Avea haine taranesti din in batut cu maiul, mainile pareau sculptate in piata de o dalta nepriceputa la finisaje , fata era ceea ce mai ramasese din piatra dupa ce isi primise minile . Singurul contrast il ofereau ochii , albasti-gri, profunzi ca luciul unui lac , imensi precum cerul in serile calde de vara. Era o intelepciune misterioasa , arhaica si nedescifrata in acel chip .
Se aseza in fata mea. O dasaga din lana seculara il insotea. In compartiment cu noi se afla si un grup de tineri , studenti probabil.
Incercara de cateva ori sa intre in vorba cu omul ,care nu parea deranjat absolut de loc de galagiosii companii si care uneori , cu ochii inchisi intr-un fel de somn vertical, zambea la cele auzite si nemaiauzite pana atunci de el.
Le raspundea monosilabic de obicei, dand parca de inteles ca nu vrea sa-si tulbure in niciun fel pacea caltoriei.
Intr-un tarziu tinerii scoasera din genti niste ziare in care erau invelite sandwichuri sofisticate, si incepura a manca la fel de galagios cum calatorira.
Scoase si batranul din dasaga un prosop din in , o brisca, o bucata de pita , una de slanina si doua rosii.
--Apai bade , i se adresa unul dintre juni, eu stiam ca ardelenii manca slana cu ceapa !
-- Da, amu ase-i drept. Da ma gandii ca poate intalnesc oaresce domnisori si nu-i fain sa puta a ceapa .
--Ei lasa ca si noi mancam ceapa, nu suntem chiar asa de snobi.
Avui o tresarire. Normal ma asteptam sa intrebe ce-i acela un snob. Dar nu spuse nimic.Zambi larg si isi continua pranzul taind cate o feliuta de slana, cat sa imbuce o data.
--No, daca iti vrea sa gustati si slana mea, va dau cu drag.
-- Nu. Linistit. Multumim ,dar este plina de grasimi. Nu prea mancam gras.
-- Noi incecam sa mancam sanatos.
--No, apai asta-i o gresala.Apai din cand in cand musai si cate-o bucata de ceva gras.
Intre timp una dintre fete scoase o bucata de placinta invelita in acelasi ziar ,banuiesc.
---Dar dumneata vrei o bucata de palacinta?
Omul privi lung la ziarul cu care era invelita palcinta. Dupa cateva minute raspunse:
--Nu dragii mei.Dar v-as ruga sa-mi dati mie foaia de jurnal dupa ce-o -ti termina de mancat.
-- Pai ce vrei sa citesti, ca nu se prea intelege ,este cam patata.
--Ceea ce vreau eu sa citesc se intelege.
--Bine ,ti-o dam acum.
Si ii intinsera foaia in care fusese inpachetata placinta.
Batranul o lua si o intoarse cand pe o parte, cand pe alta. Apoi o impaturi si o puse pe bancheta langa el.
--No amu voi spune ceva. Numa sa gatati de mancat.
Curiozitatea ne dadea ghes tuturor. Parca vroiam sa le infund mai repede mancarea pe gat celorlalti ca sa aud ce avea de spus .
--Gata, am terminat! Ce vroiati sa ne spuneti.
-- Omul lua ziarul il desfacu din nou si spuse: Vedeti voi coala asta? Asta a fost cadva o creanga mandra de copac.Pe creanga aceea eu am atarnat poate strecura cu cas sau am pus la uscat vreun metru de cranat.
Sau cine poate sti! Poate am afumat cu ea o bucata de carne. Si ea m-a rasplatit. Pentru ca nu am spurcat-o niciodata nici cu vorbe mincinoase nici cu cerneluri.
Eu am batut cu o creanga la fel, bucata de in din care o fost facut mai apoi stergarul ,in care imi port bucatele.
Si nu am fost bonav niciodata, pentru ca nu l-am spurcat nici pe el cu vorbe mincinoase nici cu chimicale colorate.
Voi, cred dragii mei ca a-ti citit pe vreo foaie de asta ca taranul manca ce nu-i sanatos.
Pentru ca inainte sa va otraviti cu zincul folosit de zetari ca sa scoata foaia asta va otraviti cu vorbele care manjasc natura si omul sau.
Bag sama ca voi nu sunteti snobi cand mancati ceapa dar eu mi-s tare snob, pentru ca nu as manca vreodata de pe o foaie de ziar.
Urma o tacere lunga si stanjenitoare pentru tineri. Batranul stranse in liniste merindele si le aseza cu grija in dasaga, tradand un fel de respect sacru pentru bucatele lui.
Ceilalti incercau sa adune foile de ziar si sa le indese in cosul de gunoi, cu un fel de razbunare in priviri.
La capatul drumului mai ramasesem doar eu cu el in compatiment. Inainte de a cobora ,
scoase din dasaga stergarul de in si mi-l intinse. Sa
mananci fara grija , e slana adevarata.Nu am avut nicio o reactie. Am luat mecanic pachetul si l-am bagat in poseta ,neavand alt bagaj la indemana.
--Multumesc mult, am rostit intr-un tarziu.
--Sa-ti fie de bine si sa-ti amintesti cat ii trai ca nu-i nesanatos ceea ce bagi in gura ci ceea ce otraveste sufletul.
Dumneata ai ochii mamei mele si undeva si intelepciunea ei.O vei descoperi candva. Eu am fo cu multi ani in urma, dascal intr-un sat din Cluj.
Amu mi's doar taran ,dar is mandru si de una si de alta.
Am vinit aicea la un festival taranesc.
L-am privit adanc in ochi. El nu era un dascal! El era un sfant al tuturor dascalilor din lume.
Probabil ochii mi s-au umezit pentru ca a intins o mana si mi-a mangaiat crestetul.
I-am urat sedere si drum bun la intoarcere.
--Multam ,mi-a raspuns. Eh, drumul meu se cam gata, dar cat oi mai putea calatori oi mere inainte ,pana unde o fi capatul lui.
Nu l-am mai intalnit niciodata pe batran. Dar am si acum stegarul de in ..si niciodata in viata mea nu am mancat de pe o foaie de ziar si niciodata in viata mea nu m-am lasat otravita de cuvintele care manjasc omul si ramul din care a fost facuta fiecare foaie, pe care cerneluri mincinoase le intina cu vorbe nesanatoase.
Si mai presus de toate, cat ma vor tine puterile,voi calatori mereu ,pana ce capatul drumului meu se va vedea undeva.
