Epifania - Boboteaza - Cercul sărbătorilor anuale

În timpurile străvechi în preajma zilei de 6 ianuarie avea loc o sărbătoare închinată lui Osiris, fiinţa solară tăiată în mii de bucăţi de întunecatul Typhon reprezentantul întunericului. Cu iubirea ei Isis a coborât în imperiul morţii, a adunat bucăţelele. Câte o fărâmă din Osiris este îngropată în sufletul fiecăruia din noi. Cândva peste veacuri, spune legenda, când Soarele iubirii din Lumile Superioare, va coborî pe Pământ, Osiris va reînvia.
În antichitate, până în anul 354, creştinii sărbătoreau Crăciunul pe 6 ianuarie (ortodocşii de rit vechi păstrează această dată) sărbătorind de fapt Naşterea lui Cristos şi nu pe cea a lui Isus. Astăzi, din contră se serbează Naşterea lui Isus, fapt datorat pierderii de către omenire a înţelegerii Fiinţei divine a lui Cristos, pierdere care i-a făcut pe oameni să-L caute pe Cristos în exterior, vezi Cruciadele.
Acum creştinii sărbătoresc pe 25 Decembrie Naşterea lui Isus şi pe 6 ianuarie Coborârea pe Pământ a entităţii Cristos, la Botezul din Iordan.
Cele 12 Nopţi Sfinte sunt un drum de la Isus la Cristos, un drum de la Eul individual, la Eul Cosmic, care este Cristos.
Dacă cei trei Magi ar fi fost doar simpli astrologi, cu toate că pe vremea aceea aşa ceva era imposibil, ei n-ar fi făcut altceva decât să observe constelaţiile şi să descopere horoscopul naşterii unui copil deosebit. În mod sigur atunci stelele au avut o configuraţie deosebită, căci soarele era în constelaţia Fecioarei Dar a mai fost şi altceva: o stea deosebit de strălucitoare ce mergea înaintea regilor şi îi călăuzea. Dar cei trei Magi n-au fost nici “simpli” regi, nici“simpli” astrologi, ci iniţiaţi care graţie clarvederii dobândite puteau cuprinde realităţile fizice şi sufletesc-spirituale, de peste mări şi ţări, dar în acelaşi timp şi din Lumile Spirituale.
Epifanie înseamnă revărsarea de sus a luminii.
Ce a fost steaua Regilor Magi? Steaua magilor a fost sufletul lui Cristos însuşi, care lumina din înalturi şi veghea naşterea lui Isus, Fiul Omului, care la Bobotează va primi în sine Înalta Fiinţă spirituală a lui Cristos. Cei trei Magi au văzut aura sufletului lui Cristos, care mergea înspre naşterea sa, în timp ce în aura acestui suflet printro Epifanie măreaţă, în sfera Lumilor Spirituale se revărsa lumina Eului lui Cristos. Magii au ştiut că Pruncul, ajuns adultul care prin Botezul din Iordan, va deveni Cristos, nu este un simplu om, şi are o misiune divină măreaţă.
De aceea ei i-au adus daruri simbolice: aur ca simbol al cunoaşterii noastre despre conducerea divină a lumii, cunoaştere pe care oamenii o căutaseră până atunci doar în stele şi acum trebuie s-o

caute în Cristos; tămâia ca simbol al jertfei şi smirna ca simbol a ceea ce este veşnic în om, ca simbol al morţii, care este şi ea o mare iniţiere prin învierea ce urmează. Sau altfel spus, Magii au pus la picioarele Pruncului: înţelepciunea, simţul virtuţii omeneşti, împlinirea nemuririi omeneşti.
Pe 6 ianuarie nu sărbătorim doar ziua celor trei Magi, ci şi Botezul din Iordan.
Iată ce înseamnă veşnicia: întro singură zi se sărbătoreşte şi adorarea Pruncului de către Magi, dar şi un eveniment care se petrece 30 de ani mai târziu:Botezul.
La începutul şi sfârşitul celor 12 Nopţi Sfinte sărbătorim două naşteri: al lui Isus şi a lui Cristos.
Perioada de la Bobotează la Paşti este cea mai prielnică pentru cunoaşterea de sine şi pentru luarea deciziei de a trece de la iubirea de sine la iubirea spirituală altruistă care presupune sacrificiul plin de abnegaţie.
Perioada de la Epifanie la Paşti corespunde celor trei ani din viaţa lui Cristos când el a propăvăduit şi făcut minunile.

 sursa
Ileana Vasilescu
Bibliografie:R.Steiner-Adevăruri ale misteriilor şi impulsuri de Crăciun
S.O.Prokofieff –Ciclul anului-un drum de iniţiere
E.Bock-Cercul sărbătorilor anului
http://waldorf-educatie.ro/epifania-din-ciclul-cercul-sarbatorilor-anuale/