Omul poate lucra la eliberarea altor categorii de fiinţe elementare dacă dezvoltă în sine o anumită atitudine sufletească,
pe care Rudolf Steiner o numeşte atitudine „creatoare, laborioasă,
harnică, productivă”.
„Prin lenea sa, omul lasă aşa cum sunt entităţile
elementare încătuşate de întuneric în timpul nopţii; când e harnic,
muncitor, când face ceva, el conduce din nou la lumina zilei, în sens
spiritual, fiinţele elementare care pătrund în el.”
În al treilea
rând, omul poate dezvolta în sine o atitudine de viaţă şi prin
aceasta poate elibera o altă categorie de fiinţe elementare:
„Când omul e
senin, când e mulţumit cu lumea, când înţelege lumea îmbrăţişând toate
lucrurile cu o inimă senină, atunci el eliberează neîncetat entităţile
care sunt încătuşate de Luna în scădere. Entităţile pătrund în el şi
sunt eliberate neîncetat prin calmul lui sufletesc, prin mulţumirea lui
interioară, prin sentimentul cosmic armonios şi prin concepţia lui
armonioasă despre lume.”
Ne putem uşor reprezenta că dezvoltarea unei
asemenea atitudini de viaţă acţionează transformator asupra omului într-un mod şi mai intens decât dezvoltarea atitudinii de cunoaştere şi a atitudinii sufleteşti
descrise mai sus. Aici devine clar faptul că pentru cunoaşterea
fiinţelor elementare este neapărat necesară o dezvoltare în continuare a
omului. Această dezvoltare duce de la atitudinea de cunoaştere, trecând
prin dispoziţia sufletească, până la o atitudine de viaţă principială.
Dacă privim înțelegerea naturii aşa cum apare aceasta în conferinţele
lui Rudolf Steiner pe care le vom reproduce în cele ce urmează, fără a
ne lega de anumite noţiuni precise, putem distinge, în general, trei
aspecte cuprinzătoare ale naturii:
1. Natura trecută (aspectul fizic); ea se revelează percepţiei senzoriale a omului şi are în urma ei o evoluţie.
2. Natura prezentă (aspectul eteric); ea se dezvoltă astăzi şi se transformă în permanenţă în natură trecută.
3. Natura viitoare (moralitatea pe care o dezvoltă omul astăzi); forma ei depinde de evoluţia morală a omului. Va fi vorba de acea formă a naturii pe care o va crea omul însuşi în viitor.
...
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GAFiinteNatura/FiinteNatura_Intr.html
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.