mult decât au
alții. Poate fi vorba de bani, sau poate fi vorba de merite, nu
contează. Important e să fii foarte deștept, altfel vei fi exploatat.
Exploatează și nu te lăsa exploatat – acesta este mesajul subtil pe care
îl primești odată cu laptele mamei. Și fiecare formă de învățământ
(școală, colegiu, universitate) este înrădăcinată în ideea de
competiție.Adevărata educație nu te învață să concurezi; te învață să cooperezi. Nu te învață să lupți să ajungi primul. Te învață să fii creativ, să fii iubitor, să fii fericit fără să te compari cu alții. Nu te învață că poți să fii fericit numai atunci când ești primul – asta este pură prostie. Nu poți să fii fericit doar fiind primul, iar în încercarea de a fi primul treci prin atâta suferință încât, atunci când devii primul, ești obișnuit deja cu suferința. Când ajungi președintele sau prim-ministrul unei țări ai trecut prin atâta suferință încât acum suferința, nefericirea e a doua ta natură. Acum nu cunoști alt mod de a exista; rămâi nefericit. Încordarea s-a fixat adânc; neliniștea a devenit modul tău de viață. Nu cunoști niciun alt mod; ăsta este stilul tău de viață. Astfel că, chiar dacă ai ajuns să fii primul, rămâi precaut, neliniștit, temător. Faptul că ești primul nu-ți schimbă deloc
calitatea interioară.Adevărata educație nu te învață să fii primul. Te învață să îți placă ceea ce faci, nu pentru rezultat, ci pentru acțiunea în sine. Exact ca un pictor, sau un dansator, sau un muzician…
Poți să pictezi în două feluri. Poți să pictezi pentru a concura cu alți pictori; vrei să fii cel mai mare pictor din lume, vrei să fii un Picasso sau un Van Gogh. Atunci pictura ta va fi de calitatea a doua, pentru că mintea ta nu e interesată de pictura în sine; pe ea o interesează să fii primul, cel mai mare pictor din lume. Nu pătrunzi adânc în arta picturii, nu îți place, te folosești de ea doar ca mijloc de a-ți atinge scopul. Ești călăuzit de eu, iar problema e că, pentru a fi cu adevărat pictor, trebuie să te lepezi de tot de eu. Pentru a fi cu adevărat pictor, trebuie să lași eul la o parte. Numai atunci existența poate să curgă prin tine. Numai atunci îți poți folosi ca vehicule mâinile și degetele și penelul. Numai atunci poate să ia naștere ceva de o frumusețe extraordinară.
Adevărata frumusețe nu e niciodată creată de tine, ci numai prin tine. Existența curge; tu devii doar un coridor. Îi dai voie să se întâmple, atâta tot; nu o împiedici, atâta tot.
Dar dacă te interesează prea mult rezultatul, rezultatul final – că trebuie să devii celebru, că trebuie să câștigi premiul Nobel, că trebuie să fii cel mai mare pictor din lume, că trebuie să-i înfrângi pe toți ceilalți pictori de până acum –, atunci pictura nu te interesează; pictura e pe planul al doilea. Și,
firește, când pictura e pe planul al
doilea nu poți să pictezi ceva original; rezultatul va fi banal.Eul nu poate aduce pe lume nimic extraordinar; extraordinarul vine numai în lipsa eului. Și așa se întâmplă și cu muzicianul, și cu poetul, și cu dansatorul. Așa se întâmplă cu toată lumea.
În Bhagavad Gita, Krishna spune: «Nu te gândi deloc la rezultat». Este un mesaj de o frumusețe fantastică, plin de semnificație și adevăr. Nu te gândi deloc la rezultat. Fă pur și simplu ce faci cu toată dăruirea. Pierde-te în ceea ce faci, lasă ca executantul să se piardă în actul execuției. Nu «fi» – lasă-ți energiile creatoare să curgă nestingherite.
[...] Krishna i-a spus lui Arjuna: «Fii pur și simplu într-o stare de nonșalanță. Spune-i existenței: Folosește-mă cum vrei. Sunt disponibil, necondiționat disponibil.» Atunci, tot ce se va întâmpla prin tine va avea autenticitate. Va avea intensitate, va avea profunzime. Va purta amprenta eternului.”
Autor: OSHO
Carte: Bucuria – Fericirea care vine din interior
