+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+ Mit şi Adevăr +-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+: Disputele din jurul documentarului “Dacii – Adevăruri tulburatoare” continuă. Drept la replică al autorului

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

luni, 28 mai 2012

Disputele din jurul documentarului “Dacii – Adevăruri tulburatoare” continuă. Drept la replică al autorului

Stimata redactie,

In baza deontologiei profesionale a jurnalismului, noi, in calitate de realizatori si promotori ai documentarului “Dacii – Adevaruri tulburatoare”, va solicitam publicarea textului de mai jos, scris de colegul nostru jurnalistul Valentin Roman, invocand dreptul la replica ca urmare a publicarii de catre dvs a unui articol
http://www.napocanews.ro/2012/04/reactii-la-documentarul-dacii-adevaruri-tulburatoare.html

ce aduce unele critici nefondate respectivului material.
Cu stima, Daniel Roxin – realizator al filmului “Dacii – Adevaruri tulburatoare”
Raspuns la articolul “Reactii la documentarul Dacii – adevaruri tulburatoare”

“Inca de la inceput, am dori sa precizam ca nici filmul realizat si nici realizatorii sai nu se considera detinatorii adevarului absolut. Asa cum se specifica clar in documentar, este vorba de unele concluzii logice, care pot da nastere unor teorii ce pot sau nu conduce ulterior la certitudini.

Mai mult, cea mai mare parte a documentarii pentru realizarea materialului video in cauza este efectuata pe baza unor surse literare antice latine. Este greu de crezut ca romanii insisi si-ar fi diminuat voit rolul si efectul actiunilor in Dacia cucerita.Nu negam absolut deloc prezenta romana in Dacia lui Decebal, ca parte cucerita dintr-un teritoriu mult mai intins care era populat de daci si nu negam nici influenta romana asupra dacilor ramasi in afara limesurilor imperiului. Ceea ce negam este termenul de “romanizare” in contextul in care este destul de clar pentru oricine ca armata romana era formata dintr-un procent covarsitor din soldati recrutati din alte provincii cucerite (de pilda, castrul de la Jidova, localizat langa Curtea de Arges, servea drept cazarma pentru o cohorta de arcasi recrutati din Siria). Prin urmare, daca vorbim de armata romana, vorbim si de soldati din Moesia, Macedonia, Dalmatia etc si de un procent mult prea mic de ofiteri si soldati romani, originari din Latium sau cativa administratori civili veniti direct de la Roma. Este binecunoscut de istorici ca pe teritoriul Daciei Romane, imediat dupa cucerire si pana la retragerea aureliana, nu au existat, permanent, mai mult de 8 – 9.000 de militari romani “pur sange” si ca si acestia erau masati, in mare parte, in zona castrelor romane de pe frontiera imperiului. Cu alte cuvinte, dupa ce ca au fost putini, ei nici nu s-au plimbat prin teritoriul dacic cucerit ca sa ii “romanizeze” pe daci.

In ceea ce priveste colonistii adusi de romani aici, lucrurile stau aproximativ la fel. Interesul romanilor era acela de a actiona strategic asupra zonelor considerate focar de revolta. Asadar, aici au fost adusi colonisti din Britania, din Palestina si din alte provinicii ale imperiului.Si din nou vorbim de un procent destul de mic al colonistilor romani pur-sange, nascuti in zona Latium a Italiei de astazi. Si la fel au procedat romanii cu grupuri intregi de daci pe care i-au stramutat in Grecia, de pilda.
Prin urmare,contopirea despre care dumneavoastra si istoria oficiala vorbiti ar fi insemnat sa se faca intre daci, pe de o parte, ca populatie majoritara a teritorirului cucerit si o serie de grupuri etnice,colonisti si soldati servind in armata romana, dintre cele mai variate, de la britoni la sirieni, care, asa cum se poate observa si in limba si obiceiurile acestor popoare, astazi, nu erau si nu au fost romanizati. Ceea ce se insiuneaza in varianta oficiala este ca toti acesti soldati si colonisti au adus limba latina si obiceiurile romane, insa, paradoxal, tocmai la ei acasa, acestea nu fusesera adoptate si nu au fost niciodata!!!…

Din punct de vedere genetic, lucrurile sunt asemanatoare ca si in cazul limbii sau obiceiurilor, anume ca este impropriu spus ca avem o descendenta daco-romana din moment ce pana si imparatul cuceritor, Traian, nu era nascut in Latium. Ce poate fi sustinut si acceptat, ca o varianta mai logica, ar fi ca exista o baza genetica puternica daca pe care s-au asezat straturi etnice de diverse proveninente, in procente mai mici sau mai mari.
Suntem perfect de acord cu dumneavoastra ca dacii din Dacia romana puteau fi considerati drept romani, luand acest cuvant in sensul sau juridic, asa cum precizati, de proprietar de pamant si cetatean al imperiului. Insa, in acelasi timp, este greu sa vorbim despre o romanizare lingvistica si culturala. Marturie impotriva teoriei resemnarii dacilor stau seriile lungi de conflicte ulterioare anului 106, despre care istoria noastra oficiala vorbeste prea putin. Ne referim aici atat la revoltele din interiorul provinciei romane Dacia, cat si la atacurile sustinute si puternice ale dacilor liberi din afara limesurilor romane, cum ar fi carpii si costobocii, a caror presiune a fost tocmai una din cauzele retragerii administratiei romane in timpul lui Aurelian.

Unul dintre argumentele aduse de noi, pe care dumneavoastra nu l-ati contracarat prin vreun element solid, ar fi cel al faptului ca, desi influenta maghiara, apoi austro-ungara sau otomana, au fost prezente in spatiul carpato-danubiano-pontic vreme mult mai indelungata decat cea romana in Dacia, totusi urmele acestor influente nu au condus nicicand la vreo varianta potrivit careia a mai avut loc vreo etnogeneza care sa-i includa pe valahi, maghiari, otomani, tatari etc dand nastere unui alt popor.
Mai mult, istoria Marii Britanii nu vorbeste despre o contopire a britonilor sau pictilor cu invadatorii romani, nici istoria Palestinei, Greciei sau Siriei nu vorbeste despre acest lucru. Numai cea a Romaniei a adoptat aceasta explicatie pentru nasterea poporului roman.
Nu ne vom referi aici la cele scrise de dumneavoastra privind motivatia care sta la baza demersului nostru.

Argumentele ateismului, lenei sau ignorantei sunt, de departe, puerile si greu de luat in seama. Faptul ca egiptenii de astazi sau grecii sunt mandrii de descendenta lor din niste civilizatii cu impact asupra istoriei omenirii, civilizatii pagane, evident, la vreme lor, nu inseamna ca acesti egipteni si greci isi contesta religia de astazi. Este de-a dreptul aberant asta. In plus, cum puteti sustine dumneavoastra ca noi avem interese obscure si discutabile in ceea ce priveste acest demers, din moment ce noi nu contestam civilizatia si cultura romana, ci doar dorim ca dacilor sa li se acorde importanta pe care o merita in istoria nationala, ca temelia noastra genetica? Vi se pare acest demers unul menit sa conteste religia noastra crestina? De asemenea, cum puteti vorbi de ignoranta si minciuna la adresa acestui demers, din moment ce noi ne luptam pentru a trezi din adormire persoanele in masura de a actiona in vederea cercetarii si prezervarii patrimoniului national? Daca noi mintim si ignoram, ce puteti spune despre autoritatile noastre care lasa in paragina Argedava, care nu au luat nicio masura impotriva jafului de la Sarmizegetusa sau care considera ca mormantul lui Vlad Tepes trebuie sa fie sub cerul liber?
In alta ordine de idei, nu vedem de ce se insista asupra faptului ca noi, ca initiatori ai acestui demers, nu suntem istorici de profesie. Calitatea de istoric nu-ti este data de acea diploma primita dupa 4 ani de

facultate de profil. Exista oameni pasionati si dedicati acestui domeniu, care studiaza ani sau zeci de ani si care, in mod cert, detin cunostinte mult mai vaste decat multi dintre istoricii atestati de o hartie. Sa nu uitam ca nici Schliemann, descoperitorul Troiei si al orasului Micene, nu a fost format ca istoric si arheolog de vreo scoala, ci a fost manat in cercetarea sa de spiritul curios, de pasiunea pentru trecut. La fel, Champollion, cel ce a descifrat scrierea hieroglifica, era un filolog si un pasionat de cuvinte incrucisate, asadar minte iscoditoare, dar nu istoric sau egiptolog. Oricum, va asiguram ca in proiectele noastre viitoare veti vedea mai multi istorici importanti care vor sustine, in calitate de specialisti, cu si mai multe argumente, faptul ca romanizarea este o teorie absurda, fara un suport stiintific.
A cerceta istoria inseamna a aduna si sintetiza informatii intr-un curs logic, matematic, un demers predispus atat succeselor cat si esecurilor. Aruncand o privire in caseta redactionala a publicatiei dumneavoastra, relizam ca membrii echipei nu au nici ei o pregatire universitara in zona istoriei si, cu toate astea, v-ati constituit intr-un grup de pasionati, lucru de laudat. Acelasi lucru il facem si noi, iar daca suntem pe pozitii diferite privind unele aspecte ale trecutului nostru national, este indicat ca dezbaterile sa aiba loc pe un ton politicos, argumentat, sustinut, si nu prin acuze sau jigniri mai directe sau mai insinuate. Noi preferam sa fim istorici “amatori”, dar sa actionam concret intr-o directie anume, pe baza unor surse credibile si ajutati de oameni cu pregatire in zona palografiei, lingvisticii sau a istoriei antice, decat sa fim istorici atestati, cum este cazul multora in Romania, care nu fac nimic pentru a readuce romanilor mandria si coeziunea nationala.”