Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

luni, 3 martie 2014

Oameni de ştiinţă celebrii care credeau în existenţa lui Dumnezeu

Este credinţa în existenţa unui Dumnezeu iraţională?
În zilele noastre, mulţi oameni de ştiinţă celebri sunt adepţii ateismului. Totuşi, în trecut, şi chiar şi în ziua de astăzi, unii oameni de ştiinţă au crezut că Dumnezeu există, şi El este responsabil pentru ceea ce vedem în natură.
Deşi, mulţi oameni obişnuiţi sunt teişti, datorită credinţei, aceşti oameni de ştiinţă au crezut în Dumnezeu datorită evidenţelor pe care ei cred că le-au descoperit.
Aşadar, vom afla că au existat şi matematicieni, şi fizicieni, şi chimişti, şi astronomi care au crezut în existenţa lui Dumnezeu.

 Nicholas Copernicus (1473-1543)
Copernicus era astronomul polonez care a pus bazele sistemului heliocentric, în care planetele se roteau în jurul Soarelui. El a studiat la diverse universităţi europene, iar noul său sistem planetar a fost prezentat la Vatican în anul 1533, în faţa papei Clement al VII-lea, care l-a aprobat şi l-a rugat să-şi publice opera. Copernicus n-a simţit niciodată vreo persecuţie religioasă, fiind acceptat atât de către catolici, cât şi de către protestanţi. Copernicus s-a referit la Dumnezeu de câteva ori în lucrările sale, şi nu vedea nicio contradicţie dintre Biblie şi sistemul său heliocentric.

Sir Francis Bacon (1561-1627)
Bacon a fost un mare filozof englez şi este cunoscut pentru că a stabilit metoda ştiinţifică a cercetării prin experimentare şi logică. În opera sa “De Interpretatione Naturae Prooemium”, Bacon îşi stabileşte ca scopuri descoperirea adevărului, servirea ţării sale şi servirea Bisericii. Deşi opera sa s-a bazat pe experimentare şi raţionament, e a respins ateismul ca fiind un rezultat al insuficientei aprofundări a filozofiei, afirmând că: “Puţină filosofie duce mintea omului către ateism, dar o aprofundare a filosofiei duce mintea omului către religie”. 

Johannes Kepler (1571-1630)
Kepler a fost un strălucit matematician şi astronom. A avut contribuţii în domeniul fizicii opticii şi a stabilit legile mişcărilor planetelor în jurul Soarelui. De asemenea, el a ajuns aproape de a descoperi conceptul newtonian cu privire la gravitatea universală, chiar înainte ca Newton să se nască! Prin faptul că a introdus conceptul de “forţă” în astronomie, direcţia de cercetare s-a schimbat în mod radical. În acelaşi timp, Kepler a fost un luteran extrem de pios, pentru că în operele sale de astronomie se găsesc fragmente care arată cum spaţiul şi îngerii paradisului reprezintă Trinitatea. Kepler n-a suferit persecuţii religioase pentru viziunea sa privind heliocentrismul şi i s-a permis să predea la Universitatea catolică din Graz, deşi era protestant.

 Galileo Galilei (1564-1642)
Galileo Galilei este adesea amintit în legătură cu conflictul său cu Biserica Catolică. Controversata sa operă despre sistemul solar a fost publicată în anul 1633. Nu avea nicio dovadă a unui sistem heliocentric (descoperirile cu ajutorul telescopului său nu indicau faptul că Pământul se mişcă), iar una din dovezile sale pe care se baza (cea cu mareele) era invalidă. Galilei a ignorat şi reprezentarea corectă a orbitelor eliptice (publicată cu 25 de ani înainte de către Kepler). Papa din acele vremuri (care era un prieten vechi de-a lui Galileo) s-a simţit foarte ofensat de tonul din opera lui Galileo, aşa că marelui om de ştiinţă italian i s-a aranjat un proces, în care i s-a interzis să mai vorbească de heliocentrism. Galileo ţinea foarte mult la Biblie şi a declarat că aceasta nu se putea înşela, sistemul său heliocentric fiind doar o altă interpretare a sistemului său heliocentric.

 Rene Descartes (1596-1650)
Descartesa fost un matematician, om de ştiinţă şi filozof faimos francez, căruia i se mai spune şi “tatăl filosofiei moderne”. El era un credincios foarte mare al Bisericii Catolice, având în acelaşi timp şi o dorinţă pasională de a descoperi adevărul. Sistemul său filozofic începe cu celebra maximă “Gândesc, deci exist”. Următorul pas (pe care foarte multă lume îl ignoră) este încercarea lui Descartes de stabili certitudinea existenţei lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ocupă un loc principal în filosofia sa. El dorea ca filosofia sa să devină un standard al învăţăturii romano-catolice. Atât Descartes, cât şi Bacon, sunt văzuţi ca personaje cheie în dezvoltarea metodologiei ştiinţifice.

Isaac Newton (1642-1727)
În optică, mecanică şi matematică, Newton a fost un geniu. Dintre toate ştiinţele pe care le-a studiat (inclusiv chimia), el a văzut matematica şi numerele ca ocupând un loc central. Ceea ce e mai puţin cunoscut e faptul că el a fost un om religios foarte devotat şi a văzut numerele ca o modalitate prin care am putea să-L înţelegem pe Dumnezeu. Munca sa în numerologia biblică a fost extraordinară, şi, deşi unele aspecte ale credinţei sale nu erau chiar “ortodoxe”, el credea că teologia este foarte importantă. În sistemul său de fizică, Dumnezeu este esenţial pentru natura şi absolutismul spaţiului.

 Robert Boyle (1627-1691)
Unul din fondatorii şi un membru-cheie al Societăţii regale britanice, Boyle este renumit pentru celebra sa lege Boyle privind volumul gazelor.
Deşi a fost un chimist renumit, Boyle a fost şi un protestant devotat, fiind interesat în promovarea religiei creştine în străinătate. El a oferit chiar bani pentru traducerea Noului Testament în irlandeză şi turcă. El a mai scris şi o serie de pamflete împotriva ateiştilor din vremea sa.

 Michael Faraday (1791-1867)
Michael Faraday a fost fiul unui lăcătuş, dar a devenit unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai secolului al 19-lea. Munca sa privind electricitatea şi magnetismul nu doar a revoluţionat fizica, dar a fost promotorul vieţii moderne a noastre din ziua de azi (computerele, telefoanele etc. au putut apare datorită geniului lui Faraday). Marele om de ştiinţă era un creştin devotat, membru al sectei Sandemanienilor. Aceştia nu credeau în existenţa unei biserici naţionale, deoarece regatul lui Hristos este, în mod esenţial, de natură spirituală.

 William Thomson Kelvin (1824-1907)
Kelvin a fost unul dintre marii fizicieni ai lumii care au pus bazele fizicii moderne. Munca sa ştiinţifică acoperă multe arii ale fizicii, şi de aceea a primit multe premii din partea marilor universităţi europene. Kelvin a fost un creştin foarte devotat. Interesant că şi colegii săi, fizicienii George Gabriel Stokes (1819-1903) şi James Clerk Maxwell (1831-1879) erau la fel creştini devotaţi, într-o perioadă în care foarte mulţi erau anti-creştini sau ateişti.

 Max Planck (1858-1947)
Planck a adus multe contribuţii la fizică, dar el este cel mai bine cunoscut pentru teoria sa cuantică, care a revoluţionat înţelegerile noastre privind lumile atomice şi subatomice. Într-un articol din anul 1937, marele fizician Planck îşi exprimă părerea că “Dumnezeu este prezent peste tot”. Plank mai credea într-un atotputernic, atotcunoscător şi plin de milă Dumnezeu. Din punctul lui vedere, atât ştiinţa, cât şi religia poartă o bătălie neîncetată împotriva scepticismului şi dogmatismului, împotriva necredinţei şi superstiţiei, având ca scop final…spre Dumnezeu!


sursa

http://www.lovendal.ro/wp52/cei-mai-faimosi-oameni-de-stiinta-care-credeau-in-existenta-lui-dumnezeu/
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com