Începând cu evul mediu
românii au fost priviţi dacă nu cu simpatie, atunci măcar 
de pe o
poziţie neutră. La un moment s-a produs o ruptură şi imaginea românilor
s-a degradat masiv, au apărut o mulţime de legende, mituri şi clişee
(unele cu un sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. Prin
2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta
este legată de următoarele cuvinte cheie: Ceauşescu, Dracula, câini
vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinatele au fost înlocuite cu
ţigani, restul a rămas neschimbat. Nu prea poţi face foarte multe cu o
astfel de imagine.
de pe o
poziţie neutră. La un moment s-a produs o ruptură şi imaginea românilor
s-a degradat masiv, au apărut o mulţime de legende, mituri şi clişee
(unele cu un sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. Prin
2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta
este legată de următoarele cuvinte cheie: Ceauşescu, Dracula, câini
vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinatele au fost înlocuite cu
ţigani, restul a rămas neschimbat. Nu prea poţi face foarte multe cu o
astfel de imagine.
În evul mediu
principalele teme de discuţie în scrierile occidentalilor despre români
se refereau la originea latină şi religia ortodoxă (situaţie
inexplicabilă!), luptele împotriva turcilor şi diversele alianţe
regionale. În secolul al XVIII-lea occidentalii observau sărăcia
atotcuprinzătoare generată de exploatarea fanariotă şi corupţia
generalizată.
În secolul al XIX-lea se
cristalizează o imagine pozitivă a românilor: popor european de origine
latină, exotic prin confesiunea ortodoxă, îmbrăcăminte şi obiceiuri,
însă hotărât
să se occidentalizeze, pornit pe reforme şi modernizare.
După 1918 se produce prima ciobire masivă a imaginii românilor în lumea
occidentală. Unirea cu Transilvania şi unirea cu Basarabia au declanşat o
serie de campanii de presă anti-româneşti avându-şi originile la
Budapesta şi Moscova. Imaginea României a început să sufere din ce în ce
mai mult. Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon Cotnăreanu,
căsătorit cu văduva parfumierului francez Coty, care s-a implicat în
afacerile familiei şi a stârnit furia fiilor milionarului francez care
au declanşat o virulentă campanie de presă anti-românească în cotidianul
Le Figaro (episod povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu).
să se occidentalizeze, pornit pe reforme şi modernizare.
După 1918 se produce prima ciobire masivă a imaginii românilor în lumea
occidentală. Unirea cu Transilvania şi unirea cu Basarabia au declanşat o
serie de campanii de presă anti-româneşti avându-şi originile la
Budapesta şi Moscova. Imaginea României a început să sufere din ce în ce
mai mult. Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon Cotnăreanu,
căsătorit cu văduva parfumierului francez Coty, care s-a implicat în
afacerile familiei şi a stârnit furia fiilor milionarului francez care
au declanşat o virulentă campanie de presă anti-românească în cotidianul
Le Figaro (episod povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu).
Însă prima jumătate a
secolului XX a adus alături de creşterea influenţei mass-media şi o
industrializare şi structurare a campaniilor de imagine. România încă a
mai avut prieteni la Paris şi Londra, însă Budapestei şi Moscovei i s-a
alăturat Berlinul care a instrumentat mai multe campanii de presă
anti-româneşti. După cel de-al Doilea Război Mondial România a intrat
într-un con de umbră – din care a ieşit la mijlocul anilor ’60 când în
urma ieşirilor anti-sovietice ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae
Ceauşescu a început să aibă parte de o imagine din ce în ce mai bună în
presa occidentală. Ca de exemplu în clipul turistic britanic de mai jos.
În a doua parte a anilor
’70 şi la începutul anilor ’80 s-au produs două fenomene conjugate.
Ceauşescu a intrat în conflict cu occidentalii din motive economice, iar
sovieticii au declanşat o operaţiune de imagine anti-românească la care
au participat toţi „aliaţii” din blocul
comunist (operaţiune descrisă
pe larg de Larry Watts în cartea „Fereşte-mă Doamne de prieteni…”).
Campaniile de presă anti-româneşti au continuat violent la începutul
anilor ’90 şi s-au mai potolit oarecum după aderarea la NATO şi UE. Au
fost reluate cu intensitate din ce în ce mai mare pe tema migraţiei
economice şi cea a problemei ţiganilor. Ziarul Gândul a demontat câteva
astfel de campanii – însă este un demers inutil, britanicii nu citesc
ziarul Gândul, iar cauzele noilor campanii anti-româneşti le-am explicat
aici.
comunist (operaţiune descrisă
pe larg de Larry Watts în cartea „Fereşte-mă Doamne de prieteni…”).
Campaniile de presă anti-româneşti au continuat violent la începutul
anilor ’90 şi s-au mai potolit oarecum după aderarea la NATO şi UE. Au
fost reluate cu intensitate din ce în ce mai mare pe tema migraţiei
economice şi cea a problemei ţiganilor. Ziarul Gândul a demontat câteva
astfel de campanii – însă este un demers inutil, britanicii nu citesc
ziarul Gândul, iar cauzele noilor campanii anti-româneşti le-am explicat
aici.
Nu m-am referit aici la
campaniile de presă care aveau ca temă probleme reale, mă refer la
intensitatea cu care au fost duse şi la sublinierea permanentă a
aspectelor negative.
Este o situaţie asemănătoare cu celebra replică
sovietică „… da, dar voi omorâţi negri” la orice ar spune un american.
Orice ar spune un român primeşte automat replici de genul: sunteţi
corupţi, sunteţi ţigani, aveţi câini vagabonzi, l-aţi avut pe Ceauşescu
etc. Dacă pricepeţi mecanismul vă puteţi distra şi voi cu occidentalii:
când întâlniţi un german insistaţi cât mai mult asupra Holocaustului,
dacă aveţi de-a faceţi cu un francez discutaţi pe larg chestiunea
colaboraţionismului cu naziştii etc. Toţi au schelete în dulap.
Este o situaţie asemănătoare cu celebra replică
sovietică „… da, dar voi omorâţi negri” la orice ar spune un american.
Orice ar spune un român primeşte automat replici de genul: sunteţi
corupţi, sunteţi ţigani, aveţi câini vagabonzi, l-aţi avut pe Ceauşescu
etc. Dacă pricepeţi mecanismul vă puteţi distra şi voi cu occidentalii:
când întâlniţi un german insistaţi cât mai mult asupra Holocaustului,
dacă aveţi de-a faceţi cu un francez discutaţi pe larg chestiunea
colaboraţionismului cu naziştii etc. Toţi au schelete în dulap.
Revenind la imaginea
României. Chestiunea nu prea are rezolvare. Intervenţiile punctuale ale
unor ambasadori şi cumpărarea de articole publicitare sunt ineficiente.
Partea cea mai tristă este că o mare parte dintre români au început să
creadă în temele propagandei anti-româneşti şi au început şi ei să le
promoveze. Îi spui unui om ani de-a rândul că e tâmpit şi până la urmă
va începe s-o creadă şi să se comporte ca atare.
sursa
