Conştiinţe
universale, organizatoare, bazată pe Bine ca Lege Majoră a Universului. Concluzia este că existenţa noastră nu se limitează la universul fizic şi că, eliberaţi de “zgura gândurilor negative”, oamenii pot ajunge la esenţa lor adevărată, divină.Un fragment dintr-un interviu cu dl. profesor Dumitru Constantin Dulcan:
Î: Cum ați ajuns să fiți preocupat de aceste subiecte devenite cărți – Inteligența materiei; Mintea de dincolo, dvs. având o formație științifică (medic neurolog și psihiatru, profesor de neurologie și neuropsihosomatică)?
R: Mai întâi,
cărțile citate, chiar dacă au un caracter eseistic, sunt în același timp
cărți de știință,prezentate într-o formă eseistică.
În al doilea
rând, înclinația mea spre cunoaștere nu s-a limitat la medicină, ci a
vizat toate acele domenii care îmi puteau oferi răspunsuri la
întrebările mele fundamentale privind originea Universului și a vieții,
sensul existenței lumii, evoluția sa de la prima undă de lumină până la
complexitatea anatomică și funcțională a creierului uman, adică până la
momentul în care, prin om, materia se gândește pe sine.
Î: Ce a
însemnat „Inteligența materiei” la momentul la care ați publicat-o și ce
înseamnă astăzi? Cum a reușit să vadă lumina tiparului într-o vreme în
care cenzura era foarte severă, în România anului 1981?
R: Cartea a
apărut în 1981, dar scriam la ea încă din 1977. Pe atunci, nici la noi
și nici în altă parte a lumii nu se scrisese ceva asemănător, în sensul
de descriere a formei de manifestare a unei inteligențe la toate
nivelurile de organizare a materiei: anorganic prin valențele chimice,
organic la nivel mono și pluricelular, la nivelul plantelor, al
instinctelor, la nivel nonverbalizat și verbalizat – ultimul fiind
specific ființei umane.
Afirm cu toată
responsabilitatea că descrierea nivelurilor la care este reprezentată
inteligența este una dintre cele mai originale, ca și viziunea mea
asupra instinctelor, încă neabordată de altcineva în aceeași modalitate.
Definirea inteligenței materiei ca fiind organizatoare și coordonatoare de univers este, de asemenea, întru totul originală.
Ideea de
existență a unei inteligențe în Univers nu este, desigur, nouă. O găsim
încă de la anticii eleni, în gândirea filozofică de mai târziu, în Gnoza
de la Princeton, în religii prin termenul de “rațiune divină” și la
mulți alți comentatori. Știința academică recunoaște, de asemenea,
existența unei inteligențe în natură. Marea problemă este dacă această
inteligență este cauză sau efect al evoluției. Am avut
îndrăzneala să pledez pentru statutul de cauză al acestei inteligențe.
Pe mine nu m-a preocupat prioritatea ideii de inteligență, nu afirmarea
acesteia, ci demonstrația existenței ei, nu enunțul, ci susținerea
ideii. Iar această demonstrație nu am redus-o la un enunț, ci am
detaliat-o pe multe sute de pagini.
Finalitatea
acestei cărți a fost aceea de a realiza o sinteză a acelor informații
științifice menite să susțină coerența și rezonanța lumii de la
invizibil la concret, de la cosmos la microcosmos, având ca arhitect o
inteligență.
Î: Care au fost consecințele pentru dvs. după publicarea cărții?
R: În lumea
științifică, dar nu numai, a avut un ecou extraordinar. În doar două
săptămâni s-au epuizat 20.000 de exemplare. A fost copiată,
dactilografiată, circulând atât în țară, cât și la românii din
străinătate. Am descris deja opiniile despre carte în alte lucrări.
Din 1982 au început însă anchetele și trecerea sub tăcere – și pentru mine, și pentru carte.
Î: Ce spune “Inteligența materiei”?
R: Există o
inteligență la toate nivelurile de manifestare a materiei, începând de
la particulele subatomice din vidul cuantic până la fiziologia
creierului uman. Ceea ce numim instincte la lumea fără limbaj articulat
nu sunt decât tezaurizări de inteligență, sau programe inteligente. Sunt
garanții pe care specia și le ia pentru a-și îndeplini propria sa
finalitate – autoconservarea și reproducerea.
Î: Popular se spune că “a murit de inimă rea”! Gândim cu mintea și simțim cu inima? Există și o minte, și o inimă?
R: Da, la ora actuală, mai ales după ce s-au reușit transplantele de cord, se vorbește insistent despre o “minte a inimii”.
S-a constatat
că la unii dintre cei care au primit un transplant cardiac au apărut
manifestări noi de comportament, pe care le aveau și cei de la care s-a
preluat cordul. S-au scris deja cărți pe această temă.
În prezent se
vorbește despre ceea ce a fost numită coerența dintre inimă și minte, în
sensul coordonării ritmurilor cerebrale și cardiace.
Cercetătorii de la Institutul Inimii din California au publicat în American Journal of Cardiology (1995)
un studiu în care arătau că axarea gândirii pe o emoție plăcută, pe un
sentiment de recunoștință și îndeosebi pe un sentiment de iubire față de
semeni realizează imediat o stare de coerență cardiacă. Tot ei precizează că emoțiile pleacă din inimă spre creier, și nu invers!
Menținerea
acestei stări de coerență pentru circa 30 de minute are numeroase
efecte salutare: stabilizează echilibrul dintre sistemul nervos simpatic
și cel parasimpatic; întărește sistemul imunitar; creează un echilibru
emoțional.
Î: Vorbiți
în cărțile dvs. de Mintea de dincolo. Există argumente care pledează
pentru un design universal, un creator și un sens în existența omenirii ?
R: În cartea Mintea de dincolo,
am făcut o sinteză a tuturor studiilor științifice care au avut ca
obiect experiențele morții clinice. Da, toate studiile efectuate
pledează pentru existența unei Conștiințe Universale, pentru o origine
spirituală a lumii și pentru un sens în existența omenirii.
Î: În cartea “Mintea de dincolo”, prezentați și analizați experiențele morții clinice ale unor pacienți?
R: Da, sunt date multe exemple de moarte clinică cu trăirea unor experiențe pline de semnificație pentru noi.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, martie 2014.
Autor: Delia Budurca
