Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

miercuri, 13 august 2014

Diferenţa dintre iubirea adevărată şi o pasiune sexuală trecătoare


  • altO pasiune sexuală trecătoare este doar o dorinţă lăuntrică acaparatoare ce este lipsită de iubire. În astfel de situaţii, doar cele două trupuri, şi atât, se caută cu înflăcărare şi se lasă subjugate doar de instincte sexuale puternice.
  • O iubire reciprocă, intensă şi profundă este însă cu totul altceva. Ea implică întotdeauna altruism, grijă altruistă ce este manifestată de unul faţă de celălalt, prietenie simultană, bunătate, precum şi alte manifestări ale iubirii reciproce, cum ar fi omenia, dăruirea, chiar sacrificiul de sine. Rădăcinile unei iubiri reciproce sunt puternice, sunt stabile şi cresc, cu fiecare săptămână care trece, din ce în ce mai mult.
  • Atunci când aspiraţiile divine, sublime şi iubirea intensă ce se manifestă fără măsură sunt cele care domnesc aproape fără încetare, inima spirituală este cea care conduce, iar capul şi mintea ascultă cu o mare încântare.
  • Printre alte minunăţii, iubirea intensă şi constantă ce este manifestată fără măsură va fi întotdeauna capabilă să unească (printr-o tainică magie divină şi printr-o indescriptibilă osmoză) fiinţele de sex opus, astfel încât le va face să se completeze, să se desăvârşească, iar la momentul potrivit le va face să se extazieze.
  • O pasiune sexuală trecătoare ce este lipsită de iubire este la ambii parteneri egoistă, este superficială, implică o evidentă indiferenţă şi este cel mai adesea caracterizată de un sentiment chinuitor de nesiguranţă. De cele mai multe ori, aceasta lasă o stare de gol şi de secătuire în fiinţă. Mai devreme sau mai târziu, în fiinţa celor doi parteneri apar anumite incertitudini, care până la urmă îi îngrijorează, şi întrebări ce rămân fără răspuns. Unuia sau celuilalt dintre cei doi parteneri i se dezvăluie, în tot ceea ce trăieşte, mici detalii, ce încep să fie semnificative, referitoare la fiinţa cu care acceptă să aibă astfel de experienţe. Vrând-nevrând, cei doi ajung să-şi dea seama că este preferabil să nu cerceteze prea îndeaproape toate aceste aspecte, căci ele îi vor face să sufere. Într-o astfel de relaţie superficială şi pasageră, ce este lipsită de perspective, suntem emoţionaţi, dar nu aşa cum trebuie, suntem adeseori neliniştiţi şi, dincolo de toate acestea, este evident că nu suntem cu adevărat fericiţi. Mai devreme sau mai târziu, ni se destramă visul anemic de care ne cramponăm. Este important să reţinem că astfel de experienţe sexuale (lipsite de iubire) sunt caracteristice pentru fiinţele umane egoiste, cu sufletul împietrit şi care în mod paradoxal resping cu încăpăţânare iubirea.
  • altIubirea reciprocă, în schimb, face să apară intense stări de fericire, ea duce la apariţia unei înţelegeri senine şi împlinitoare, ea ni-L revelează pe Dumnezeu în fiinţa iubită şi, prin transfigurare şi adoraţie, ne ajută în felul acesta să empatizăm cu sufletul fiinţei iubite. O astfel de iubire ne permite să ne „înfruptăm” din calităţile şi perfecţiunea celuilalt, pe care iubirea noastră reciprocă le face apoi să crească şi să înflorească. Starea de iubire reciprocă ne dezvăluie o tainică şi încântătoare realitate a celor doi iubiţi, care devin Una. Ea ne conferă un sentiment pregnant de forţă benefică, uimitoare şi, la un moment dat, ne face să resimţim o inefabilă stare de invulnerabilitate. Iubirea reciproc împărtăşită ne impulsionează să ne expansionăm într-un mod euforic de la finit către infinit. Ea ne ajută să creştem lăuntric şi adeseori ne impulsionează să trecem dincolo de personalităţile noastre. Ea ne îmboldeşte să ne depăşim limitele şi face să apară în noi elanul creator necesar pentru a-l susţine pe celălalt cu altruism şi bunăvoinţă. În plus, întocmai ca un minunat bonus, iubirea ne face să descoperim că, de fapt, cu cât îl iubim mai mult pe celălalt, cu atât simţim o nevoie năvalnică de a-l iubi tot mai mult. Întotdeauna, fără excepţie, iubirea pe care i-o dăruim celuilalt face ca o bună parte din energia iubirii să se acumuleze totodată în universul nostru lăuntric. Astfel, energia tainică a iubirii de care vom ajunge să dispunem va creşte pe zi ce trece. Prezenţa stenică, entuziasmantă şi în felul ei înălţătoare a fiinţei umane de sex opus pe care o iubim ne dă curaj, conferă un sens nou şi minunat existenţei noastre şi facilitează apariţia unui proces de comunicare afectivă empatică, paranormală. Toate acestea se petrec indiferent cât de departe s-ar afla fiinţa umană de sex opus pe care o iubim şi care ne iubeşte. În cazul stărilor de iubire reciprocă, intense şi constante, distanţa ce există între noi nu ne mai separă niciodată. Chiar dacă fiinţa iubită de sex opus se află la 7.900 de kilometri distanţă, este de ajuns să ne gândim la ea cu multă iubire, cu duioşie şi iată că, aproape instantaneu, o minune se petrece. Imediat după aceea, simţim fulgerător că ne proiectăm acolo unde se află fiinţa iubită şi că ne unim sufletul, ca prin minune, într-un mod euforic, cu sufletul ei. Apoi, devine cu putinţă să rămânem astfel, îmbrăţişaţi într-un mod paranormal, ore în şir, iar cu acea ocazie ajungem chiar să comunicăm euforic, telepatic şi empatic cu fiinţa iubită. Toate acestea se petrec ca şi cum fiinţa iubită s-ar afla aievea în faţa noastră. Cei care se iubesc reciproc, intens şi constant îşi doresc aproape spontan (atunci când îi cuprinde dorul), o apropiere intimă şi delicioasă de fiinţa iubită de sex opus. Iată că, la un moment dat, cei doi iubiţi, fie când sunt la depărtare, fie de îndată ce sunt faţă în faţă, ajung fiecare să ştie şi să simtă că fiinţa iubită este mereu cu ei, chiar şi atunci când unul dintre iubiţi se află la o mare distanţă. În felul acesta, cele două fiinţe care se iubesc dobândesc certitudinea că pot să aştepte, deoarece atunci când una dintre ele se proiectează la distanţă către cealaltă, devine aproape instantaneu cu putinţă ca ele să se îmbrăţişeze şi apoi să rămână intim fuzionate într-un mod paranormal. La un moment dat, ele conştientizează că în realitate, această deplasare a corpului lor astral durează numai câteva secunde.
  • altO pasiune sexuală trecătoare şi lipsită de iubire ne şopteşte: „Trăieşte, orice ar fi, tot ceea ce ţi se oferă acum”. „Acceptă, indiferent ce va fi, această aventură dezlănţuită ce uneori se aseamănă cu un cutremur devastator”. „Înfulecă tot ceea ce ţi se oferă în aceste momente sărăcăcioase, căci este cu putinţă ca această întâlnire să fie şi să rămână pentru totdeauna prima şi ultima! Nu contează că ai să rămâi cu un gust amar”. „Asumă-ţi cu orice preţ riscul acestei experienţe fruste, căci altfel ai să pierzi aceste minuscule firimituri şi atunci pierderea va fi deplină şi iremediabilă”. „ Experimentează în grabă totul şi soarbe până la fund această cupă ce este umplută doar până la un sfert din volumul ei”. „Ignoră şi nu lua în considerare faptul că acel sfert de cupă conţine totodată amarul, frustrarea şi regretul ce urmează aproape inevitabil după aceea.”
  • Iubirea profundă şi reciprocă ne îndeamnă: „Iubeşte intens şi fără măsură fiinţa de sex opus care te iubeşte şi descoperă cu încântare că ea îţi oferă multă fericire şi împlinire prin iubirea pe care ţi-o dăruieşte”. „Nu face niciodată troc într-o relaţie de iubire reciprocă”. „Într-o relaţie de iubire reciprocă în care ai descoperit deja că celălalt te iubeşte, iar tu ştii la rândul tău că îl iubeşti la fel de mult (sau poate chiar mai mult), nu este cazul să-ţi fie niciodată teamă”. „Ia aminte că întotdeauna, fiinţa umană de sex opus care te iubeşte şi pe care tu o iubeşti cu înflăcărare este mereu cu tine, chiar şi atunci când între voi se află o mare distanţă”. „În cazul în care te bucuri de o relaţie de iubire ce este reciprocă, poţi chiar să îndrăzneşti să-ţi faci planuri. În cazul unei relaţii ce este bazată pe iubire reciprocă, poţi să faci totul pentru a merita iubirea fiinţei de sex opus care te iubeşte şi, mai mult decât atât, poţi să ai deplină încredere în viitor, pentru că întotdeauna viitorul se pregăteşte în prezent.”
  • O pasiune sexuală ce este lipsită de iubire este până la urmă trecătoare şi are o pregnantă dimensiune sexuală, care la un moment dat ajunge să exaspereze fiinţa umană în cauză. În măsura în care suntem suficient de sinceri cu noi înşine, va trebui până la urmă să recunoaştem că este dificil şi aproape imposibil să menţinem pentru mult timp o astfel de relaţie, ce ajunge să fie penibilă, degradantă, mai ales atunci când deja ştim că tot ceea ce trăim nu se va transforma niciodată în iubire şi că o autentică stare de fuziune afectivă şi o pregnantă stare de intimitate erotică sunt imposibil de atins în cadrul unei astfel de relaţii, ce se bazează doar pe sexualitate.
  • altIubirea intensă, constantă şi reciprocă, ce aspiră să devină o iubire legendară, presupune totodată o stare deplină de prietenie şi, mai mult decât atât, presupune o anumită stare de maturitate lăuntrică şi de înţelepciune. Toate acestea ar trebui să existe fie înainte de a deveni iubiţi, fie ar trebui să se cristalizeze după ce deja am ajuns să fim iubiţi, căci într-o relaţie cu totul extraordinară de iubire trebuie neapărat să fim şi prieteni foarte buni. Iubirea fără prietenie este întocmai ca o prăjitură în care nu este inclus un ingredient esenţial, care îi conferă un gust delicios, de neuitat.
  • În cazul unei relaţii ce se bazează pe o pasiune sexuală trecătoare şi lipsită de iubire, descoperim la un moment dat că de cele mai multe ori hrănim nişte iluzii efemere şi constatăm până la urmă că într-o astfel de relaţie stearpă lipseşte încrederea reciprocă şi predomină indiferenţa. Când partenerul sexual pleacă după ce şi-a satisfăcut „poftele”, descoperim că noi ca fiinţă umană am dispărut pentru el şi totodată ne dăm seama că nici el nu există decât întocmai ca un „produs de consum” pentru noi. O astfel de relaţie se aseamănă cu gestul mecanic de a pofti periodic la o îngheţată, ale cărei recipient din plastic şi linguriţă ce ni s-au pus la dispoziţie, le abandonăm apoi în coşul de gunoi după ce o consumăm. În astfel de momente de luciditate, ne dăm seama că şi partenerul sexual se comportă la fel cu noi. Descoperim că suntem şi rămânem unul pentru celălalt doar ceva care poate fi consumat spre a ne potoli doar poftele sexuale. Este evident că este aşa, deoarece în cazul unei îngheţate sau al unei prăjituri pe care o consumăm spre a ne potoli foamea fiziologică, nu vom putea spune vreodată că iubim îngheţata sau prăjitura pe care din când în când simţim nevoia să o consumăm. Acea îngheţată este doar o banală îngheţată pe care o înghiţim şi apoi ne trece pofta. Atât şi nimic mai mult.
  • Iubirea reciprocă ne umple de o aleasă fericire, ne îndumnezeieşte fiinţa şi înseamnă totodată încredere atât în celălalt, cât şi în sine. Iubirea reciprocă trezeşte în noi o anumită stare de siguranţă. Atunci când iubim intens şi fără măsură, simţim că în felul acesta Dumnezeu ne umple fiinţa şi totodată conştientizăm că suntem în siguranţă şi că nimic nu ne ameninţă. Atunci când iubirea este intensă şi reciprocă, fiinţa iubită de sex opus simte, la rândul ei, în mod pregnant această încredere ce există şi care creşte în universul nostru lăuntric, iar această trăire o umple de o aleasă bucurie. Dacă deocamdată nu a apărut, această pregnantă stare de încredere a noastră trezeşte apoi şi în cealaltă fiinţă starea de încredere, iar acest schimb uimitor şi euforic o face să devină pentru noi şi mai demnă de încredere. Mai mult decât atât, starea de încredere pe care o simţim spontan pentru ea face, totodată, să crească în propriul nostru univers lăuntric energia subtilă a încrederii.
  • altO pasiune sexuală trecătoare, ce este lipsită de iubire, trezeşte până la urmă în noi o acută stare de frustrare şi, la un moment dat, provoacă mustrări de conştiinţă şi păreri de rău, care vor apărea mai devreme sau mai târziu. Fiecare experienţă sexuală ce este lipsită de iubire declanşează până la urmă în fiinţa noastră un acut sentiment de ruşine, care cel mai adesea nu se estompează şi rămâne întocmai ca o pată neagră care ne îmbâcseşte şi ne întunecă sufletul.
  • Iubirea reciprocă nu face niciodată să apară astfel de trăiri chinuitoare. Chiar şi aceasta ne ajută să descoperim cât de minunată şi cât de valoroasă este şi rămâne pentru noi iubirea reciproc împărtăşită.
  • Fiinţele umane perverse până în măduva oaselor, fiinţele umane în care încep să se trezească trăiri demoniace se recunosc cu uşurinţă, mai ales prin faptul că resping cu încăpăţânare iubirea. Ele fug de iubirea ce li se dăruieşte întocmai aşa cum fuge diavolul de tămâie. Astfel de sărmane fiinţe umane chiar se feresc să nu ajungă cumva să înceapă să iubească. În cazul unor astfel de fiinţe umane, pretextele pe care ele le invocă sunt întotdeauna aberante şi de cele mai multe ori astfel de fiinţe umane preferă să fugă într-un mod laş, refuzând să ofere explicaţii. Retractilitatea lor le demască. Astfel de fiinţe umane care evită iubirea, care fug de binele evident şi dumnezeiesc, aleargă, de fapt, ca nişte bezmetice cu braţele deschise către răul infernal ce le va arunca în ghearele diavolilor. În situaţia unor astfel de fiinţe umane, deviza lor este: „În caz de iubire, mai ales atunci când simt că iubirea este pe cale să devină reciprocă, singura victorie posibilă este fuga promptă şi neîntârziată!” Analizând cu atenţie astfel de  sărmane fiinţe umane ce evită să iubească şi care fug de iubire, descoperim cu uşurinţă că ele trăiesc într-un mod chinuit şi nu aspiră niciodată să-şi depăşească limitele în care sunt întemniţate. Toate fiinţele umane care nu „riscă” niciodată să iubească rămân mai departe în starea de vierme ce se târăşte şi nu observă golul, întunericul, laşitatea şi starea de inacţiune în care se complac. Dacă observăm că o fiinţă umană fuge, aşa cum fuge diavolul de tămâie, de iubirea ce i se oferă şi evită cu îndârjire să iubească, atunci ea se dă totodată, în felul acesta, de gol şi ne arată că în fiinţa ei a început să se trezească starea demoniacă.
  • La celălalt pol, iubirea reciprocă, intensă, pură, constantă ce apare între două fiinţe de sex opus le înalţă, le transformă într-un ritm accelerat, le face să se expansioneze într-un mod euforic şi, mai mult decât atât, le îndumnezeieşte. O astfel de iubire reciprocă le face totodată să-şi ridice frunţile şi le impulsionează să mediteze în mod spontan la cele mai înalte valori, ce sunt universal valabile. O astfel de iubire le transformă într-un ritm accelerat şi le impulsionează să devină nişte fiinţe mai bune, mai pure, mai fericite, mai împlinite, mai omenoase şi le trezeşte sufletele. Tocmai de aceea, atât sfinţii, cât şi mari înţelepţi au spus că acolo unde este iubire, ni se revelează totodată Dumnezeu.
Fragment preluat din cartea
Ce înseamnă în realitate să fii şi să rămâi o femeie excepţională
publicată de  Editura Shambala şi tipărită de Ganesha Publishing House
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com