"Suntem aici pentru a-i permite scopului divin al universului sa se îndeplineasca. Aceasta este dimensiunea reala a importantei noastre!"
Exista vreo diferenta intre fericire
si pacea interioara? 
Da. Fericirea depinde de conditii
percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.
Putem atrage numai circumstante
pozitive in viata? Daca atitudinea si gandirea noastra sunt mereu
pozitive, am crea numai evenimente si situatii pozitive, nu-i asa?
Stiti intr-adevar ce este pozitiv si ce
este negativ? Aveti o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane
pentru care limitarile, esecul, pierderea, boala sau durerea de orice
fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au invatat sa renunte
la imaginile false despre sine si la scopurile si dorintele
superficiale, dictate de sinele fals. Au dobandit profunzime,
smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.
Ori de cate ori vi se intampla un lucru
negativ, exista o lectie profunda ascunsa in acel eveniment, desi in
momentul respectiv poate ca nu o sesizati. Chiar si o boala scurta
sau un accident va pot arata ce este real si ce nu este real in viata
dvs., ce conteaza si ce nu conteaza in ultima instanta.
Dintr-o perspectiva superioara,
conditiile sunt intotdeauna pozitive. Ca sa fiu mai precis: ele nu
sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Si cand traiti
acceptand complet starea de fapt — singurul mod sanatos de a trai —
nu mai exista „bine” si „rau” in viata dvs. Exista numai un
bine superior — in care este inclus si „raul”. Totusi, din
perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De
aceea, se spune in Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie
sa ramana in „rai” după ce au „mancat din pomul cunoasterii
binelui si raului”.
Pentru mine totul suna a negare si
pacalire de sine. Cand mi se intampla un lucru groaznic, mie sau unei
persoane apropiate — un accident, o boala, o durere de un anumit
fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar atat de rau,
dar realitatea ca este un lucru rau ramane, asa ca nu inteleg de ce
trebuie sa o neg?
Nu va prefaceti si nu pretindeti nimic.
Permiteti lucrurilor sa fie asa cum sunt, atata tot. Atitudinea de a
le „permite lucrurilor sa fie asa cum sunt” va va ajuta sa
depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce creeaza polaritati
pozitiv-negativ. Este un aspect esential al iertarii. Iertarea
prezentului este si mai importanta decat iertarea trecutului. Daca
iertati fiecare moment — ii permiteti sa existe ca atare —,
atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite mai
tarziu iertarea dvs.
Nu uitati ca aici nu vorbim de
fericire. De exemplu, cand o persoana iubita tocmai a murit sau va
simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit. Este imposibil. Dar
puteti fi impacat. Poate ca veti plange si va veti simti trist, dar
daca ati abandonat rezistentele, in spatele tristetii veti simti o
liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este emanatia
Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.
Si daca este o situatie in care pot
schimba ceva? Cum ii pot permite sa existe, incercand in acelasi timp
sa o schimb?
Faceti ceea ce trebuie sa faceti. Intre
timp, acceptati situatia existenta. Deoarece mintea si rezistenta
sunt sinonime, acceptarea va elibereaza imediat de dominatia mintii
si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca urmare, motivatiile obisnuite
ale sinelui fals pentru a intra in actiune — frica, lacomia, nevoia
de control, de a apara sau alimenta falsul sentiment de identitate —
vor inceta sa functioneze. O inteligenta mult mai puternica decat
mintea are acum controlul si astfel, in actiunile dvs., va patrunde o
alta calitate a constiintei.
„Acceptati ceea ce vine spre voi
tesut in tiparul destinului, caci ce ar putea fi mai potrivit pentru
nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani
de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari care au avut
in acelasi timp si puterea lumeasca si intelepciunea.
Se pare ca cei mai multi dintre oameni
au nevoie de un anumit grad de suferinta inainte de a-si abandona
rezistentele si de a invata sa accepte — inainte de a ierta.
Imediat ce fac acest lucru, se intampla unul dintre cele mai mari
miracole: trezirea constiintei Fiintei prin ceea ce pare a fi raul,
transformarea suferintei in pace interioara. Efectul ultim al tuturor
relelor si suferintelor din lume este ca ele ii vor forta pe oameni
sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma. Astfel, ceea ce
percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata este, de fapt,
o parte din binele superior care nu are opus. Totusi, acest lucru nu
devine adevarat pentru dvs. decat prin iertare. Pana cand nu se
intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv
ramane rau.
intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv
ramane rau.
Prin iertare, care in esenta inseamna
recunoasterea lipsei de realitate a trecutului si acceptarea
momentului prezent asa cum apare, miracolul transformarii se produce
nu numai inauntru, ci si in afara. Un spatiu linistit de prezenta
intensa apare atat in dvs., cat si in jurul dvs. Oricine si orice
intra in acest camp al constiintei va fi afectat de ea, uneori
vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde, schimbarile
vizibile aparand ulterior. Dizolvati dezacordurile, vindecati
durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur si
simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense.
(Puterea prezentului
– Curtea Veche, 2004)
http://apastructurata.blogspot.ro/2013/04/binele-superior-dincolo-de-bine-si-rau.html
