Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

luni, 8 iulie 2013

Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei

La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin.

Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre “proprietari” de mine romani si “arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document
despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghilimele “proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: “Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui
Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul
adevarat? Nu cumva un localnic dac?

In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar
trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca.
Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25.

Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre “proprietari” de mine romani si “arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghilimele “proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta.

Dam un exemplu: “Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac? In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.

Condiţiile de muncă, de salarizare, dar şi penalităţile pe care le aveau de suportat cei care nu-şi îndeplineau sarcinile asumate prin contract apar în texte gravate pe tăbliţele cerate, descoperite la Roşia Montană. Documentele erau redactate de jurişti-grefieri care aveau cetăţenie romană. Unul dintre contractele de muncă a fost încheiat în mai 164 d Ch. Părţi sunt un arendaş-cetăţean roman şi trei peregrini. Contract pe şase luni: 70 de denari şi alimente „(În anul când) Macrinus şi Celsus (erau) consuli , ziua a 13-a înainte de calendele din iunie (eu) Flavius Secundinus am scris solicitat de către Memius(fiul) lui Asclepius, care a declarat că nu ştie să scrie, ceea ce a spus el (anume) că s-a angajat închiriind munca sa în lucrări la minele de aur lui Aurelius Adiutor începând din această zi până la idele (lunii) noiembrie proxime, pentru denari 70 şi alimente. Sâmbria va trebui să o primească la termenele stabilite; muncă ce va trebui să fie păstrată vârtos şi cu putere arendaşului scris mai sus. Dacă fără învoirea arendaşului ar vrea să se retragă(Memmius) ori să înceteze munca, el va fi obligat să dea pentru fiecare zi câte cinci sesterţi (număraţi ?), opt aşi(?); dacă apa (inundarea) va împiedica desfăşurarea muncii, (totul) va trebui să fie calculat proporţional. Arendaşul dacă la termenul împlinit va întârzia cu plata, la penalizare identică va fi supus după trei întârzieri“.

Pe o tăbliţă cerată fragmentară păstrată în Muzeul de la Budapesta a fost descoperit un alt Foto Tabliţe Roşia Montană contract de închiriere a forţei de muncă, încheiat în secolul II d. Ch. „(Eu) [Mar]cus am scris (acest act) fiind rugat de [Aeliu]s Restitutus poreclit şi Senior, care a ecunoscut că nu ştie să scrie: el mărturiseşte că s-a angajat pe sine să închiriind forţele sale de muncă pentru extragerea aurului …..oricât va fi nevoie, de zi până la idele (lunile) noiembrie viitoare proxime, lui Titus(fiul) lui Beusas care (e numit) şi Bradua, pentru denari 105. Din aeastă simbrie până acum, înainte de a începe munca a primit denari douăzeci şi cinci. Restul de plată (salariu) la timpul stabilit va trebui să-l primească. Atare muncă vârtos şi cu putere va trebui să o depună pentru arendaşul amintit mai sus“ . Ca să ne facem o idee despre ceea ce se putea cumpăra din denarii primiţi, ne folosim de un exemplu. Cu 600 de denari se puteau cumpăra, în acea perioadă, 166 de miei, sau 120 de purcei, sau 320 litri de vin local. Tripticele, cum mai sunt cunoscute, cele mai multe descoperite între anii 1786 şi 1855, cuprind texte din contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, de asociere, dovezi de cheltuieli şi preţuri. Traducerea textelor prezentate mai sus, dar şi desene după tăbliţele descoperite la Alburnus Maior se găsesc în lucrarea lui I.I.Rusu, „Inscripţiile Daciei Romane“, volumul I. Tăbliţele, ascunse în mine de aur 1.500 de ani La Roşia Montană s-au găsit 50 de tăbliţe cerate, dintre care jumătate au fost distruse integral sau parţial, din nepricepere, ignoranţă sau rea-credinţă. Întregi sau părţi s-au păstrat 25. Cele mai multe au fost scoase din ţară şi se află la Budapesta, Viena, Berlin. Cele 25 de „cărţi de lemn“, cum mai sunt cunoscute, au fost publicate integral, în 1873, cu comentarii şi ilustraţie grafică, de către eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce susţin toţi cei care le-au studiat este faptul că tripticele sunt documente extrem de rare şi de o foarte mare importanţă. Sunt o dovada despre răspândirea limbii latine vulgare în cel de-al II-lea secol după Christos. Mai mult, despre scrierea în aceasta limbă, cu totul necunoscută în lume, până la descoperirea tăbliţelor de la Roşia Montană. În ediţia electronică a Encicopediei României, se arată că „deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate asemănătoare pe cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o stare atât de bună încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de bine. Motivul pentru care tăbliţele cerate au fost ascunse în minele de aur nu se cunoaşte, se presupune doar că ele ar fi fost depozitate acolo în urma invaziei marcomanilor. Faptul că ele rămas ascunse în mine timp de mai bine 1.500 ani sugerează că proprietarii lor ori au murit în timpul invaziei marcomanilor, ori nu s-au mai întors niciodată din refugiul spre care plecaseră din calea atacatorilor“.

RVS - Radacinile dacice - Tablitele cerate de la Rosia Montana
    
  Asculta  mai multe  audio   ambientala




Sursa articol :
http://www.2012en.ro/2013/06/tablitele-cerate-de-la-rosia-montana-2/ | Magazin Cultural Ştiinţific
http://www.2012en.ro/2009/09/tablitele-cerate-de-la-rosia-montana/ | Magazin Cultural Ştiinţific
 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com