S-a spus că suntem ceea ce mâncăm.
Ar fi mai adevărat să spun:
“Suntem ceea ce gândim.”
Pentru că minţile noastre exprimă şi, de asemenea, influenţează realitatea a ceea ce suntem, mult mai mult decât o fac trupurile noastre. Gândurile noastre ne influenţează, într-o mare măsură, până şi starea de sănătate fizică.
Nici un mare progres în viaţa nu se produce întâmplător. Sportivul trebuie să exerseze îndelung pentru a stăpâni tehnicile de care are nevoie: aruncarea mingii, coborârea pe schiuri pe o pantă dificilă, saltul la o distanţă cât mai mare. Iar pianistul trebuie să muncească cel puţin la fel de mult pentru a ajunge la stăpânirea mişcărilor degetelor sale, pentru a putea interpreta cu uşurinţă cele mai complexe pasaje muzicale.
Şi viaţa este o artă.
Din nefericire, este o artă căreia mulţi oameni îi dedică prea puţină energie.
Oamenii iau viaţa aşa cum este şi se tot întreabă de ce lucrurile se încăpăţânează să meargă prost.
Gândurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt gânduri cristalizate, au o putere incomensurabilă, mai ales dacă le rostim concentrându-ne. Simplul fapt că te gândeşti la oboseală îţi poate submina energia.
Întărind acest gând prin cuvinte, “sunt extenuat”, defineşti şi prin aceasta conferi forţa gândului respectiv.
Este valabil şi invers. Dacă te simţi obosit dar, brusc, atenţia îţi este captată de ceva, oboseala va dispărea cu totul!
“Eşti” ceea ce gândeşti. Dacă, în plus faţă de acest interes brusc, îl şi verbalizezi prin cuvintele “mă simt minunat”, este posibil să descoperi că, în afara faptului de a te simţi doar cu puţin mai bine, te simţi, de fapt, ca şi cum ai fi dobândit o nouă definiţie a propriei persoane.
Atât de multe din eşecurile din viaţa noastră – legate de stăpânirea unei limbi străine, de încercările de a relaţiona cu ceilalţi, de a face aşa cum trebuie tot ceea ce ne propunem – se datoresc numai gândului că ceea ce vrem să facem este un lucru complet străin nouă.
Pe de altă parte, multe dintre succesele din viaţa noastră sunt rezultatul acceptării noului ca aparţinându-ne. Limba franceză, de exemplu, poate fi învăţată mult mai uşor de către cel care se lasă pătruns de gândul “sunt francez”, decât de cel care îşi spune (cum fac, adeseori, elevii la oră) “oamenii ăştia vorbesc “ciudat”!”
Dificultatea rezidă în faptul că obiceiurile noastre sunt înrădăcinate adânc în subconştient. Prin urmare, chiar şi atunci când încercam să le schimbăm, ne trezim traşi înapoi în mod repetat şi chiar împotriva voinţei noastre, potrivit vechilor obiceiuri.
Pe de altă parte, afirmaţiile, atunci când sunt repetate într-o stare de concentrare profundă iar, apoi, ajung în subconştient, ne pot schimba la nişte niveluri ale minţii asupra cărora majoritatea noastră are un control conştient redus.
Suntem ceea ce gândim.
Însă suntem şi mult mai mult decât ceea ce gândim în mod conştient.
Suntem multitudinea infinită de tipare conflictuale de sentimente, obiceiuri şi reacţii pe care le-am acumulat de-a lungul unei întregi vieţi – fără nici o exagerare, pe parcursul întregii noastre vieţi – în subconştientul minţii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie să punem ordine şi în aceste conflicte interioare.
Nu este suficient, pe de altă parte, nici să afirmăm schimbarea la nivelurile conştient şi subconştient.
Pentru că suntem parte a unei realităţi cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, să trăim în armonie. În spatele minţii noastre omeneşti se afla conştiinţa divină.
Atunci când încercam să ne transformăm numai prin efortul propriu, ne limităm potenţialul de vindecare şi de dezvoltare. Afirmaţia trebuie să fie ridicată de la nivelul închis în sine al minţii la nivelul realităţii superioare a superconştiinţei.
A te vindeca înseamnă a te “descotorosi de imperfecţiuni”.
A fi perfect înseamnă a oferi expresie superconştiinţei surse – creativităţii şi a soluţiilor. Prin urmare, în folosirea afirmaţiilor, ne concentrăm asupra proprietăţilor pozitive care reprezintă soluţia pentru boala şi imperfecţiunile noastre.
Superconştiinţa este acel nivel al conştiinţei care este adeseori descris drept Eul superior.
Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiraţii.
Prin intermediul superconştiinţei se pogoară asupra noastră călăuzirea divină şi adevărata tămăduire.
În absenţa unei aderări la superconştiinţă, afirmaţiile, asemenea oricărei alte încercări de ridicare a eului, limitate la condiţia umană, nu aduc decât beneficii temporare.
Afirmaţiile trebuie repetate într-un asemenea mod încât să înalţe conştiinţa către superconştiinţa.
Afirmaţiile pot atinge acest obiectiv atunci când le repetăm într-o stare de profundă concentrare, în sălaşul conştiinţei divine din corpul omenesc, în centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact între sprâncene.
Repetă afirmaţiile din această carte mai întâi cu glas tare, pentru a mobiliza întreaga atenţie a minţii
conştiente. Pe urmă, repetă-le în tăcere, pentru a-ţi însuşi mai profund semnificaţia cuvintelor. pentru a-ţi adânci însuşirea lor la nivelul subconştientului. În cele din urmă, pe măsură înălţării aspiraţiilor, repetă-le în centrul lui Hristos.
La fiecare nivel, repetă-le de mai multe ori, lasă-te pătruns tot mai profund de semnificaţiile lor.
Prin afirmarea repetată, îţi întăreşti şi, ulterior, îţi spiritualizezi conştientizarea oricărei calităţi pe care vrei să ţi-o dezvolţi.
Afirmaţiile reprezintă doar primul pas pe calea autovindecării. Trebuie să ne îndeplinim menirea omenească. Fără puterea veniă de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, în zadar.
Cu alte cuvinte, afirmaţiile trebuie să se încheie prin rugăciune.
De ce să te rogi de-abia după ce ai repetat afirmaţiile? De ce nu înainte? Cu siguranţă, rugăciunile sunt întotdeauna folositoare. Însă, dacă este rostită în absenţa unei conştiinţe afirmative, rugăciunea poate să fie slabă şi săracă: o pledoarie pentru ca Dumnezeu să facă, El singur, totul, fără participarea activă a omului. Rugăciunea eficienta nu este niciodată pasivă. Ea este încărcată de credinţă şi ajunge la maturitate printr-o atitudine afirmativa.
Pentru a-ţi aprofunda nouă calitate, la început îţi este de ajutor să o afirmi, urmând apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urmă, însă, înalţă această afirmaţie printr-o rugăciune plină de iubire câte Dumnezeu.
În acest moment al celei mai profunde şi mai afirmative armonizări cu Dumnezeu, El ne ajută cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenţa pe care o opunem devine minimă, iar cooperarea noastră cu mila lui Dumnezeu este complet deschisă, plină de disponibilitate şi conştientă faţă de superconştient.
1. Succesul
Adevăratul succes înseamnă transcendentă.
2. Dragostea
Descoperi dragostea nu fiind iubit, ci iubind.
3. Fericirea
Fericirea este o atitudine a minţii, născută din simpla hotărâre de a fi fericit, indiferent de împrejurările externe.
4. Energia
Energia este a noastră nu atunci când ne adunam puterile, ci atunci când o dedicăm de bună voie, cu
bucurie, realizării lucrurilor în care credem cu convingere.
5. Împărtăşirea
Adevărata fericire rezidă nu în faptul de a poseda, ci în a împărtăşi cu alţii ceea ce ai tu.
6. Munca
Munca trebuie făcută cu o atitudine creativă – niciodată în scopul unui câştig egoist, ci pentru şansa
de a avea o lume mai bună pe care ne-o oferă.
7. Siguranţa
Siguranţa este numai a aceluia care îşi pune credinţa numai în Dumnezeu.
8. Mulţumirea sufletească
Mulţumirea sufletească înseamnă să trăieşti din plin ceea ce este bun din fiecare moment.
9. Devotamentul
În căutarea Lui Dumnezeu, dezvăluirea dragostei naturale din inimă, sub forma devotamentului
profund, este principala cerinţă a succesului.
10. Iertarea
Iertarea este sabia victoriei! Când îi iertăm pe aceia care încearcă să ne facă rău, îi lăsăm fără de
însăşi puterea de a ne face rău.
11. Puterea voinţei
Puterea voinţei şi nu ideea vagă şi abstractă de noroc este secretul adevăratei împliniri.
12. Sănătatea
Este o stare radioasă a binelui interior.
13. Autocontrolul
Cu cât omul îşi înfrânează mai mult simţurile şi învaţă să trăiască împăcat cu eul său interior, cu atât mai mult descoperă că străluceşte de fericire, sănătate şi de o senzaţie radioasă de libertate şi bine.
14. Răbdarea
“Răbdarea este calea cea mai scurtă până la Dumnezeu”.
15. Entuziasmul
Entuziasmul este spiritul bucuriei canalizate prin puterea voinţei
16. Bunăvoinţa
Bunăvoinţa este o stare de spirit şi nu depinde de condiţiile exterioare.
17. Smerenia
Smerenia nu înseamnă înjosire; înseamnă capacitatea de a te uita pe tine însuţi.
18. Curajul
Există trei feluri de curaj omenesc: orb, pasiv şi dinamic. Curajul orb nu ţine seama de costuri până
în momentul în care e pus faţă-in-faţă, cu groaza, cu consecinţele. Curajul pasiv este puterea voinţei de adaptare la realitate, indiferent care ar fi aceasta. Curajul dinamic este puterea voinţei de a accepta
realitatea propriilor fapte.
Există şi un al patrulea tip de curaj: nu omenesc ci divin.
19. Slujirea
Slujirea înnobilează. Este un mijloc de a ne oferi nimicnicia noastră omenească marii Realităţi care
este Dumnezeu.
20. Venitul
Banii trebuie consideraţi că un flux de energie, nu ca un lucru care poate fi adunat.
21. Bunătatea
Când poţi considera toate fiinţele umane ca fiind membrii propriei tale familii lărgite – fraţii şi
surorile, mamele, taţii şi copiii -, atunci vei descoperi că, oriunde te-ai duce, dragostea te aşteaptă, te
aşteaptă cu braţele deschise!
Dumnezeu este acela care priveşte în urmă la tine, când îl vezi pe El în toate!
Bunătatea înseamnă recunoaşterea faptului că toate sunt, cu adevărat, ale noastre.
22. Sinceritatea
Sinceritatea este efortul de a vedea întotdeauna divinul din spatele aparenţelor.
23. Introspecţia
Introspecţia înseamnă să te raportezi la ceea ce vezi în mintea supraconstientă şi să accepţi cu
detaşare călăuzirea, atunci când vine.
24. Calmul
Calmul este dobândit pe deplin atunci când valul vieţii este absorbit de marea cosmică, în extazul
divin.
25. Pacea lăuntrică
Pacea este asemenea unei cascade lipsite de greutate, care spală toate grijile şi conferă un sentiment nou, fericit, de încredere.
Pacea lăuntrică este a aceluia care ştie că Dumnezeu este singurul lui Tezaur!
26. Non-ataşamentul
Nimic nu ne aparţine. Nimeni nu ne aparţine. Mental, ar trebui să facem un rug din dragostea noastră
pentru Dumnezeu şi să aruncăm în el orice ataşament, orice dorinţă, orice speranţă şi orice dezamăgire.
27. Consideraţia faţă de ceilalţi
Consideraţia faţă de ceilalţi este una dintre caracteristicile unui spirit rafinat.
Sensibilitatea faţă de ceilalţi este un mijloc de autodezvoltare. Îţi găseşti cu adevărat libertatea în tine însuţi atunci când le poţi respecta celorlalţi realităţile, deoarece eşti împăcat pe deplin cu propria ta realitate.
28. Discernământul
La fel cum ştiinţa măsoară viteza relativă a oricărui obiect în funcţie de o singură constantă, viteza
luminii, şi credinciosul judecă valoarea relativă a oricărei idei în funcţie de o singură constantă,
Dumnezeu.
Discernământul este limpede numai atunci când leagă totul de Absolutul Etern.
29. Renunţarea
Renunţarea înseamnă să întoarcem spatele lucrurilor neesenţiale, pentru a-i putea acorda întreaga
atenţie lui Dumnezeu.
30. Nevătămarea
Nevătămarea este o regulă fundamentală în viaţa spirituală. Ea înseamnă în primul rând o atitudine a
minţii. Nevătămarea este o forţă puternică pentru victorie, deoarece atrage cooperarea întregului univers, în care a face rău întâmpină o rezistenţă nesfârşită.
31. Concentrarea
Concentrarea este secretul succesului în orice întreprindere. În lipsa concentrării, gândurile, energia,
inspiraţia, hotărârea – toate forţele tale interioare – se risipesc.
32. Extinderea propriei persoane
Extinderea propriei persoane reprezintă esenţa tuturor aspiraţiilor.
Extinderea propriei persoane, la care întreaga viaţă aspiră este cea a spiritului: o extindere a compasiunii, a dragostei, a conştientizării, care vin din simţirea prezenţei lui Dumnezeu pretutindeni.
33. Generozitatea
Generozitatea înseamnă, mai presus de orice, recunoaşterea faptului că tot ceea ce avem şi suntem îi aparţine numai lui Dumnezeu şi că El este Cel care împarte totul după voia Lui.
34. Vioiciunea
În viaţă există două curente: unul care te poartă în jos, către inconştient; celălalt te poartă în sus
cătreconştientul cosmic. Împlinirea rezidă numai în înălţarea către conştiinţa divină perfectă. Pentru a realiza aceasta, trebuie să fim vioi în tot ceea ce facem.
35. Inspiraţia
Inspiraţia este de două feluri: redescoperirea sau rearanjarea gândurilor care există deja în
subconştient şi apariţia bruscă a unor noi gânduri sau a unor noi intuiţii venite din superconştient.
36. Puterea
Puterea este un atribut al lui Dumnezeu.
Înţeleasă aşa cum se cuvine, puterea este capacitatea de a ne stăpâni propriile energii mai presus de toate pentru propria noastră transcendenta, dar şi pentru binele celorlalţi.
37. Înţelepciunea
Pe calea spirituală, expresia ar trebui să fie “mai fericit şi mai înţelept”!
Pentru că adevărata înţelepciune omenească înseamnă recunoaşterea cel puţin a căii care te scoate din dezamăgire, ducându-te către lumină şi adevăr.
38. Bucuria
Adevărata bucurie nu este o stare emoţională. Este ceva lăuntric; este ceva care ţine de suflet.
Fii calm înlăuntrul tău, statornic şi vesel în pofida tuturor câştigurilor şi a pierderilor din viaţă. Pe urmă, prin meditaţie calmă, profundă, simte bucuria sufletului. Păstrează această bucurie în toate activităţile tale.
39. Încrederea în sine
Înseamnă încredere în eul tău lăuntric, nu în ego. Înseamnă să trăieşti înlăuntru, să trăieşti prin adevăr, nu prin opinii. Înseamnă să trăieşti prin ceea ce vrea Dumnezeu, nu prin ceea ce vor oamenii.
40. Conştientizarea
Conştientizarea devine tot mai profundă cu cât este mai concentrată asupra ei înseşi.
41. Gândirea pozitivă
Devenim ceea ce gândim. Şi ceea ce gândim devin şi viaţa şi împrejurările ei.
Din conştiinţa divină ne vin răspunsurile tuturor întrebărilor şi soluţiile tuturor problemelor.
42. Umorul
Un simţ al umorului bine dezvoltat este un mijloc eficient pentru a-ţi păstra simţul perspectivei pe parcursul încercărilor şi greutăţilor vieţii.
43. Constanţa
Constanţa conferă claritate a percepţiei, care este abilitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate, nedistorsionate de dispoziţia emoţională.
44. Acceptarea
Una din lecţiile cele mai dificile din viaţă este să înveţi să accepţi lucrurile aşa cum sunt.
Acceptarea vine din cunoaşterea faptului că realitatea rezidă în noi înşine şi că tot restul este un vis.
45. Deschiderea
Deschiderea minţii este o virtute atunci când se concentrează asupra dorinţei de adevăr.
Deschiderea inimii este o virtute atunci când se concentrează pe dragostea de Dumnezeu.
46. Vigoarea morală
Cu vigoare morală, toate lucrurile sunt posibile.
Însă, în lipsa ei, rezultatul fiecărei acţiuni este eşecul.
47. Perseverenţa
“Loialitatea”, obişnuia să spună deseori marele meu maestru spiritual, “este prima lege a lui Dumnezeu”.
48. Recunoştinţa
Recunoştinţa este modul de a oferi înapoi energie pentru energia primită.
Nu accepta nimic înlăuntrul tău, pentru tine însuţi, ci oferă totul lui Dumnezeu.
49. Nemurirea
Nu eşti corpul tău. Nu eşti gândurile tale, dorinţele tale, personalitatea ta schimbătoare.
Spune-ţi întotdeauna:
“Sunt un copil al eternităţii! Nu am vârstă. Sunt spiritul neschimbător din miezul tuturor
schimbărilor!”50. Simţul practic
Prin spirit practic, ne maturizăm pornind de la starea de visare inactivă pentru a deveni emisarii adevărului.
51. Aducerea aminte de Dumnezeu
A-ţi aduce aminte de Dumnezeu înseamnă nu numai să te gândeşti tot timpul la El, ci şi să-ţi dai seama că a-l descoperi înseamnă un act de adevărata aducere aminte.
52. Obiectivitatea
Străduieşte-te întotdeauna să fii un canal pentru gândurile şi aspiraţiile înalte.
Aminteşte-ţi, universul este, pentru oricare fiinţă umană, atât o oglindă cât şi o afirmaţie. Cel care nutreşte gânduri înalte va fi el însuşi înnobilat.
surse
http://ralucabogdana.wordpress.com/2012/10/24/afirmatii-pentru-autovindecare-swami-kryiananda/
http://fiituinsutimaa.wordpress.com/2014/04/23/afirmatiile-pentru-autovindecare-donald-walters-1/
