Parintele ILIE VASILE - "Aici, mai mult decat oriunde, simtim ca Dumnezeu este roman"
* Superba biserica ortodoxa din Targul Secuiesc,
veche de trei
sute de ani, este locul in care cele cateva familii de romani ramase in
oras se intalnesc pentru a se ruga cu bucurie sau tristete. Comunitate
restransa, aflata in minoritate fata de cea a maghiarilor, isi gaseste
alinarea in jurul crucii. Parintele paroh Ilie Vasile le cunoaste
lacrimile si a acceptat sa ne vorbeasca despre umilinta de a fi
minoritar in propria tara si despre importanta credintei, acolo unde
alta speranta nu mai exista *In parohia mea sunt 80 de familii, in majoritate moldoveni veniti de peste munti in Ardeal, si trebuie sa recunosc ca traiul nostru nu e la fel de usor ca in alte parti ale tarii. Din pacate, faptul ca suntem minoritari, alaturi de majoritatea maghiara, face cateodata ca viata enoriasilor mei sa fie grea. Pe plan local, primaria nu ne ajuta cu mare lucru. Dar am putea avea mai mult sprijin la Bucuresti, din fondurile pentru culte, de exemplu, momentan impartite inechitabil. Nu s-au facut presiuni asupra noastra, dar comunitatea sufera. Pana de curand, noi nu am avut nici macar un loc al nostru, unde sa ne manifestam, sa ne intalnim. Doream cateodata si noi un concert de colinde de sarbatori, sa ne putem bucura impreuna. Mereu am primit acelasi raspuns din partea autoritatilor locale, in totalitate maghiare: "Nu se poate". Nu vreau sa
discut politica, dar simtim permanent nevoia unui ajutor, nu putem sa
ne descurcam fara strictul necesar. Va spun, spre exemplu, ca se
intampla cateodata sa nu avem nici macar lemne de foc pentru sfanta
biserica. Apoi, ca roman, este foarte greu sa iti gasesti un loc de
munca. Esti refuzat, nu cu brutalitate, ci elegant. Dar chiar si asa, ne
fac sa ne simtim marginalizati, mai putin importanti decat conationalii
nostri maghiari. Pentru un serviciu, primul lucru la angajare te
intreaba daca vorbesti maghiara. Cumva e de inteles, ca majoritatea sunt
maghiari aici, dar pentru noi este greu. Si cand ai o familie de
intretinut si grija zilei de maine te apasa, ajungi sa te intrebi daca e
normal sa existe astfel de conditii in propria ta tara.Probabil ca pentru cei de la Bucuresti sau de la judet, doua sute de familii de romani nu inseamna mare lucru, in calculul politic. Patru sute, cinci sute de voturi sunt nimic, cand calculezi cinic si
pragmatic. Isi amintesc de noi politicienii strict o data la patru ani,
in campania electorala. In casa mea, la aceasta masa, s-au perindat
toate partidele politice. O data la patru ani vin aici cu aceeasi
rugaminte: sa predic in biserica o anume sustinere politica, desi ei nu
fac absolut nimic pentru noi. Si mereu le-am dat acelasi raspuns: "Cine
sunteti? Nu va cunosc! Eu nu propovaduiesc partide in biserica!".
Singurul nostru sprijin real este Preasfintitul Episcop Ioan Salajan.Si Dumnezeu. Pentru ca aici, poate mai mult decat oriunde, simtim ca Dumnezeu este roman.
Am incetat sa mai strigam suferinta noastra si am inceput sa facem ceea ce putem. Am vrut, de exemplu, sa ridicam o troita pentru neamul romanesc si pentru cei ce, din dragoste fata de acest popor, s-au jertfit. Decat sa mergem si sa ne rugam la primarie, pentru o palma de pamant pe care sa o punem, am decis sa o ridicam chiar in curtea bisericii. Ceea ce am si facut. Si pentru ca romanii nu
aveau un loc de
intalnire, de cativa ani, de cand troita a fost ridicata, aici a devenit
punctul de intalnire si de sarbatoare al romanilor din Targul Secuiesc.In jurul crucii e singurul loc unde ne putem simti liberi cu adevarat. Mai exista cativa romani care inteleg ce se intampla aici, si cu ei ne adunam la sarbatori, in curtea bisericii: bucuresteni, buzoieni, moldoveni, tineri de la ASCOR sau calugari. Nu e canonic, dar ne simtim romani si plangem de bucurie ca au venit fratii nostri sa ne colinde sau sa stea cu noi la masa, in zi de sarbatoare. Mai stim inca sa plangem si sa ne rugam pe acest pamant, sub streasina bisericii.
Este greu, dar oare pentru Iisus n-a fost greu sa se ridice pe cruce pentru noi si sa indure batjocura? Le spun mereu acelasi lucru: cautati pacea. Si pacea nu o poti gasi decat prin iubire. Indiferent de
limba
vorbita, iubirea de semeni este cea mai importanta. De-asta s-a facut
Dumnezeu Om: ca sa nu raspundem raului cu rau. Daca nu facem asta,
inseamna ca nu am inteles nici misiunea preotiei, nici a credinciosilor.
Oamenii prin oameni se schimba, si in rau, si in bine. Cand suntem
jigniti, plecam capul. Ce putem sa facem noi, mai mult decat sa ne
bucuram de traditiile noastre, de limba noastra, de faptul ca am fost
crestinati de Sfantul Andrei? Atata vreme cat cei de sus tolereaza
situatia aceasta asa de grava, stand de 20 de ani cu spatele catre noi,
ce putem sa facem, decat sa ne rugam ca cei care ne conduc sa se mai
aplece si asupra noastra? Cat timp ne putem ruga in limba noastra, aici,
in inima tarii, spunem "Multumesc, Doamne!". Mai mult decat sa imi
indoi genunchii si sa ridic mainile spre cer, spunand: "Doamne, da-ne
pace!", ce pot face? Cred ca de-asta m-a lasat Dumnezeu sa ajung aici,
sa ii ajut pe oameni sa isi gaseasca in sufletele lor pacea. Daca nu
aduc pacea in comunitatea mea, 
inseamna ca nu am inteles de ce s-a
intrupat Dumnezeu. Menirea mea ca preot e sa incerc sa ii mangai cum
pot. Dar oamenii stiu, vad, citesc ce se intampla. Pleaca de multe ori
capul, de multe ori plangand, pentru ca nu suntem auziti. Conducatorii
nostri nu ne aud ca strigam in romaneste, ce sperante sa avem de la cei
ce asculta doar ungureste? Speranta noastra este sa ne auda Dumnezeu.
Mai degraba ma va auzi Dumnezeu, cand ii voi cere pacea, intelegerea si
linistea intre oameni. Dumnezeu face in asa fel, incat si pe ungur, daca
e tulburat, sa il linisteasca. Sa ma lase sa imi traiesc si eu viata
mea, pe care mi-a lasat-o Dumnezeu, cu limba mea si traditiile mele, in
tara mea.Vecinii mei sunt unguri. Toata strada asta, cat vedeti, sunt doar maghiari. Ma inteleg extraordinar de bine cu ei. Cand plec de-acasa, ii las cheia vecinului si el cand pleaca mi-o lasa mie. Oamenii se inteleg extraordinar la acest nivel, trebuie sa spun asta. Problemele apar cand intervine politicul, cand intervine puterea, indiferent ca este cea locala sau cea de la Bucuresti. Eu am copilarit printre maghiari si i-am cunoscut, vorbesc si limba maghiara. Sunt oameni minunati. Oamenii obisnuiti nu vor decat sa manance aceeasi pita, sa o aiba pe masa, indiferent ca sunt
maghiari sau romani. Marko Bela este chiar de aici si
tocmai el a venit si a spus ca noi, romanii, mancam pita secuiasca,
desi el nu a facut nimic concret, nici macar pentru maghiarii din zona,
care nu ar fi indraznit sa spuna asa ceva unui roman. Puterea,
indiferent ca este financiara sau politica, ii orbeste pe oameni.
Fiecare primarie din aceasta zona face ce vrea ea, pentru ca toti
consilierii sunt maghiari. Suntem la bunavointa lor, si bine ar fi daca
si ei ne-ar trata la nivel local, asa cum ii tratam noi pe ei ca
minoritate, la nivel national. Dar nu se intampla asta. Biserica are
mult pamant de recuperat si nu vor sa il dea inapoi. Avem acte, suntem
indreptatiti, si uite ca nu vor sa il dea inapoi. Sigur ca ne putem
judeca. Intrebarea este, avem timp si bani? In fata sistemului, simtim
ca suntem minoritari, dar cu oamenii de rand nu e bai. Dar cate zile
ne-o da Dumnezeu, limba nu ne-o poate lua nimeni. De multe ori sistemul,
administratia te fac sa te simti mic si strivit. Norocul este ca
Dumnezeu lucreaza prin oameni, indiferent daca sunt maghiari sau romani.Speranta vine mereu din rugaciune. Caut pacea si am credinta ca pe cei rai Dumnezeu ii va face buni, si pe cei puternici Dumnezeu ii va lumina sa se aplece si spre cei slabi si in suferinta.
sursa
http://www.formula-as.ro/2012/1009/spiritualitate-39/parintele-ilie-vasile-aici-mai-mult-decat-oriunde-simtim-ca-dumnezeu-este-roman-14820
