
Aflat la graniţa dintre Peru şi Bolivia, această mare interioară se întinde pe un platou arid situat la 4000 de metri altitudine, înconjurat de vârfurile munţilor Anzi. Un lac ca oricare altul, ai spune, între numeroasele ochiuri de apă prezente în munţi. Dar nu este aşa. O brumă de mister pluteşte la suprafaţa sa, un voal de legende îi acoperă insulele şi malurile. Conform tradiţiilor locale, care se pierd în negura timpului, acest lac ar fi punctul de ancorare al unor zei primordiali, pogorâţi din cer în nave

Originile geologice ale acestui lac au făcut să curgă valuri de cerneală şi au dat naştere la nenumărate ipoteze controversate. "Lacul misterelor”, după cum l-a numit comandantul Cousteau, se întinde pe 200 de kilometri lungime şi peste 60 lăţime, având o apă sălcie, lucru foarte ciudat la această altitudine. Geografia sa este complexă: istmuri, peninsule şi chiar insule plutitoare, formate din trestie, pe care trăiesc peste 2000 de localnici. Mai mult, pe fundul său au fost descoperite cochilii ale unor animale marine, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că lacul Titicaca a făcut la un moment dat parte din Oceanul Pacific şi a fost propulsat la această altitudine cu mii de ani în urmă, prin înălţarea geologică a Munţilor Anzi.

Sau să fie cumva rezultatul unei bruşte topiri a gheţarilor andini, acum 10.000 de ani? Sau cel al unui diluviu catastrofic despre care vorbesc legendele locale, precum şi textele străvechi din întreaga lume? Este clar că în trecut lacul a fost mult mai vast, pentru că fostele sale maluri se întind în straturi geologice la 60 de metri mai sus decât nivelul său actual. Drept mărturie stau, de asemeni, vastele cheiuri portuare descoperite lângă ruinele oraşului misterios din Tiahuanaco, situat la 25 de kilometri de malurile lacului Titicaca. Dar care este oare povestea adevărată a ruinelor descoperite de curând pe fundul lacului? Ce semnificaţie au legendele asociate cu dispariţia dramatică a oraşelor antice?

Urmasii incasilor, care mai traiesc si astazi pe marile inaltimi andine de pe teritoriul Boliviei, pe malurile lacului Titicaca, aveau o legenda ciudata. Se povesteste ca, cu foarte multa vreme in urma, in mijolcul lacului lor sfint se afla o civilizatie infloritoare, mai veche ca a lor. Nu se stie de ce dar, intr-o buna zi, zeii s-au miniat atit de tare incit au scufundat insula in apele lacului, pentru totdeauna. O simpla legenda, asemanatoare cu cea a Atlantidei, am putea fi tentati sa spunem.
Numai ca o expeditie internationala a descoperit de curind ruinele inecate ale civilizatiei mitice.

Lorenzo Epis, conducatorul expeditiei Atahualpa 2000, numita astfel dupa numele ultimului imparat incas, a fost sigur ca la mijloc este mai mult decit o legenda. Nu i-a fost usor sa organizeze expeditia, dar, dupa 18 zile de scufundari, a putut sa constate ca a meritat efortul.
La adincimea de 20 de metri s-au descoperit, intre altele, urmele unui drum, un perete de 700 de metri lungime, un monument si o terasa, ramasitele ale unui templu de 250 de metri lungime si 50 latime. Datele topografice au confirmat ca, in trecut, a existat o insula de 3,6 km lungime, cu o latime de 600 de metri.

Singurul aspect al legendei ramas in neconcordanta cu rezultatele cercetarilor este cel legat de modul in care insula a disparut sub ape: se pare ca aceasta nu s-a scufundat, ci nivelul apei a crescut brusc, inghitind-o, in urma unui fenomen climatic asemanator cu El Nino, survenit dupa o lunga perioada de seceta.

Cine au fost insa cei care, asemeni atlantilor, au fost inghiti pe neasteptate de ape? Este vorba despre o prospera cultura preincasa, numita Tiwanaku, care se pare ca a durat din anul 1500 i.H. pina in jurul anului 1000. Nivelul sau de civilizatie pare sa fi fost foarte avansat. Ruinele de pe fundul lacului Titicaca tradeaza cunostinte arhitecturale deosebite, iar din alte surse rezulta ca stapineau foarte bine tehnicile agricole, dar si cele medicale, din moment ce efectuau trepanatii.
Istoricii au situat apogeul civilizatiei Tiwanaku undeva in jurul secolului VII, cind numara aproximativ o suta de mii de locuitori. In insula al carei nume a fost uitat s-a aflat doar unul dintre cele citeva centre importante ale acestei civilizatii inca destul de putin cunoscute.
Palatul de pe fundul lacului

Dacă dăm crezare legendelor locale culese de către cronicarii spanioli încă din secolul al XVI-lea, oraşul "oamenilor-condor” s-ar afla, astăzi, pe fundul lacului. Indienii care locuiesc pe insulele din Titicaca ştiu că drumul care porneşte de pe mal şi se scufundă în lac, ajungând până pe fundul său, duce la un uriaş palat scufundat şi el, şi la multe alte ruine. Mulţi dintre bătrânii ce locuiesc în satele de pe malul lacului, în majoritatea lor centenari, mărturisesc că, în timpul unor secete cumplite, au văzut apele lacului secând aşa de tare, încât a ieşit la suprafaţă un întreg oraş. Pentru ei, oraşul înghiţit este al unuia dintre "Zapanas”, regii oamenilor-zburători.
Legendele oraşului înghiţit, dar şi ale comorilor fabuloase despre care se spune că sunt

"Poarta Soarelui” este un imens monolit de andezit vulcanic, cântărind peste 12 tone,


Arheologul Kaufmann Doig crede că sub Poarta Soarelui se ascunde o uriaşă sală subterană. Să fie vorba despre un mormânt? Un sanctuar? Jefuitorii de morminte care au devastat situl timp de mai multe secole poate că l-au descoperit deja şi l-au golit de bogăţii. Ceea ce se ştie cu siguranţă este că existau reţele complexe de canalizare şi subterane ce mergeau spre insulele sacre, spre lac. Mulţi căutători de aur s-au pierdut acolo, unii dintrei ei au murit, iar alţii au ieşit din labirint după zile şi zile de rătăcire, pe jumătate nebuni.
O bază pentru "fraţii din spaţiu”?
Dar cea mai nouă legendă legată de Titicaca vorbeşte despre existenţa sub apele lacului a unei baze terestre venusiene, care a atras pe malurile lui aşa numita "fraternitate-albă”, formată din mari iniţiaţi, care au părăsit Tibetul, după venirea chinezilor, alegând Titicaca drept nou refugiu, pentru a colabora cu extratereştrii în scopul perfecţionării

Conform proorocirilor lui, 2013 va fi marele an în care umanitatea va avea o nouă conştiinţă de sine, mai apropiată de mediu şi de credinţă.
Ca un argument al teoriilor sale, peruvianul recomandă vizionarea pe internet a unei înregistrări video (pe web-ul Daily Motion), care înfăţişează trei farfurii zburătoare circulând deasupra lacului Titicaca.
surse