Calea Strabunilor nostri! - Tudor Diaconu - MOŞU

"Orice daruiti celuilalt , va daruiti voua si este este o jerfa adusa Scanteii Solare din propriul Altar". cum intelept si profund spune Tudor Diaconu !

Este o CALE de evolutie spirituala, cea mai simpla si Adevarata , calea Strabunilor nostri!

Tudor Diaconu – matematician, filolog, istoric, poet, dar mai ales un spirit liber, asemeni strabunilor nostri geto-daci. 

Marturisirea unui prieten, dl. Adrian Pop:

“În România, la Piteşti, trăieşte modest un Om, Tudor Diaconu. De când l-am cunoscut cu 12-13 ani în urmă, îi spun simplu Moşu. Este Prietenul meu. Este unic pe pământ ca poet, filosof, istoric şi om de ştiinţă. Cei de la o mare revistă de cultură din America, l-au considerat pe acest Roman, în anul 2001 şi 2004, ca „omul cu cea mai vastă cultură din lume”. 

Numai că Românii nu prea ştiu de el. Are 10-15 cărti publicate în ţară şi articole în zeci de ziare, dar mai are un metru cub de manuscrise care aşteaptă sa fie aduse oamenilor la cunoştinţă. Cu decriptările matematice făcute în zeci de ani, poate să schimbe complet istoria universală cunoscută".

A-SI CONSACRA VIATA AFLARII ADEVARULUI. Acesta este titlul unui capitol al cartii "Limba vorbita de Adam si Eva". Si tot acesta este sensul vietii lui Todor Diaconu, sau a cel putin 40 de ani din viata, perioada in care nu a dormit mai mult de doua ore/zi. Tot acest Timp si l-a dedicat aflarii radacinilor poporului caruia ii apartine.

Redam ca marturie a acestui efort un fragment din "Limba vorbita de Adam si Eva".
"In tinerete numai cateva fapte mi-au dat de gandit. Unul a fost si Labis, poetul care traducea Rimbaud fara a cunoaste franceza decat aproximativ, ca si faptul ca Sadoveanu cand sta de vorba cu noi, avea o singura intrebare: "Labis este aici?".... Apoi, in scoala de la sasea, o data, un coleg Fanus, mi-a povestit de balta, ca a simtit in nas miros de peste, adus probabil de gandul olfactiv. 

In fine, Oana, care mi-a spus ca ea face bastonase la fel si ca eu daca "raschirez" literele am cap tampit, pentru ca lipseste simetria, pentru ca apoi tot ea sa observe ca ma chinui sa pricep ceea ce aveam in cap deja, inaite de a intelege miracolul unei adevarate observatii. Repetitia mea, acribia erau inutile. Trebuia, deci, sa stiu ce vreau sa spun si tocmai acest lucru nu-l stiam. Moartea clinica dupa "ictarul" psihologic de la prima alungare a mea prin anii "50" din campul literei mi-a dat primul semn de intrebare despre rostul sau despre inutiliatatea mea in lume. Scriind permanent si neordonand nimic – deci – lasand mana sa zburde am bagat de seama tarziu ca era un fel de program care nu mai atarna de mine, nici de vointa, nici de dorinta.

Totdeauna am scris ceea ce imi trecea prin cap. Am tinut cu dintii la acele hoinare scorneli, si, abia dupa ce am intuit ordonarea lor intr-un sistem ordonat – eheei... tarziu, am dat frau liber cugetului pe care mi-l imobilizase indiferenta de lumea vazuta. Pluteam undeva, ca si la cea de-a doua moarte clinica, de prin anii 1990, si-mi dau seama de toata inutilitatea participarii constiente la ceva anume.... Totul este programat.” 

Din manuscrisele MOŞULUI 0004 - RAIUL BIBLIC

Întreaga cunoaştere şi înţelepciune a strămoşilor noştri o aflăm intactă în Sfânta Scriptura, şi în traditia romanească. Explicit tara unde curge lapte şi miere însemna un spaţiu geografic în care se aflau oi şi albine. Tara era definită HAVILA/VLAHIA, deci putem vorbi despre o tară sfântă, numai în nişte coordonate clare geografice, şi în acest mod se respinge logic noua botezare cu toate poveştile aferente târzii, pentru că Fiul Omului. IISUS HRISTOS aflase întreaga sa învăţătura lumească pe muntele Omu. Nu vom insista asupra celor ştiute ci, vom prezenta simplu cadrul natural în care strămoşul nostru şi-a petrecut milenii (7500 de ani) în spaţiul pe care îl locuim astăzi. înmulţirea albinelor a făcut necesară, dispersarea pe apatii largi, şi păstrarea dreptei credinţe în Dumnezeu - destinul său special este de înţeles. La fel ura alogenilor, care falsificând limba românească au falsificat de fapt istoria omenirii.
...
O regândire de ansamblu este necesară, nu numai pentru noi, dar şi pentru cadrul general al ştiinţei şi artei umane. Nu vom repeta ceea ce se ştie, dar nu se studiază, ci vom arata că rescrierea istoriei noastre nu se poate face de către cei care nu au înteles-o niciodată. Ar fi vremea să-i lăsăm pe greci şi români să-şi laude trecutul cu care se împopoţonează antichitatea, să şi-1 studieze - treaba lor - iar noi să includem numai câteva lecţii comparative, având material suficient pentru antichitate, evul mediu, modernă şi ceea ce este nai important să pricepem cum stupul dacic a fost factor determinant al culturii şi civilizaţiei umane. Cam 180 de grade! Deci, să ne ocupăm noi de limba şi istoria noastră, poftindu-i pe alogeni să se ocupe de-a lor fie romanofoni, rusofoni, bulgari, unguri, etc, - pentru că e vremea sa le dăm liber din posturile cheie ale culturii noastre, pe care o batjocoresc în continuare.

De ce neamul nostru nu are nici un lingvist autentic în afara lui Haşdeu, Cantemir, Eminescu, şi ei ăsati în afara cursurilor universitare sau liceale, de ce tot felul de grauri, iodani, coteni, leiboviciuri, nu se ocupau de graiul lor? In fine, e vremea să vorbim cu toata seriozitatea de limba noastră, despre prioritatea omânească în toate sectoarele ştiinţei şi artei. Se ştie că aici a fost patria crescătorilor de albine, a baciului nioritic, şi începuturile agriculturii, fie şi numai din textele rămase după cenzura greco-romana, tocmai pentru a face imposibilă cunoaşterea despre strămoşii noştri.



Tâlcul basmelor noastre se împlineşte şi Harap-Alb este în situaţia de a privi spânul care i-a furat cărţile de domnie, înfăşcat de Pegas şi lăsat în cădere liberă din nori, ca să se facă praf.
Dar de fapt marele merit şi vină aparţine GEŢILOR.
Ei au codificat totul, apoi au tăcut în numele unui singur Dumnezeu, răzând de fapt poporul, care şi azi nu-şi cunoaşte adevăratul trecut.

   Manuscrisele Mosului - Tudor Diaconu by lamasanu cezar

 

sursa
http://dezvatatorul.blogspot.com/2010/05/tudor-diaconu-mosul-neamului-romanesc.html 
https://daniilgaucan.wordpress.com/2010/11/27/din-manuscrisele-mosului-tudor-diaconu/