONTINUAŢI ÎN ACELAŞI MOD. 
Pasul 4. Suplimentar, căutaţi în mintea voastră acele momente când v-aţi simţit vinovat. Examinaţi sentimentul de vinovăţie. Acceptaţi-le iertarea celor faţă de care vă simţiţi vinovaţi, şi daţi iertare tuturor acelora care v-au asistat în crearea vinovaţiei, iertaţi-vă pe dvs. înşivă pentru tot ce aţi greşit faţă de dvs. înşivă şi faţă de ceilalţi. Continuaţi acest proces timp de 15-20 minute în fiecare zi. Când simţiţi că sentimentul de vinovăţie a trecut cu adevărat căutaţi o oportunitate de a face un dar persoanei. Darurile cele mai preţioase sunt cele de suflet. Ele pot fi obiecte dar şi cuvintele potrivite în momente de rascruce, rugăciuni, muncă, etc.
Pasul 5. Evocaţi pe rând persoanele ori situaţiile în care dvs aţi greşit. Încercaţi să evocaţi durerea pe care dvs aţi pricinuit-o celorlalţi. Dacă este suficient de intens veţi simţi pur şi simplu ce a simţit celălalt. Şi iertaţi-vă! În scut timp persoanele cu care v-aţi certat şi n-aţi mai vorbit de mult vor reapărea în viaţa dvs. sau îşi vor schimba radical atitudinea faţă de dvs.
Pe măsură ce trec zilele de exersare a iertări în acest mod, simţământul vostru de pace va creşte încetul cu încetul şi conflictele din viaţa voastră vor fi în mare măsură reduse. Există şi conflicte karmice care se rezolvă prin disciplină interioară şi o activitate comună cu persoana respectivă, activitate în care să descoperim ce are cristic.
Veţi simţi cum existenţa dvs. va căpăta un sens mai profund, sufletul se va umple de pace şi armonie şi veţi prelua controlul asupra propriei vieţii.
Iertarea adevărată, izvorâtă din înţelegere şi iubire, mută munţii din loc, schimbă faţa lumii. Iertare adevărată, fără iubire, nu poate exista.
"Dragostea este îndelung răbdătoare,
este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte,
dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său,
nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire,
ci se bucură de adevăr, acoperă totul, rabdă totul…"
(Corinteni)
Ileana Vasilescu
http://waldorf-educatie.ro/iertarea-partea-i/
http://waldorf-educatie.ro/terapia-iertarii/
