Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

miercuri, 2 aprilie 2014

Cele patru legaminte - Miguel Ruiz - Noi creăm şi drama, şi frumuseţea

"Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului".

Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, "Cele Patru Legăminte" reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire. Continuând tradiţia lui Castaneda, Ruiz distilează esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă să trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă

"Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!"
Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

"Nu luati nimic personal!"
Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

"Nu faceti presupuneri inutile!"
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

"Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!"
Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.”


Aş vrea să recapitulăm cele patru legăminte.
Probabil că le-ai spus de nenumărate ori, dar aş vrea să le recapitulăm, pentru că sunt atât de simple, şi totuşi... Se pare că e şi ceva muncă de făcut... N-ar trebui să spun asta - ştiu că primul legământ zice să fim impecabili cu cuvintele noastre şi să fim atenţi la ce spunem... Iar tu asta ai făcut, asta faci, cu sănătatea ta. Spui, "sunt din ce în ce mai bine". Foloseşti această impecabilitate, acel prim legământ, în fiecare zi din viaţa ta. Eşti un exemplu al acestui legământ. Da, putem să spunem că, prin cuvânt, creăm ceea ce numim identitatea noastră.
Tot ce credem despre noi înşine, modul în care vrem să ne proiectăm în faţa celorlalţi, modul în care vrem să ne perceapă toţi ceilalţi. Şi atunci, folosim cuvântul pentru a crea o întreagă realitate - virtuală, desigur, dar care este mintea noastră. Se referă la mine, e creaţia mea. De asta spun că noi toţi suntem artişti. Creăm tot timpul. Ne creăm propria identitate şi credem că asta suntem. Şi noi nu suntem acea identitate, ci forţa care a creat acea identitate. Şi asta e puterea cuvântului. Folosim cuvântul pentru a da formă, pentru a crede sau a nu crede ceea ce percepem. Şi suntem impecabili cu cuvântul, atunci când nu folosim cuvântul împotriva noastră. Pentru că, atunci când folosim cuvântul împotriva noastră, creăm toată drama din viaţa noastră. Putem să creăm un întreg coşmar, care arată şi în care ne simţim de parcă ar fi iadul, dar, de fapt, e doar un vis şi e propria noastră creaţie. Şi chiar dacă poate că arată ca iadul, tot e perfect. Pentru că doar perfecţiunea există. Pentru că, orice am crea, oricine am fi, în orice parte a lumii, va fi perfect. Poate că nu suntem conştienţi de asta, dar întotdeauna căutăm acea frumuseţe, acea perfecţiune. Dar ce facem atunci când, înăuntrul nostru, nu simţim că merităm, sau nu simţim că o să se întâmple şi avem toate gândurile şi lucrurile alea negative care apar şi spun: "Nţ-nţ, n-o să se întâmple!". Asta pentru că folosim cuvântul împotriva noastră.
Noi suntem cei care creăm toate barierele, toate limitările... Noi suntem cei care ne respingem pe noi înşine, înainte să ne respingă oricine altcineva. Noi suntem cei care creăm toată drama. Şi ne percepem creaţia... Percepem cum am făcut lumea şi avem o reacţie emoţională la asta. Iar în felul acesta devenim victima propriei noastre creaţii. De aceea e extrem de important să fii impecabil cu cuvântul tău. Pentru că, dacă foloseşti cuvântul pentru creaţia ta, vei vedea că ea va fi cu mult mai frumoasă. Respect de sine, iubire de sine... Cu siguranţă! Poţi să te uiţi în oglindă - nu contează câţi ani ai, poţi să fii un copiluţ sau să ai optzeci de ani... Ceea ce percepi va fi întotdeauna frumuseţe. Întotdeauna va fi frumuseţe, pentru că asta suntem - frumuseţe. Ştii, schimbările corpului sunt aşa de minunate... Vezi o fetiţă de 13 ani, apoi o femeie frumoasă, la 23-24 de ani... O femeie la 30 de ani, la 40 de ani... 50 de ani, la 60 de ani... Frumuseţea e puţin diferită, dar e mai rafinată, în multe feluri. Şi asta percepem - şi dacă putem să ne percepem întotdeauna aşa, atunci întotdeauna ne vom accepta pe noi înşine chiar aşa cum suntem. Asta înseamnă să folosim cuvântul în mod impecabil. Aha. Şi al doilea spune să nu luăm nimic personal. Adică, orice s-ar întâmpla, ar trebui să vedem asta ca şi cum ar fi proiecţia celeilalte persoane...?
Asta e pentru că avem propria noastră conştienţă. Aşa cum noi ne creăm propria realitate, propria lume, trebuie să fim conştienţi că toţi cei din jurul nostru au făcut exact acelaşi lucru cu realitatea: Şi-au creat propria lor lume. Şi tot ce se întâmplă în lumea lor e din cauza lor, aşa cum tot ce se întâmplă în lumea noastră e din cauza noastră. Şi atunci, în creaţia ta, tu eşti centrul universului. Orice s-ar întâmpla, se întâmplă din cauza ta. La fel şi cu toţi ceilalţi din jurul tău. Tot ce se întâmplă e din cauza lor. Ei nu te ştiu pe tine, de fapt. Ceea ce ştiu ei despre tine este modul în care te percep ei. Te percep, te califică, te judecă, te pun într-o anumită categorie în lumea lor - şi asta e ceea ce ştiu ceilalţi despre tine.



Miguel Ruiz (www.miguelruiz.com) intervievat de Lilou Macé (www.liloumace.com) este autorul cărţilor:
Cele patru legăminte
Arta de a iubi
Vocea cunoaşterii
Rugăciuni
Dincolo de frică
Al cincilea legământ
- o colaborare cu fiul său, Don Jose.
 
Don Miguel Ángel Ruiz (n. 1952) este un scriitor mexican, shaman și profesor. El a fost un recunoscut chirurg, până când a avut o experiență aproape de moarte care l-a făcut să caute răspunsuri în tradiții ancestrale Toltece, mama lui fiind o mare vindecătoare și bunicul său un nahual (sau shaman) care după moarte a continuat sa-l inițieze pe Don Ruiz prin intermediul viselor sale.
A devenit cunoscut prin scrierea celor patru acorduri, care au fost publicate în 1997 și vândute mai mult de 4 milioane de exemplare.
 




sursa
http://suntsanatos.ro/documentare/miguel-ruiz-cele-patru-legaminte.html
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com