În Ajunul Sfântului Andrei, pe 29 noiembrie, potrivit etnologului Ania Moldoveanu, există următoarele superstiţii:
Ușile și ferestrele se ung cu usturoi de SFANTUL ANDREI, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi ferite de acțiunea strigoilor.
În această noapte, femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru ca acestea să fie ferite peste an de vrăjitoarele și strigoaicele care le pot lua mana laptelui.
De SFANTUL ANDREI, femeile mergeau la biserică cu două lumânări și un colac. Una dintre lumânări era adusă acasă și cu ea aprinsă se făcea un ocol al curții și oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele sălbatice și de boli.
Pentru ca vitele să fie protejate de acțiunile răuvoitoare, se făcea un drob de sare care se descânta și apoi se îngropa sub pragul ușii staulului. Acest drob de sare se scotea la Sf. Gheorghe și se amesteca în porumbul sau în tărâțele care se dădeau de mâncare la vite, spre a fi ferite de farmece și vrăjitorii.
În ziua de SFANTUL ANDREI nu se lucra, pentru ca oamenii să fie feriți de boli și pentru ca lupii să nu atace gospodăriile. Femeile nu măturau, ca să nu le mănânce lupii vitele.
Şi în ziua de Sfântul Andrei, românii recurg la diverse acte magice:
În această zi nu se lucrează pentru că e începutul iernii și oamenii vor să le meargă bine tot anul.
Ziua de SFANTUL ANDREI se serbează prin nelucrare ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de lupi. Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii.
Cel care umblă cu pieptenele în această zi, va fi mâncat de lup.
În această zi oamenii nici nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an.
Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa ca așa să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă.
În această zi nu se coase ca să nu strice gândacii recolta viitoare.
Se ține pentru ca oamenii să nu capete amețeli sau ciumă și ca să fie feriți de înec sau de arsuri cu apă clocotită, mai ales la copii.
Ca să nu se fure nimic de la câmp în această zi nu se dă nimic cu împrumut și nu se scoate nimic din casă.
Se descântă puștile ca să tragă vânatul la ele.
Se serbează cu post negru pentru împlinirea unei dorințe cum ar fi căsătoria sau însănătoșirea.
Copiii pun crengi de copaci roditori în apă ca să înflorească și să sorcovească cu ele de Anul Nou.
Obiceiuri si traditii de aflare a ursitei in dragoste
1. Cunoscuta in multe zone drept o metoda sigura de a-l
vedea anticipat pe cel sortit este “turtuca de Andrei” (turta sfantului Andrei). Aceasta turta se prepara in ajunul sarbatorii Sfantului Andrei si este o turta speciala ce capata atribute magice. Se prepara din faina de grau si in aluatul ei se adauga apa si multa sare. In zona Moldovei, se respecta cu sfintenie reteta mostenita din strabuni: o lingura de faina de grau, o lingura de apa, o lingura de sara. Turta se coace binisor pe plita sobei, iar fetele care vor sa-si vada in vis alesul trebuie sa o manance inainte de culcare. Daca fata respectiva se va marita anul viitor, in vis ii va aparea viitorul sot oferindu-i apa spre a-si potoli setea. 2. Un alt obicei popular printre tinerele fete in noaptea Sfantului Andrei este si “metoda oglinzilor”
. Un obicei stravechi mentioneaza ca fetele nemaritate care il urmeaza intocmai pot vedea franturi din viitorul lor in dragoste, dar si chipului celui sortit. Prin urmare, fata dezbracata pana la brau si cu parul despletit trebuie sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel. In fiecare mana trebuie sa tina cate o lumanare si sa priveasca cu atentie in oglinda din fata. Cu inima curata, il invoaca pe sfantul Andrei pentru a o ajuta in dragoste si pentru a-i arata chipul celui harazit sa-i fie sot. Conform traditiei, in oglinda din spate ar trebui sa vada secvente din viitor, dar si pe cel care-i va fi sot.
3. Conform unei alte superstitii moderne de dragoste, imaginea viitorului sot poate aparea si intr-un pahar cu apa amplasat strategic in cenusa. In noaptea dinspre Sfantul Andrei, cele curioase sa vada chipul alesului trebuie sa arunce intr-un pahar cu apa o verigheta sfintita de preot in timpul tainei cununiei. Tinand o lumanare aprinsa in fiecare mana, ele trebuie sa priveasca intens in paharul cu apa. Se spune ca in mijlocul verighetei din apa se va reflecta imaginea celui care le va darui o verigheta la randul sau.
Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat,
Ocrotitorul României. Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca ziua
Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu
cruce roşie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră.„Origen în Comentariul la Geneză şi mai târziu Eusebiu de Cezareea în Istoria Bisericească mărturisesc că atunci când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului au început să predice, au tras la sorţi, iar Sfântului Apostol Andrei i-au căzut zona Pontului şi zona Sciţiei. Aceste informaţii ale lui Origen sunt întărite şi de Ipolit Romanul, martir în persecuţiile de la Roma care în lucrarea sa despre cei doisprezece Apostoli aminteşte de predica Sfântului Andrei în Sciţia”
Andrei, slăvitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era căsătorit, Andrei a ales să-şi trăiască viaţa în feciorie şi locuia în casa fratelui său. Ei practicau împreună meseria de pescari, învăţată de la tatăl lor Iona, şi respectau cu multă evlavie poruncile Legii.
Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul străbătea Iudeea şi ţinutul de dincolo de Iordan, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi chemarea la pocăinţă, Andrei a alergat la El, renunţând la tot ceea ce îl lega de lume şi i s-a făcut ucenic.
Într-o zi, după ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezătorul era cu Andrei şi cu un alt ucenic al său, viitorul Apostol şi Evanghelist Ioan, şi, arătând spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 35). La acest cuvânt al învăţătorului lor, care le arăta spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Înaintemergător, Ioan şi Andrei au mers după Iisus, ca să afle mai multe despre El. „Iar Iisus, întorcându-Se şi văzăndu-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi [care se tălcuieşte: Învăţătorule], unde locuieşti?
El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au
mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era
ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi
veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon–Petru” (Ioan 1,
38-40).Din acea convorbire Andrei a dobândit convingerea că acest Iisus este Mesia cel aşteptat de veacuri de poporul său, Mântuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi să spună şi fratelui său Simon: „Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41) şi l-a condus la Iisus.
Andrei a fost, aşadar, cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos şi el a vestit acest adevăr celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor.
De aceea, Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos i-a schimbat întreg cursul vieţii.
surse
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/30/sfantul-andrei-predici/
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-30-sf_apostol_andrei.html
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/15408/superstitiile-dragostei-de-sf-andrei.html
http://www.romaniatv.net/superstitii-de-sfantul-andrei-in-aceasta-zi-nu-trebuie-sa-lucrezi-ce-se-intampla-daca-mergi-la-mun_111447.html
http://realitatea.mobi/article/1063655
