copii mici care
pretindeau ca isi amintesc vietile anterioare si a decis sa mearga
acolo sa investigheze aceste povesti. A ramas acolo timp de 4 saptamani
in cursul carora a descoperit 25 de cazuri similare. Putin mai tarziu a
descoperit acest “fenomen” al copiilor capabili sa-si aminteasca
existente anterioare si Sri Lanka. A descoperit ca acest fenomen este
mult mai comun decat se stia si/sau se credea.Dr Ian Stevenson a investigat cazuri similare din diverse parti ale lumii. In anul 1966 Societatea Americana de Cercetari Psihice (American Society for Psychical Research) a publicat prima sa carte pe acest subiecte “Douazeci de cazuri sugestive de reincarnare” (Twenty Cases Suggestive of Reincarnation).
Modul in care a abordat el toate aceste cazuri a fost acela de a nu lua automat drept adevar toate acele istorisiri, ci in schimb a cautat sa cerceteze si sa documenteze exhaustiv detaliile fiecaruia.
In anul 1967, el a renuntat la pozitia de presedinte al Departamentului de Psihiatrie pentru a-si dedica timpul acestei cercetarii. A creeat atunci Divizia de Studii Perceptuale in cadrul Universitatii din Virginia (the Division of Perceptual Studies at the University of Virginia) al carei scop este continuarea crecetarilor in domeniul reincarnarii. In ultimii peste 40 de ani cercetatori asociati acestei divizii au investigat si documentat sub conducerea lui peste 2500 de cazuri de copii care povestesc amintirile spontane ale vietilor trecute.
Caracteristici comune ale acestor cazuri
Cercetatorii au observat ca aceste amintiri spontane ale vietilor trecute apar mai frecvent in culturile care cred in existenta reincarnarii. India, Sri Lanka, Turcia, Liban, Tailanda si Myanmar au fost zonele unde au fost “descoperite” cele mai multe dintre cazurile studiate. Totusi cazuri similar au fost descoperite peste tot. Stevenson a publicat o carte doar cu cazuri descoperite in Europa si a afacut referire in diverse alte lucrari la multe cazuri descoperite pe teritoriul statelor Unite.
Din perspectiva mea personala inclin sa cred ca in aceste zone in care subiectul reincarnarilor este acceptat relatarile copiilor au fost primite total diferit de catre parinti, fata de adultii care au auzit istorisiri poate similare de la copii lor dar in a caror credinte acest subiect era necunoscut sau ignorant. Adesea aceste cazuri prezinta caracteristici similare:
- Relatarile despre viata trecuta
Unii copii au povestit ca au fost membrii decedati ai aceleasi familii in timp ce altii au relatat vieti in care erau colpet straini. Cercetatorii care s-au ocupat de aceste cazuri au mers in acel loc in care copilul spunea ca a trait, au identificat persoana decedata si au observat similitudinile remarcabile dintre viata acelui personaj si relatarile copilului.
Unii dintre copii vorbesc despre aceste amintiri cu detasare, in timp ce altii sunt inca afectati emotional de ele. Au fost cazuri in care acesti copii plangeau si cereau sa fie dusi la familia anterioara.
2. Semnele si defectele din nastere
S-a constat ca multi dintre acesti copii au diferite semen si defecte din nastere. Cercetarile au dovedit ca aceste se potirvesc perfect ranilor, adesea fatale, suferite de personalitatea anterioara. Ian Stevenson a publicat o lucrare in 2 volume prezentand peste 200 de asemena cazuri.
Unul dintre exemple se refera la o fetita care s-a nascut cu degetele deformate. Viata anterioare pe care si-o amintea era cea a nunui barbat ale carui degete fusesera taiate. Un alt caz similar este cel al unui baietel care s-a nascur cu un semn de nastere pe ceafa relative mic si rotund si un altul putin mai mare si cu o froma neregulata in frunte. El si-a amintit viata unui professor a carui viata s-a finalizat atunci cand a fost impuscat din spate.
3. Finalul vietilor trecute. Atunci cand povestesc despre a viata trecuta tendinta lor este sa vorbeasca despre sfarsitul acelei vieti. Conform studiilor aproape 75% dintre ei dau detaliii cu privire la moartea acelui corp fizic. De asemena mult mai frecvent vorbesc despre oameni I prezenti la sfarsitul acelei vieti, decat despre cei din prima parte. 20% dintre acesti copii dau detalii inclusive despre perioada dintre vieti. Unii spun ca au mai stat o vreme observand planul fizic si pot sa-si aminteasca ritualurile de inmormantare ale acelui corp au evenimentele imediat ulterioare in familia din care au facut parte. O parte dintre acesti copii povestesc despre taramuri precum “raiul” in care au intalnit diverse finite (aceste povesti sunt asemanatoare cu povestirile celor care au trait diverse experiente de moaret clinica)
4.Comportamente din vietile trecute. Multi dintre acesti copii se comporta in anumite feluri care par a fi conectate cu vietile pe care le descriu. Unii dintre ei manifesta emotii fata de membrii familiei personalitatii anterioare in condordanta cu realtia avuta cu acestia in acea viata. Aceste emotii de regula se disipeaza pe masura ce copii cresc, desi exista si exceptii.
Multii dintre acesti copii care au facut parte a cercetarii manifesta fobii associate cu moartea personalitatii anterioare. O pondere speciala o are teama de inec – fobia de apa fiind existent in cazul a 31 de copii dintr-un numar total de 53 care au povestit sfarsitul vietii anterioare prin inec.
In unele cazuri pasiunile si dezinteresele sunt foarte asemanatoare vietii anterioare. Un exemplu in acest sens in constituie un grup de 24 de copii birmanezi care sustineau ca anterior au fost soldati japonezi ucisi in Birmania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. O parte dintre ei refuzau mancarea picanta birmaneza si preferau pestele crud.
Cercetarile recente
In ultimii ani cercetarile au depasit etapa cazurilor individuale si au inclus frecvent examinarea unor grupuri de cazuri. In cadrul Universitatii din Virginia fiecare caz este evaluat pe baza a 200 de variabile si informatiile sunt introduce intr-o baza de date.
Exista o scala care masoara cat de solid este un caz si care se bazeaza pe 4 caracteristici:
- Declaratiile copiilor despre viata anterioara
- Prezenta semnelor sau defectelor din nastere
- Comportamente care apar ca similar cu viata anterioara
- Distant dintre familia copilului si familia personalitatii precedente.
Aceasta scara a fost aplicata la un numar de 799 de cazuri si a reliefat aspect precum acela ca soliditatea cazului nu a fost afectata de atitudinea initiala a parintilor cu privire la declaratiile copiilor. Practic entuziasmul parintilor nu a facut ca un caz sa para mai solid decat era el cu adevarat. A demonstrate, de asemenea, ca in cazurile solide copii au inceput sa vorbeasca mai devreme despre existent anterioara, traiau emotii mai puternice in timp ce vorbeau despre amintirile lor si s-a o descoperit mai multe asemanari ale conformatiei faciale intre copil si personalitatea anterioara.
O alta latura a cercetarilor recente a implicat testarea psihologica a acestor copii. Erlendur Haraldsson a publicat studii facute pe doua grupe de copii din Sri Lanka si una din Liban. Testele au aratat ca acesti copii nu avea un grad de sugestibilitate mai ridicat decat colegii lor.
Psihologul Don Nidiffer a evaluat 15 copii americani care au povestit amintirile vietilor lor trecute si concluziile sale au fost ca acestia au un grad ridicat de inteligenta si sunt perfect sanatosi din punct de vedere psihologic.
Studiile asupra acestui fenomen continua pe mai multe directii. Erlendur Haraldsson (profesor emerit in psihologie al Facultatatii de Stiințe Sociale din cadrul Universitatii din Islanda) conduce un studiu longitudinal de urmarire a adultilor care au fost studiati in vremea copilariei ca urmare a povestirii vietilor trecute. Acest studio va conduce la o evaluare sistemica a modului in care acesti subiecti s-au dezvoltat dupa copilarie.
La Universitatea din Virginia continua proiectul construirii bazei de date ce va permite analize ulterioare a aspectelor particulare ale diferitelor cazuri. De asemenea, cercetatorii acestui centru isi focalizeaza mai mult atentia asupra cazurilor similar de pe continentul American.
Doi dintre oamenii remarcabili care continua in prezent munca dr. Ian Stevenson sunt Jim B. Tucker si Carol Bowman.
Carol Bowman a profesat timp de peste 25 de ani in domeniul terapiei prin regresie in vieti anterioare apoi s-a focalizat pe studiul cazurilor de reincarnare raportate de copii. Primele ei carti „Children’s Past Lives” („Vietile anterioare ale copiilor”) si „Return from Heaven” („Intoarcerea din rai”) au fost traduse si publicate in peste 23 de limbi.
Jim Tucker este directorul Clinicii de Psihiatrie dedicate copilului si familiei si profesor asociat de Psihiatrie si Stiinte neurocomportamentale de la Universitatea din Virginia. El este autorul cartii „Life Before Life: A Scientific Investigation of Children’s Memories of Previous Lives” („Viata inainte de viata:. o investigatie stiintifică a amintirilor viețile anterioare ale copiilor”). Aceasta carte prezintă o imagine de ansamblu a celor peste peste patru decenii de cercetare a reîncarnare in cadrul Diviziei de Studii perceptuale (Universitatea din Virginia).
Tucker, psiholog specializat in domeniul psihologiei copilului, a lucrat timp de mai mulți ani alaturi de Ian Stevenson, iar incepand cu anul 2002 a preluat conducerea acestor studii.
Acestea sunt doar cateva dintre incontestabilele dovezi stiintifice care sustin reincarnarea.
http://www.vietianterioare.ro/dovezi-stiintifice-incontestabile-ale-reincarnarii-ian-stevenson/
http://www.vietianterioare.ro/dovezi-stiintifice-incontestabile-ale-reincarnarii-partea-2a/
