Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Cele 12 Nopţi Sfinte - A douăsprezecea Noapte Sfântă

A douasprezecea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

4 – 5 ianuarie. In cea de-a douasprezecea noapte, depune coroana la picioarele divinitatii.
Desi noi am dobandit coroana, lupta a fost castigata cu ajutor din partea lumii spirituale si cu gratie divina, iar gratia vine din izvorul din om la care el nu are acces prin propriile-i puteri.
 Acum putem sa accesam un timp situat in afara spatiului si un spatiu in afara timpului. Totul este etern si sfant aici. Perseverenta in dobandirea celor ce ni le-am propus, concentrarea (precizia) in a primi bunul spiritual.
Ce am cunoscut si primit in cele douasprezece nopti sfinte, luam in viata si spiritualizam materia si sufletul.
Cele 12 nopti sfinte sunt importante pentru destinul de-a lungul intregului an. Ele pot planta samanta unei vointe spirituale.
Este esential cum ne-am implicat in noaptea de Anul Nou. In aceasta noapte am eliberat spiritul omenesc, iar de acum ceea ce gandim va fi luat de inaltele ierarhii spirituale si purtat ca forta de indeplinire. (Rudolf Steiner)
Cea de-a douasprezecea contemplare: Kristina Kaine
 
Daca dobandim coroana, o punem la picioarele intregii creatii. Daca noi consideram ca este coroana noastra, pentru ca am facut eforturi pentru a o castiga, si credem ca beneficiile rezultate de aici sunt ale noastre, s-ar putea sa fim foarte surprinsi la un moment dat realizand cine ni le-a acordat de fapt.
Coroana este Eu sunt-ul si esenta Eu sunt-ului este iubirea.
 “Iubirea toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (Epistola catre Corinteni).
Cand traim aceasta iubire, ne aflam in “timpul fara spatiu si spatial fara timp”. Aceasta este trairea Eu sunt-ului. Granitele dispar si ne aflam in fiinta noastra eterna.
Pe parcursul acestor douasprezece nopti, fiecare strafulgerare a adevarului pe care am reusit sa o avem a fost primita si de ierarhiile spirituale si de trinitatea care ne are in grija. Ele primesc darurile noastre de intelegere si le daruiesc apoi intregii omeniri. Am putea trage concluzia de aici ca suntem urmariti in permanenta de catre lumea spirituala, in tot ceea ce facem (si aceasta ne-ar putea face sa ne simtim neliberi). Acest lucru nu este adevarat. Noi suntem liberi in a ne castiga coroana si liberi in a o oferi intregii creatii.


A douăsprezecea Noapte Sfântă:
Va lumina Cristos în fiecare întuneric direct din prezent…
După cea de-a 12 Noapte Sfântă, Cristos poate să se nască în toate sufletele ce Îl cheamă.
El acţionează ca în imaginile din Sf. Scriptură, unde goneşte din templu astralitatea animalică luciferică din oameni: El goneşte pe Lucifer din templul nostru spiritual.
 Christos răstoarnă tejghelele zarafilor şi îi goneşte din Templu. Aceasta simbolizează izgonirea lui Ahriman din conştiinţa şi gândirea materialistă. Cristos pune sfârşit întunericului nopţii din sufletele noastre. El ne este alături şi în micile necazuri. Unele le provocăm noi înşine, ajungând uneori la întunecarea totală a sufletului nostru. Credinţa puternică şi ruga fierbinte ne scoate din impas. Cristos Însuşi doreşte să-I cerem ajutorul. Eu stau la uşă şi aştept…

În recomandările esoterice pentru cele 12 nopţi, se vorbeşte tot timpul de Amintire, de rememorare. De ce ? Când întâlnim un om vrem să-i ştim vârsta. Îl întrebăm şi el spune numărul anilor săi. Dar această cifră se referă numai la corpul fizic. Ne spune doar de când corpul său fizic se află în dezvoltare, în această viaţă. Dezvoltare în care nu se află însă şi Eul său, care stă de fapt pe loc. El nu se schimbă şi nu se dezvoltă odată cu trupul…
Eul nu parcurge odată cu noi călătoria pe Pământ. Se opreşte la momentul până la care ne putem aminti. După moarte abia, parcurgem de-a-ndoaselea viaţa noastră până la naştere spre a ne reîntâlni propriul Eu şi a-l lua în călătoria ce urmează. E greu de imaginat, cum în curgerea timpului ceva stă pe loc. Eul nostru stă pe loc, se opreşte pentru că rămâne legat de Lumea Spirituală şi nu se poate uni cu existenţa pământească a omului. El rămâne în forma, în care ne-a fost dăruit.
 Îl percepem, când iubim pe cineva. Atunci vedem persoana respectivă în LUMINA Eului său superior. Dezamăgirea nu intervine pentru că dragostea este oarbă, sau pentru că omul n-ar fi aşa de minunat, cum îl vedem când iubim, ci pentru că acel Eu nu se uneşte cu faptele existenţei pământeşti, nu se manifestă, decât dacă omul îşi propune conştient acest lucru.
Tot ceea ce omul prin natura sa adamică trăieşte aici pe Pământ, experienţă din care dă pământului o copie este lipit de corpul eteric şi astral. Cu Eul nostru rămânem în Lumea Spirituală. Dar există un loc în care noi ne putem regăsi Eul şi acel loc este copilăria…prin Amintire.
Misteriul de Crăciun se adresează copilului din noi, acestui copil îi vorbeşte Pruncul, care a ales să primească în sine pe Cristos.

sursa

http://waldorf-educatie.ro/a-douasprezecea-noapte-sfanta-kristina-kaine/
http://waldorf-educatie.ro/12-nopti-sfinte-continuare/

 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com