Aceasta metoda de transformare interioara a fost publicata in revista
Elixirium, ed. Kamala, autoare Simona Trandafir.
Tehnica a fost
folosita (si mult apreciata) la seminarul pentru femei din luna
noiembrie care a avut loc la centrul Kamala.
Respiratia – actiune continua care se desfasoara in corpul nostru –
este importanta nu numai pentru ca ne aduce in fiinta aerul necesar
mentinerii in viata; ea are totodata un rol profund transformator asupra
omului si il poate ajuta foarte mult prin energia deosebita pe care o
vehiculeaza. In Orient, aceasta energie se numeste prana si se considera
a fi fundamentul vital al vietii. Asadar, pe langa aerul pe care il
inspiram, preluam totodata si o anumita energie, care, conform traditiei
milenare yoga, reprezinta baza intregii manifestari.
Suflul vital al vietii noastre are aceeasi natura esentiala cu Suflul
Divin creator al tuturor lucrurilor fizice si subtile. De aceea,
respiratia noastra ne mentine in legatura cu Dumnezeu. Prin fiecare
inspiratie, primim in fiinta noastra darul vietii, iar fiecare expiratie
ne reuneste cu intreaga creatie. Chiar si dupa asa-numita “moarte”,
continuam sa existam tot prin transferurile, de aceasta data mult mai
subtile, de energie dintre noi si restul lumii.
Respiratia ne influenteaza foarte mult intreaga viata. Un om sanatos
respira amplu, calm, profund, iar cel bolnav – intr-un mod slab si
plapand. Cel fericit isi traieste fericirea prin fiecare respiratie, cel
anxios abia indrazneste sa isi dea seama ca respira.
Exista o stransa si directa legatura intre energia respiratiei, fizicul,
psihicul si mentalul nostru. De aceea, yoga – stiinta complexa a vietii
– a dezvoltat un intreg sistem de tehnici care au un foarte bogat
fundament teoretic si filozofic, prin care energia prana-ei este
folosita pentru transformarea si spiritualizarea fiintei umane.
Se spune despre un mare intelept ca nu isi invata discipolii, timp de 20
de ani, decat sa respire. Numai Occidentul considera ca este simplu si
banal sa respiri – tocmai pentru ca aici, in Occident, oamenii nu stiu
sa respire corect.
Tehnica pe care o prezentam in continuare nu va va lua insa 20 de ani ca
sa o invatati si va fi suficient sa o practicati 15 minute pe zi pentru
a va bucura de efectele ei. Ea se adreseaza in special celor care stiu
sa priveasca o floare inflorind si aspira sa isi simta sufletul fericit,
linistit si curat.
Tehnica propriu-zisa
Cel mai bine ar fi sa realizati aceasta tehnica de respiratie in
mijlocul naturii, intr-o padure, o poienita, pe malul marii… Dar se
poate practica la fel de bine si acasa, cu conditia sa fiti intr-o
camera foarte bine aerisita.
Asezati-va pe un scaun, cu fata catre nordul magnetic, mentineti spatele
drept, capul in prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi,
ochii inchisi. Relaxati-va global – fizic, psihic, mental. Eliminati, pe
cat posibil, orice fel de ganduri, preocupari interioare, griji.
Relaxati acum piciorul stang, de jos in sus, apoi piciorul drept; bratul
stang, de la varful degetelor pana la umar, apoi, la fel, bratul drept;
relaxati global trunchiul de jos in sus; gatul, muschii din zona
capului. Constientizati acum relaxarea corpului fizic.
Apropiati usor palmele intre ele, la nivelul pieptului; degetele se
ating intre ele, palmele le mentineti relaxate, dar apropiate una de
alta.
Imaginati-va acum un boboc frumos de floare, in dreptul pieptului. Poate
fi orice floare doriti: un lotus, un trandafir, o lalea, un crin…
Vizualizati cat mai bine bobocul de floare, de culoare galben-aurie.
Respirati 3-5 minute de voie, calm, linistit: inspirati pe nas, cat mai
amplu, si expirati pe gura. Urmariti sa simtiti cat mai profund
frumusetea bobocului de floare, stralucirea lui aurie si directionati
energia preluata prin respiratie in zona pieptului, central.
Treceti acum la o alta etapa, in care respiratiile vor fi insotite si de
retinerea suflului pe vid, respectiv pe plin. Inspirati profund pe nas,
duceti de asemenea energia in zona pieptului si vizualizati cum, odata
cu inspiratia, floarea aurie se deschide. Corelati inspiratia cu
miscarea foarte lenta a palmelor care, ramanand lipite la baza, ajung
totusi in finalul inspiratiei sa fie cu degetele departate, asemenea
unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, usor indoite, pentru a
semana cat mai mult cu petalele unei flori inflorite. Ramaneti apoi
nemiscati, in retentie pe plin, si vizualizati cat mai bine floarea acum
inflorita, frumoasa, plina de viata si de stralucire. Expirati apoi
usor pe gura; corelati expiratia cu inchiderea florii si apropierea
lenta a degetelor, care ajung in finalul expiratiei sa fie din nou
lipite intre ele. Ramaneti intr-o scurta retentie pe vid si reluati apoi
respiratia in acelasi mod. Realizati 7 astfel de respiratii in care, de
fiecare data, corelati vizualizarea deschiderii si a inchiderii florii
cu inspiratia si expiratia. Cu fiecare inspiratie, vizualizati cum
floarea voastra se deschide din ce in ce mai mult si simtiti gradat cum
chiar sufletul vostru se umple de fericire si bucurie de a trai.
In final, lasati incet palmele pe genunchi, ramaneti cu ochii inchisi si
continuati sa va simtiti sufletul inflorit si fericit, ca si cum
frumusetea si stralucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat
sufletului vostru.
Deschideti apoi usor ochii, priviti in jurul vostru si pastrati in
suflet fericirea pe care acum o regasiti oglindita in tot ceea ce va
inconjoara.
sursa
http://armoniefeminina.com/2010/12/07/inflorirea-sufletului/
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.