Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de
călătorie, ce cuprindea castelele care pot fi vizitate în M. Britanie,
în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind
foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o
ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate,
castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din
motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu
se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei
vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.Intrigat de oferta neobișnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate, de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.
- Ceilalți vizitatori au intrat deja?, se interesează turistul.
- Ceilalți vizitatori???, se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, i-a înmânat o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.
- Și asta de ce?, a întrebat el, nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare om care intră trebuie să poarte această lingură cu el, pe tot parcursul vizitei. După finalul călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă, se achită o Liră sterlină …
- Și dacă nu vărs nici un gram?
- O, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. El a decis să nu meargă în partea de sus, lângă galeria de tablouri, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă – lucru care nu i-ar fi pus viața în pericol, dar care cu siguranţă avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că, s-a limitat să examineze camera, de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul.
Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat, nerăbdător ,rezultatul.
- Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată, spune proprietarul.
- Mulțumesc.
- Ți-a plăcut vizita?, întrebă la sfârșit, omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să văd ceea ce era în jur meu.
- Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou îţi voi umple lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să reuşeşti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a irosi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta, a coborâtrepede pe scări, în temniță. Nisipul era deja vărsat tot, dar asta nu mai conta. Acolo, el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A început să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute.
Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărât să
plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.- Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu, a spus el, în cele din urmă
– Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă își aprinde pipa și spune:
- Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere.
Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că, în viață, sunt lucruri pentru care merită să plătești.
Autor: necunoscut
