Suntem
sau nu fericiți?
Un sentiment de neîmplinire ni se strecoară uneori
în suflet, iar la întrebări despre fericire rămânem în dilemă.
Uneori se pare că este atât de greu să experimentăm
zilnic fericirea, încât renunţăm la căutare şi adoptăm o atitudine
pasivă.
Care este, de fapt, problema din spatele nefericirii noastre?
Deși inconștient, suntem marcați de părerea că fericirea este ceva
care vine în mod natural, la fel ca ploaia sau ca vântul. Ea vine
din exterior şi nu avem nimic altceva de făcut decât să aşteptăm.
Alteori, credem că fericirea este într-o strânsă legătură cu ceea ce
facem şi ceea ce avem, concepţie care îşi are poate rădăcinile în
societatea materialistă în care trăim.Pe stradă sau la muncă, fețe posomorâte îți spun că așteaptă încă fericirea. Și trec anii peste unii oameni care devin convinși că fericirea e o invenție a filmelor sau a cărților pentru copii. De ce ne e atât de greu să găsim fericirea sau să mai credem că există?
În loc să căutăm răspunsurile la nefericire în lipsă și griji, în oameni care ne fac să suferim, în boală sau moarte, mai bine ar fi să le căutăm la un pas de noi. Trebuie să fie ceva care ne scapă mereu și care ne lasă neîmpliniți. Adevărul e că nu există rețete și soluții universale, dar, dacă am înțelege măcar puțin motivele care ne determină să fim așa, ne-am oferi libertatea să fim fericiți.
- Nu înţelegem corect ce înseamnă fericirea. Fie o asociem cu ceea ce avem sau ce facem, fie o legăm de factori externi. În felul acesta, ne risipim banii, timpul şi energia urmărind anumite ţinte şi obiective. După ce le atingem, le renegăm, pentru că, de fapt, nu ne-au adus fericirea sau cel puţin nu adevărata fericire. Secretul celor care depășesc această problemă e acela că înțeleg fericirea ca pe o alegere și realizează că se construiește prin atitudini, nu din circumstanțe. Primul profesor de psihologie al SUA, William James, spunea că „cea mai mare descoperire a oricărei generații este aceea că omul își poate schimba semnificativ viața prin schimbarea atitudinii”.
- Nu ne-am împăcat cu trecutul. O viaţă plină de
regrete, de remuşcări şi de simţăminte de vinovăţie ne împiedică să
atingem fericirea. Eckhart Tolle, autor al unor cărţi de dezvoltare
personală, spunea că originea experienţelor urâte din viaţa noastră nu
sunt circumstanţele în care trăim, ci gândurile noastre. Potrivit lui,
emoţiile, sentimentele, stările de spirit pe care le avem nu au atât de
mult legătură cu ceea ce ni se întâmplă, ci cu interpretarea pe care o
oferim acelor lucruri și cu percepţia noastră. Prin urmare, greșelile
trebuie lăsate în trecut, mai ales după ce ne-am cerut iertare și nu mai
putem repara nimic. - Nu folosim ingredientele potrivite. Luăm de atât de
multe ori de-a gata ideea de fericire pe care o are societatea, în loc
să ne facem timp să medităm și să o căutăm acolo unde trebuie, încât nu
ar trebui să ne mire că nouă nu ni se potrivește. Timpul de meditație ar
trebui să fie
unul special în fiecare zi, în care să realizăm ce
contează pentru noi cu adevărat. Alt lucru care ne împiedică în căutarea
fericirii este comparaţia cu alţii, care dă naştere invidiei şi unui
sentiment de amărăciune. Avem impresia că majoritatea sunt mai fericiţi
ca noi, dar e posibil ca dincolo de aparențe și viața lor să fie marcată
de aceeași lipsă. În felul acesta, mințim și ne mințim. Unul dintre
terenurile periculoase în care apar cele mai multe comparaţii sunt
reţelele sociale. Tot ce vedem la alții ni se pare la
superlativ. Imediat apare comparaţia, apoi invidia, apoi mânia şi, în
final, dezamăgirea și nefericirea. Nu cunoaştem viaţa celor pe care îi
urmărim, dar credem copilărește că acea poză ideală sau acel status
inteligent demonstrează cât de fericiți sunt.
http://semneletimpului.ro/social/psihologie/fericire/de-ce-ne-este-atat-de-greu-sa-fim-fericiti.html
