Mineriada din iunie 1990 este unul dintre ele.
Acum 24 de ani, forţele de ordine, sprijinite de mineri, au intervenit în forţă împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti. Teroarea declanşată în zilele de 13-15 iunie nu are, nici azi, o versiune foarte clară. Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat.
Mii de mineri veniţi
în Capitală din Valea Jiului au fost acuzaţi că au bătut sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului sau simpli trecători. În 15 iunie 1990, după valul de violenţe, minerii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la complexul Romexpo, unde preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit.
Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în
haosul din acele zile şi-au pierdut viaţa opt persoane. Peste 1.600 de oameni au fost răniţi sau reţinuţi abuziv. În perioada 13-15 iunie 1990 au fost bătuţi şi arestaţi 200 de copii. Cel mai mic avea 9 ani.Regizorul şi scenaristul Stere Gulea a declarat la TVR INFO că ceea ce s-a întâmplat la mineriade “a fost o răzbunare”.
“Ceea ce făceau studenţii de la Universitate era de fapt un protest paşnic, şi chiar cu mult umor, împotriva unei restauraţii de tip
comunist”, a precizat regizorul.Stere Gulea, realizatorul documentarului “Piaţa Universităţii” a declarat că ideea realizării acestuia a venit din partea lui Lucian Pintilie.
Zoe Petre este de părere că “ceea ce s-a întâmplat în 1990 poate fi materie de seminar pentru teoria statului şi dreptului în U.R.S.S. Această
asmuţire a unor categorii sociale împotriva altora şi, în mod
particular, a 
muncitorilor împotriva orăşenilor intelectuali, burjilor, a
fost experimentată întâi de Lenin în 1917, când i-a adus pe lucrătorii
de la Uzinele Putilov împotriva marinarilor din Flota Baltică (ce fusese
unul din pilonii Revoluţiei).“
muncitorilor împotriva orăşenilor intelectuali, burjilor, a
fost experimentată întâi de Lenin în 1917, când i-a adus pe lucrătorii
de la Uzinele Putilov împotriva marinarilor din Flota Baltică (ce fusese
unul din pilonii Revoluţiei).“ 
La 14 iunie 1990, minerii ajunşi în Gara de Nord ar fi fost orientaţi de diverse servicii secrete către punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor,
pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Ajunşi în acea zonă, ortacii au
intrat în incinta 
Facultăţii de Geologie, unde au ocupat balconul,
simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor.
Facultăţii de Geologie, unde au ocupat balconul,
simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor.Facultatea de Litere, Facultatea de Matematică şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu au fost de asemnea devastate. Numeroși profesori au fost bătuţi, între ei se numără şi profesorii de lingvistică Grigore Brâncuş şi Petru Creţia, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. Minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme.
Liderul studenţilor Marian Munteanu a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat. Alţi lideri au avut o soartă asemănătoare.
Un alt grup a ocupat Televiziunea Română.
Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine mai deosebite au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele.
SURSA
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/06/15/atrocitatile-ascunse-ale-mineriadei-nu-doar-minerii-au-batut-in-iunie-90-armata-a-insangerat-bucurestiul/
