Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

miercuri, 19 martie 2014

Deochiul, privirea care te lasă fără energie - ochiul pizmaş

De putina vreme, medicii au reusit sa gaseasca o metoda pentru a trata victimele atacurilor energetice nocive de tipul deochiului sau facaturilor, descantecelor rele etc. Metoda se bazeaza pe bioenergie, dozata si aplicata riguros, stiintific. In vremurile acestea tulburi si stranii, aparatura medicala sofisticata – lasere, tehnica cuantica etc. – coexista pasnic cu specialistele in des-cintece de alungare a deochiului si altor rele.

Ce se stie despre deochi?
Despre natura acestui rau – deochiul, descantecele rele etc. – se cunoaste insa prea putin. Dusmanul nevazut si nestiut este insa de doua ori mai periculos!
Cum putem sti ca suntem victimele unei agresiuni energetice?
Conan Doyle, autorul aventurilor marelui detectiv Sherlock Holmes, a fost un vestit medium. El a emis cel dintai teoria existentei in corpul uman a ceva, numit de el ectoplasma (in greaca veche, prefixul ecto inseamna exterior). Prin natura sa, ectoplasma constituie un fel de cheaguri energetice, generate de emotiile negative. Ele sunt emise din anumite zone ale creierului uman, cand acesta se afla in anumite stari: iritare, oboseala sau neliniste. Zonele responsabile de producerea ectoplasmei au fost identificate de neurologi si neurofiziologi abia acum cateva decenii. Cand aruncam o vorba rea, o formulare nelalocul ei, nu ne gandim niciodata in ce se poate transforma aceasta pentru cei din jur si, cu atat mai putin, ce se petrece cu noi. N-ar strica insa sa putem vedea!

Ce sint klasterii?
Cand omul este furios, suparat sau puternic ofensat, din ochi ii ies un fel de germeni energetici, numiti klasteri. Acestia sunt incarcati cu un gand sau o emotie distrugatoare, care uneori poate chiar ucide. Formatiunile de ectoplasma agresiva patrund in corpul victimei, de cele mai multe ori prin chakra de la baza gatului (Vishudha) sau prin cea din zona splinei si a pancreasului (numita Svadhishthana). Aceasta reprezinta, de fapt, agresiunea energetica numita deochi sau facatura.
Efectele patrunderii ectoplasmei in organismul victimei
Victima isi pierde echilibrul sufletesc, simte o apasare permanenta a unei senzatii de disperare, de situatie fara iesire; apatia alterneaza cu o impulsivitate maladiva. Metabolismul si schimburile energetice sunt date peste cap, tensiunea arteriala a victimei scade, ca si metabolismul, bolile cronice (daca exista) se acutizeaza. In final, omul agresat de ectoplasma isi pierde puterile, se stinge, abandoneaza orice lupta pentru existenta. Victima simte ca i se intampla ceva de neinteles, dar nici macar nu incearca sa scape din vartejul care o trage la fund. Pana si medicii au fost neputinciosi aici, pana de curand.
Cum isi gaseste klasterul victima?
 Cel ce este victima deochiului, spre exemplu, va trebui sa fie recunoscut de agresorul sau, care trimite asupra victimei furia-i ucigatoare: ori isi cunoaste victima, ori i-a vazut chipul sau cel putin imbracamintea (camasa, spre exemplu).
Deochiul este, de obicei, de doua feluri: cu intentie sau neintentionat; exista insa cea mai surprinzatoare dintre variantele posibile. Iata un exemplu mai mult decat graitor: medicul-specialist remarcabil in bioenergie care a inventat, de fapt, metoda de extragere a ectoplasmei agresive (numele extraordinarului specialist este Ludmila Serebrennikova) s-a intilnit cu un caz fara precedent. O femeie a implorat sa-i fie extras raul care o chinuia si ectoplasma a inceput sa iasa… si a tot iesit, timp de opt zile, fara intrerupere! Este pur si simplu un mister cum de a putut supravietui cu o asemenea cantitate de energie negativa, practic mortala, in organism! Acesta a fost un caz de autodeochi, care ii afecteaza pe cei extrem de inraiti (care se sufoca de furie) sau persoanele extrem de sensibile la jigniri si foarte suparacioase (sa ne amintim sugestiva expresie jignit de moarte).

Modul de actiune a klasterelor
Cand isi atinge tinta, puterea ucigatoare a klasterelor este data de informatia negativa, foarte agresiva, pe care o contin. Ajuns in corpul victimei, klasterul ii distruge treptat organismul cu vibratiile sale negative, absorbind potentialul informational si emotional al victimei, pe care-l inlocuieste cu propriul program distructiv. De fapt, aceasta este cauza imbolnavirii victimei. In cazul prezentat anterior, victima s-a otravit cu propriul venin. De regula, asa se manifesta oamenii foarte rai, plini de venin, in jurul carora se produce un gol – toti se feresc sa se afle in preajma lor, iar daca sunt obligati totusi sa o faca, sfirsesc prin a se imbolnavi. Femeia aceea era furioasa nu pe cineva sau pe ceva anume, ci pe tot si toate: starea vremii, drumurile, familia, colegii, viata, in general! O parte din cantitatea imensa de energie negativa degajata ajunge la cei din preajma, dar cea mai mare cantitate ramine blocata in propriul organism al celui ce degaja energia negativa. Asa a patit si femeia despre care este vorba.
Rautatea constituie factorul cel mai nociv

Pericolul cel mai mare il constituie rautatea si nu starea de nervozitate. Rautatea, ura, agresivitatea si jignirea, ofensele produc cele mai mari daune. Emotiile – spaima, agitatia – nu sunt decat reactii ale creierului la o situatie concreta, pe cand deochiul si agresiunea energetica sunt consecinte ale unui atac premeditat. Daca atacatorul ii spune victimei: sa te loveasca infarctul, klasterul trimis de el se va orienta cu precizie spre inima celui vizat. De fapt, totul se petrece dupa principiul unde-i ata mai subtire, acolo se rupe, caci in zona organului bolnav sau doar slabit se formeaza o zona de vid energetic. Iar aici, dupa numai 7 minute, klasterul invadator incepe sa se inmulteasca, iar cand raul s-a multiplicat, atacul va fi si mai puternic.

Cine este mai expus la deochi?
De obicei, cei mai expusi sunt oamenii tematori, care se tem de umbra lor, cei prea banuitori, nervosi sau excesiv de prudenti. Gandindu-se intr-una la posibilele pericole, ei nu traiesc cu motoarele in plin, si de aceea nu pot si nu stiu sa se apere. Totusi, nu ar trebui sa ne temem chiar atat de mult: cu cat pericolele sunt mai mari, cu atat sansele de a scapa cu bine cresc. De ce? Pentru ca in situatiile-limita este mobilizat subconstientul, care nu prea stie ce este teama, in schimb are solutii pentru toate pericolele si necazurile.
Jignirea, ofensa – mai nociva decit agresiunea
Bucuria o impartim cu toti cei dragi, pe cand supararea si jignirea se ascund in strafundurile fiintei noastre, atingand concentratii monstruoase de energie negativa. Supararea si jignirea ucid, incet dar sigur!
Uneori insa poate ucide si dintr-o data!
Totusi, cel mai bun remediu este sa nu ne dam batuti de greutati, sa nu ne infuriem, sa nu jignim si sa nu ne consideram jigniti din orice. De asemenea, nu trebuie sa fim mereu suparati, mohoriti si acriti.

Calmul si optimismul ne vor fi un ajutor nepretuit, astfel incit nu vom reprezenta o prada usoara pentru ochiul rau si gandurile urate ale nimanui.

Prea vechi pentru a putea fi pe deplin explicat (deocamdata)
Aproape in toate regiunile unde exista credinta in deochi, el este privit ca un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative si staruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Chiar si azi, multe mamici pot spune povesti adevarate despre felul in care si-au scos la plimbare copilasul sanatos-tun; pe drum, cineva l-a admirat si laudat, iar la intoarcerea acasa, peste o ora-doua, copilul a inceput sa planga si sa vomite.
Oricum, credinta e foarte veche; deochiul sau ochiul rau (ayin ha'ra) este mentionat si in Vechiul si in Noul Testament, si nu numai o data.
"Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui." (Pildele lui Solomon, 23:6) ;
"Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile; adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea - toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om". (Marcu 7:21-23).

Uimiti de larga raspandire a acestor conceptii, multi specialisti au studiat profund fenomenul, incercand sa inteleaga cauzele pentru care oamenii sunt atat de convinsi de existenta unui asemenea rau. Din secolul al XIX-lea dateaza un text clasic Deochiul: originile si manifestarile superstitiei, de Frederick Thomas Elworthy, iar mai recent, profesorul Alan Dundes, de la Universitatea din Berkeley, SUA, care se ocupa in mod deosebit de interpretarea folclorului, a publicat studii referitoare la acesta credinta, inclusiv implicatiile psihologice care ar sta la baza ei.

Cine pe cine deoache?
Desi multi se pot naste cu darul deochiului, superstitia populara atribuie acest dar mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rau altora printr-o singura privire.
Astfel, cei mai primejdiosi erau socotiti:
* oamenii invidiosi (chiar daca nici ei insisi nu erau constienti de invidia pe care o nutreau)
* cei care laudau copiii.
* persoanele cu ochi verzi ori albastri (aici se regasesc, dupa spusele specialistilor, niste conceptii xenofobe/rasiste prezente in randul populatiilor mediteraneene, la care predominau ochii de culoare inchisa; strainul, demascat prin insasi infatisarea sa diferita de a populatiei locale, era privit oricum cu suspiciune, ca un potential dusman).
* femeile fara copii: intr-o vreme cand a avea copii era ceva firesc, iar a nu avea era considerat o pedeapsa, se credea ca femeile sterpe puteau, din invidie fata de familiile cu copii, sa-i deoache pe membrii acestora.

Si, cu toate ca orice om putea, la un moment dat, sa aiba ghinionul de a intercepta o privire care sa-l deoache, se credea ca vulnerabili erau indeosebi copiii, mamele care alaptau, animalele care dadeau lapte, precum caprele si vacile, si pomii fructiferi.

Decântece pentru deochi
Fugi deochi dintre ochi,
din gene, din sprâncene,
din vârful nasului, din măduva oaselor,
din creştetul capului
şi du-te unde cocoşul nu cântă,
unde popa nu toacă,
acolo te-aşteaptă cu mesele întinse,
cu făclii aprinse
şi lasă-l/las-o pe (numele persoanei)
curat/ă, luminat/ă,
cum Dumnezeu l-a/a lăsat/-o,
Amin!
 Luăm un vas cu apă curată și, aruncând cărbuni până la nouă, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat (…)
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se așează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat. Ca să se vindece bea de nouă ori puțină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi și pe față din apa acee, și ce apă o rămas ungem țâțânile ușii…


Arunci nouă cărbuni în apă și numeri invers, de la nouă spre unu, zicând:
S-o luat Mărie pă cărare,
Pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie,
Cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi,
Dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată,
Ca argintu strecurat.









sursa
http://www.efemeride.ro/deochiul-privirea-care-te-lasa-fara-energie
http://www.2012en.ro/2011/09/credinte-populare-deochiul/
http://www.esoterism.ro/ro/medsienergneg.php

http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4672550-deochiul-privirea-care-secatuieste






Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com