E vorba despre
acele sfaturi bine intenționate, dar inutile nu doar prin faptul că sunt
necerute, ci prin faptul că cel sfătuit nu le va aplica vreodată. Mai mult
decât inutile, la un moment dat aceste sfaturi necerute devin enervante. Nu
doar pentru că nu se potrivesc deloc celui sfătuit, nu se mulează pe ființa
lui, pe personalitatea lui, pe nimic din ce e el, ci pentru că el simte faptul
că ele îl pot duce pe drumuri străine. Adică pe drumuri ce nu i se potrivesc.
Sufletul lui știe, iar sistemul nervos reacționează, firesc.
De ce? Pentru simplul fapt că suntem unici,
diverși, diferiți. Fapt total ignorat de sfătuitor. El pare a crede că lumea e
construită după modelul său. Unic de altfel, dar tocmai aici e problema.
Sfătuitorul nefiind de obicei un psiholog – pentru că psihologii rareori sau
sfaturi neîntrebați - nu cunoaște că o problemă poate fi rezolvată printr-o
mulțime de soluții. Iar acestea depind nu de problemă, care în fond e si ea unică,
ci de persoana care se confruntă cu ea.
Spre exemplu, iată un sfat nevinovat, dar ce
prin insistență a devenit enervant.
Cunosc o persoană care de ani de zile mă sfătuiește să țin cont de
grupele sanguine în alimentație. I-am spus deseori că nu doresc asta, deoarece
eu mănânc exact ce simt că are nevoie corpul meu, fapt pentru care sunt
sănătoasă. Am încercat sa-i spun acestei persoane că sănătatea nu are legătură
decât în mică măsură cu ceea ce mâncăm, că Iisus a spus: „nu contează ce băgăm
pe gură, ci ce scoatem”, reoferindu-se la cuvintele noastre. Deci în esență
importante sunt stările interioare, emoțiile, cuvintele, credințele. Desigur…
persoana nu mi-a primit sfatul de a nu mai ține atâta cont de mâncare.
Altcineva se încăpățânează să bea ceai de ginseng
pentru că e recomandat de reclamele
pentru vitalitate. Însă ignoră faptul că ceaiul de ginseng este un energizant,
deci agită ființa la nivel interior, iar această energie neconsumată corect se
poate transforma în ceva rău.
O mamă își sfătuiește fiul să nu mai bea
alcool de vreo 30 de ani, însă nici până în ziua de azi, fiul nu i-a ascultat
sfatul. Pentru că el deși i s-a spus, nu a conștientizat nici o clipă, faptul
că ceea ce face ar putea fi dăunător.
Mai rău e cu sfaturile în dragoste. Sfaturi
date de neprofesioniști, de prieteni bine sau rău intenționați, de mame, de
soacre. Mulți din acești oameni se dau pe ei înșiși drept exemplu. Însă ca și
în alte domenii ale vieții umane, ceea ce poate fi acceptabil și bine pentru
unul, nu poate fi întotdeauna la fel de bun pentru alții.
Ei ignoră cunoașterea universală, cunoaștere
care ne vorbește tocmai despre auto-cunoaștere, si aplicarea acelor sfaturi
adecvate. Ei ignoră îndrumarea reală, prin „real” înțelegând acea îndrumare
potrivită persoanei.
CE NU ȘTIU SFĂTUITORII
În spatele fiecărui om stă un cod genetic
unic, o karmă, adică un fond psihic/sufletesc cu care venim. Avem un trecut,
mai exact o copilărie ce ne-a format niște convingeri luate drept bune de la
părinți. Avem niște frici deseori ilogice si nejustificate, dar prezente tot
datorită unor evenimente din copilărie și indirect din viețile trecute.
Avem dorințe si știm că dorințele se împlinesc
ușor, mai greu sau deloc, pentru că de împlinirea sau nu a acestor dorințe în
copilărie, a depins mult felul nostru
actual de a fi, sau altfel sus ne-am format o personalitate. Altfel va vedea
viața un copil ce a avut 30 de păpuși, o mulțime de mașinuțe și jucării, și
altfel o va vedea cel ce a trăit desculț, speriat, flămând, nevoit să
muncească, ori unul care a asistat la certuri între părinți sau a fost snopit
în bătăi. Unul va crede că viața îți poate oferi tot, altul va crede că a dori
e zadarnic. Iar unul si același sfat va avea efecte diferite asupra acestora.
Mai mult decât atât, dincolo de tratamentul
din copilărie si de credințe, oamenii pot acționa diferit în funcție de baza
spirituală, karmică. Altfel spus, nivelul actual al conștiinței.
Sfătuitorii de profesie, sau altfel spus, cei
ce bombardează oamenii cu sfaturi NECERUTE, NEDORITE, NECĂUTATE si NEPOTRIVITE
sunt în general persoane dezechilibrate psihic, și/sau vampiri energetici.
Nu, nu e vorba aici de cei care își spun o
părere, sau de cei ce îți oferă într-o discuție un sfat considerat bun. Fie el
si necerut, dar spus o dată, fără a insista.
E vorba despre acei oameni INSISTENȚI, de aceia ce-și fac din acest lucru un obicei. Care repetă sfatul la infinit, care nu lasă nici o persoană nesfătuită sau nu lasă o zi fără a da sfaturi. De acești oameni e necesar să vă feriți.
PORTRETUL PSIHOLOGIC AL SFATUITORULUI
- au nevoie să li se dea importanță, se simt
singuri, neapreciați, neiubiți. Altfel spus, suferă de un complex de
inferioritate pe care nu îl recunosc și nici nu vor sau nu îl pot surmonta
altfel. Vor apreciere si atenție. Dar nu pe baza unui merit real.
- suferă de lipsă de cunoaștere, ei confundând
cunoașterea reală, eliberatoare si non-violentă cu cunoașterea subiectivă,
limitată la o singură opinie în general cea materialistă, impusă cu forța.
- în general sunt nevrotici, si/sau obsesiv
compulsivi, ei ne având liniște în suflet și fiind deranjați de diversitate.
- sunt dominatori, dorind ca toți să se muleze
după modelul lor. Sunt obtuzi neputând să vadă lumea dintr-o perspectivă
diferită, de propria lor perspectivă.
FRUMUSEȚEA LUMII
Dumnezeu ne-a creat diferiți. Iar evoluția nu
ar fi posibilă fără diversitate. Conflictul este motorul ce duce corabia lumii
înainte. Iar rezolvarea lui într-un mod pozitiv e o lecție învățată.
În orice domeniu al vieții există o multitudine
de teorii care susțin deseori opinii contrare. Teoriile evoluează, la început
nu sunt privite cu ochi buni dacă ies din tipare, apoi se învechesc si sunt
considerate desuete.
Există opinii diferite atât în ceea ce
privește alimentația, cât și în ceea ce privește dragostea, ca sa dau două
exemple intens vehiculate. Dar există aparatură tehnică diversă și mașini
diferite, fiecare om având mărcile sale preferate. Există teorii psihologice
diferite, dar și curente spirituale ce merg pe drumuri diverse, fiecare poate
fi de folos anumitor persoane.
Si cum bine știm, există nu boli, ci bolnavi,
nu iubiri, ci suflete ce iubesc.
UNICITATEA LEGILOR UNIVERSALE
Dincolo de toate acestea există legile divine
si legile umane. Despre legile umane nu are sens aici să vorbesc, ele sunt
scrise în coduri si aplicate în tribunale. Sunt aceleași pentru toți cetățenii.
Există legi naturale, ce țin de bunul simt si
cunoașterea universală. Dacă iei otravă atunci mori, dacă te arunci în
prăpastie idem. Dar pe acestea le știm cu toți, nici aici nu avem practic
nevoie de sfaturi.
Legile divine sunt unice pentru toți
locuitorii planetei, ele se aplică la fel pentru toți, însă DIFERENȚA e dată de SUFLET și de SITUAȚIE.
Acest lucru este deseori ignorat de sfătuitori.
Nu poți da sfaturi fără să cunoști în detaliu o situație. Nu poți da sfaturi,
dacă nu cunoști legile divine universale. Nu poți da sfaturi dacă nu poți vedea
si simți mecanismele subtile ale lumilor nevăzute, si chiar si atunci nu poți
da sfaturi dacă nu-ți sunt cerute, dorite, acceptate.
Dincolo de acestea există și o karmă și în
ciuda sfaturilor cu adevărat bune, poate că unora le sunt anumite lecții
predestinate.
Așa că… nu uitați dragi sfătuitori următorul proverb pe cât de vechi, pe atât de
înțelept:
“Drumul spre iad e pavat cu bune intenții”.
“Drumul spre iad e pavat cu bune intenții”.
Bunele intenții păstrați-le deci… pentru voi,
iar pentru ceilalți aplicați opțiunea LIBERTATE.