VIZIUNILE MARIETTEI DAVIS

"Nu există mijloace potrivite prin care să comunic simțurilor externe ale omului, informații corecte despre scenele pe care le-am văzut în timp ce trupul meu se afla în somnul inconștient. Nici un mod de comunicare nu este suficient de clar pentru a oferi o imagine perfectă a ceea ce este invizibil și de necuprins de către muritori. Aceasta deoarece exprimarea omenească degradează frumusețea și perfecțiunea vorbirii cerești și corupe puritatea informațiilor pe care le transmite."

La timpul viziunilor Marietta locuia in localitatea Berlin, statul New York, SUA. Viziunile au avut loc în luna august a anului 1848 când Marietta era în vârstă de 25 de ani. Ea locuia împreună cu mama ei Nancy şi cu cele 2 surori ale ei Susan şi Sarah Ann. Mama şi surorile ei erau membre ale bisericii baptiste din Berlin, însă Marietta a frecventat biserica doar ocazional. Ea continuat să rămână într-o stare lăuntrică de îndoială şi căutare. Într-o asemenea situaţie marcată de zbucium şi dorinţa de cunoaştere i-au fost date Mariettei viziunile, care par a fi tocmai potrivite pentru o asemenea stare. În decursul zilelor cât au durat viziunile Marietta nu a putut fi trezită din starea ei specială de către nimeni, nici chiar de către medicul chemat la căpătâiul ei, dr. Emerson Hull. Dar în cele din urmă, după trecerea a 9 zile, fără ajutorul celor aflaţi în jurul trupului ei, ea a revenit la viaţă.

Marietta a povestit membrilor familiei, prietenilor, dr. Emerson Hull, păstorului bisericii J.L. Scott, ceea ce i s-a arătat în timpul viziunilor. Păstorul bisericii a fost acela care a efectuat redactarea textului, păstrând neschimbate limbajul şi stilul folosite de Marietta. Aceste persoane au mărturisit apoi că forma scrisă a relatarilor Mariettei – publicată la scurt timp după moartea ei – corespunde cu propria ei relatare verbală, cu excepţia faptului că este întrucâtva prescurtată. Relatarea Mariettei a fost tipărită mai întâi sub formă de serial într-o revistă, iar apoi sub formă de carte. Au fost tipărite pînă în prezent circa 40 de ediţii în limba engleză, majoritatea în secolul al 19-lea.

 "Apoi am văzut obiecte noi și ciudate. Cu toate acestea nu știam că, de fapt, mă îndepărtam de lumea durerii și a dezbinării omenești; nici nu înțelegeam că mi se deschidea viziunea spirituală și că ceea ce întrezăream, în mod obscur, în fața mea, era o realitate, era viața nemuritoare. Încă mi se părea că mă îndepărtez de o stare a trecutului și că mă lansez într-o mare imensă, că traversez regiuni neexplorate; învăluită de o viziune nesigură, pluteam în spațiu și percepeam un gol imens dedesubtul meu. Singură și necălăuzită, într-o vagă nesiguranță, duhul meu timid ar fi fost dispus să se întoarcă în țara umbrelor de unde plecase.
...
Pe jumătate conștientă de starea mea, cu gânduri visătoare, mi se părea ca întreb dacă există cineva familiar cu călătoria pe care o făceam, ca să mă conducă prin spațiul fără cale. Iată însă, în depărtare, și deasupra mea, am văzut coborând o lumină, care semăna cu o stea strălucitoare. În timp ce avansa, strălucirea ei a luminat spațiul din jurul meu și ființa mea epuizată a primit viață nouă de la înviorătoarea glorie care strălucea în jurul meu. Am început să mă mișc încet, ridicându-mă, și m-am apropiat de sursa acelei lumini care îmbucura și înviora duhul meu. Pe când mă apropiam am început să descopăr forma a ceea ce părea a fi o ființă omenească glorificată; treptat imaginea a devenit mai distinctă, până când în fața mea, și mai sus de mine, se găsea un înger a cărui perfecțiune depășea cu mult cea mai înaltă imaginație pe care aș fi putut-o concepe. Imaginea aceea, mai frumoasă decât ar putea-o descrie limba omenească, se deplasa fără zgomot, apropiindu-se de mine.
...
- Acolo – a spus ghidul meu – sunt mulți din cei pe care a-i dori să-i vezi, care, îmbrăcați în haine moi și albe trăiesc în armonie. Acolo nu cad niciodată umbrele nopții, iar moartea și întunecimea nu există. Cei ce se bucură de acel locaș binecuvântat nu suferă; nici un păcat sau durere nu conturbă odihna lor liniștită. Vei învăța însă mai multe din acestea mai târziu. Trebuie să vezi întâi alte scene mai puțin îmbucurătoare. Marietta, tu știi bine că oamenii au caractere diferite. Plecarea duhului din locuința pământească, temporară și zdruncinată nu îi schimbă caracterul.  
...
Toate duhurile muritorilor, la plecarea lor din lumea fizică sunt atrase, și se asociază cu duhuri cu care se aseamănă. Cei cu caractere nesfinte și discordante sunt atrași de același fel de spirite și intră în zone acoperite de nori întunecați; iar cei care din dragoste de bine doresc asocieri curate, sunt atrași de mesageri cerești, către zona glorioasă care se află deasupra zonei intermediare. 
...
- Iată – a spus el – nenumărate sisteme planetare. Observă aștrii rotitori, sorii, sistemele solare mișcându-se tăcut și armonios. Vasta întindere este populată cu universuri construite cu o înțelepciune infinită. Acestea sunt locuite de ființe sfinte, fericite și nemuritoare, dar care diferă unele de altele în ceea ce privește nivelul de dezvoltare și spiritualitate. 
...
- Marietta – a spus unul din îngerii însoțitori – iată pe Răscumpărătorul tău. Pentru tine El a suferit în trup. Pentru tine el a murit. Plină de venerație la vederea bunătății, frumuseții și dragostei Lui, m-am închinat, nefiind sigură de vrednicia închinării mele. Întinzând mâna m-a ridicat, și cu o voce care a umplut ființa mea cu bucurie de nedescris a spus:
- Bun venit copilul meu. Fiică, duh al unei rase disperate, intră pentru un timp pe porțile celor răscumpărați. Apoi adresându-se ființelor din jur, a continuat:
- Primiți-o ca pe tovarășul vostru. Și iată că adunarea închinătoare s-a ridicat cu dragoste sfântă și cu smerenie mi-au urat bun venit, ca moștenitoare a harului, și cu instrumentele acordate, corul nemuritor a intonat urarea:
Vrednic este Mielul care ne-a răscumpărat. Înălțați numele Lui toți cei sfințiți, adorați-L voi heruvimi care vă închinați în ceruri. Adorați-L căci El ne-a înălțat. Vom slăvi numele Lui, numele Dumnezeului nostru Cel Preaînalt. 
Muzica acestei rostiri delicate și armonioase s-a extins ca zgomotul multor ape, cuprinzând întreagul dom, iar după încheiere, ecoul s-a îndepărtat, ca și cum ar fi fost purtat de valuri, în atmosfera sfântă. 
...
- Când te vei întoarce, vei duce mesajul dragostei sfinte pe pământ; și la timpul hotărât, eliberată de puterea legăturilor omenești, vei veni aici, ca membră a sfintei formații.
Apoi spiritul care a coborât de la Cruce a spus:
- Marietta, ai fost călăuzită aici cu un scop înțelept, și din aceasta cauză mi se permite să te instruiesc în multe lucruri, ale pământului și cerului. Gândul întoarcerii te întristează; cu toate acestea vei merge încărcată cu bogății, bogățiile adevărului.
 ...

- Aceștia – a spus ghidul meu – sunt aleși: un patriarh, un profet, și un apostol. Ei reprezintă grupul triunitar de sfinți delegați, care vor însoți pe Fiul Omului, și vor pleca la ziua numită să adune pe cei aleși din cele 4 vânturi din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului și ale cerului.
Cărțile pe care spiritele le țin în mână prezintă ordinea creației, răscumpărarea omului, principiile care îi guvernează pe cei ascultători, precum și veșnicia. 
...
-Marietta – a continuat ea – iată germenii nemuririi. Am privit, și iată că în fața mea s-a deschis interiorul unui templu frumos împodobit. În poziție circulară, așezate una peste alta, se aflau nișe. În fiecare se odihnea un spirit de copilaș. În fața fiecăruia se afla un înger însoțitor, a cărui sarcină este să pregătească spiritul-germene pentru viața superioară, veșnică, de sfântă utilitate. Îngerul suflă peste el, și fiecare suflare face ca viața și capacitatea lui să se extindă, căci suflarea este dragoste și inspirație sfântă, deoarece viața îngerului este la Dumnezeu, a cărui Duh de viață pătrunde toți îngerii din ceruri. 
În timp ce intram am văzut că copilașii, pe măsură ce ating un nivel mai ridicat al conștiinței și privesc la îngerul care se apleacă asupra lor, au un zâmbet expresiv și sunt fericiți. 
 ...
Viziunea iadului
În acel moment o străfulgerare galben-verzuie a deranjat cavoul cu întunerecul acelui loc adânc și în timp ce aceasta dispărea, în jurul meu au apărut fantome groaznice, fiecare fiind înconjurată de pasiune nesfântă. Atât de bruscă a fost schimbarea, și atât de înfricoșătoare efectele ei asupra mea, încât m-a cuprins groaza și disperarea; apoi la apariția acelor stafii nenaturale m-a cuprins o teroare și mai înspăimântătoare, și m-am întors pentru a căuta refugiu în brațele călăuzei mele, dar iată, nu am găsit-o. Nu îmi rămâne nici un mijloc de a vă transmite nici cea mai slabă idee despre agonia acelui moment, văzându-mă singură în acel loc îngrozitor. La început m-am gândit să mă rog, dar într-o clipă, întreaga desfășurare a vieții mele mi-a apărut în față. Atunci am exclamat:
- O, dacă aș avea o singură oră pe pământ! Un timp cât de scurt pentru pregătirea sufletului, pentru a-i asigura compatibilitatea cu lumea spirituală.
 ...

Năucită, gata de a abandona orice speranță de a scăpa de acolo, am stabilit că era ultima vedere a cupei necazului meu, din care băusem deja până la agonie, și care n-ar fi putut fi golită toată veșnicia, când iată, deodată, l-am văzut pe Mântuitorul întinzându-și brațele către mine, în timp ce din buzele Sale, ca o muzică sfântă s-a revărsat frumoasa și cuceritoarea frază: “Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Cât de mare a fost contrastul, când din mijlocul norului s-a arătat acea Ființă glorioasă, înconjurată de o strălucire ca a soarelui. Încrustată în suprafața rotitoare a discului de lumină care Îl încadra și care se mișca liniștit dar repede, am văzut reprezentarea adevăratei relații dintre Răscumpărătorul divin și universul luminii, unde sfinții îngeri locuiesc, precum și profunda incompatibilitate dintre propria mea natură, și acea sferă de lumină, viață, armonie și dragoste. 
...
 Pentru orice inimă doritoare Dumnezeu a pregătit un loc în cer. Iar cei ce caută Il vor găsi pe Domnul, un ajutor la nevoie. Cei pe care i-ai văzut se găsesc în elementul în care s-au complăcut pe când erau în trup. După cum cel ce cade de la mare înălțime trebuie să suporte durerea rănilor, tot așa cel ce trăiește și moare în păcat, își primește răsplata. Aceasta este legea existenței.
 
Domnul îi dă Mariettei o misiune

Apoi dintr-un nor a coborât Isus și punându-și mâna pe capul meu, mi s-a adresat spunând:
- Copilă, există un scop înțelept privitor la întoarcerea ta. Fii credincioasă misiunii tale. Spune așa cum poți, ceea ce ai văzut și auzit. Împlinește-ți misiunea și la timpul hotărât, îngerii te vor întâlni la poarta morții, și te vor duce la locașul tău din Împărăția păcii. Nu fi tristă; harul Meu te va susține. În suferințele tale vei fi ajutată. Apoi un înger i-a dat Domnului un pahar de aur pe care El l-a dus la buzele mele. Am băut și am fost umplută cu viață nouă, și putere de a suporta separarea; m-am aplecat și m-am închinat Lui; cu mâna Sa dreaptă m-a ridicat și a spus:
- Copilă a suferinței din lumea întristată, ești răscumparată, ești binecuvântată pe veci. Fii credincioasă, iar când viața ta de pe pământ se va termina, vei intra în bucuria Domnului tău. A pus în mâna mea o ramură de măslin și a spus:
- Du-o pe pământ, după cum ai fost instruită. Din nou și-a pus mâna pe capul meu, iar în duhul meu au pătruns lumină și dragoste.

sursa

VIZIUNILE MARIETTEI DAVIS
Cartea fiind tradusă doar partial anexez mai jos cartea în engleză pentru cei care sunt interesaţi şi de capitolele lipsă:
Scenes Beyond the Grave

   Viziunile Mariettei Davis by calimanesti36

Trezirea conştiinţei civice a poporului român

Descoperirea sensului, a rostului nostru pe această lume poate fi asemănată cu o lucrare arheologică, o acţiune îndelungată de a descoperi şi de a aduce la lumină comorile pe care le purtăm în fiinţa noastră.
La început nu ştim exact ce căutăm şi nici unde să căutăm. Această îndoială şi neştiinţă ne poate cauza stări de suferinţă sau neîmplinire. Cealaltă alternativă însă, aceea de a nu căuta e mult mai rea. Ea are drept consecinţă o viaţă superficială, o viaţă în care nu ne cunoaştem pe noi înşine, în care suntem străini faţă de noi.
Şi dacă nu ne cunoaştem pe noi, cum ne-am putea aştepta să-i cunoaştem şi să comunicăm cu ceilalţi? Iată de ce descoperirea menirii sau a destinului nostru spiritual nu ne priveşte numai pe noi.
Fără să descoperim calităţile, talentele şi înzestrările caracteristice fiinţei noastre, cum ne-am putea găsi împlinirea, bucuria în ceea ce facem? Viaţa noastră ar fi seacă, searbădă, lipsită de sens, ratată. O formă de minciună, de ipocrizie.
Adevărata descoperire de sine, adevărata descoperire a menirii spirituale apare numai în prezenţa lui Dumnezeu. Numai atunci când îl căutăm pe Dumnezeu ne vom regăsi cu adevărat pe noi înşine.
Dimpotrivă, dacă încercăm să ne descoperim pe noi înşine în afara lui Dumnezeu, aceasta ne va conduce fără nicio îndoială la o identitate greşită, la o identificare greşită cu ceea ce de fapt nu suntem.

Profesorul de yoga Nicolae Catrina, fost preşedinte MISA, trăieşte de peste 8 ani în exil.
Despre dificultăţile de a practica yoga sub îndrumarea lui Gregorian Bivolaru în comunism, despre continuarea opresiunii yoghine în aşa zisa democraţie şi despre trezirea conştiinţei civice a poporului român.




 http://misatv.ro/cu-cartile-pe-fata-2-continuarea-opresiunii-yoghine-asa-zisa-democratie-si-trezirea-constiintei-civice-poporului-roman/
http://misatv.ro/ganduri-si-idei-inspiratoare-cu-privire-la-menirea-noastra-spirituala-si-la-sensul-esential-al-vietii/

SA VEZI PRIN OCHII SUFLETULUI NEMURITOR

De ce esti aici pe Pamânt? Unde vei merge dupa moarte? Ce se va întâmpla cu tine când vei ajunge acolo? Multe carti au fost scrise despre vietile trecute, dar putine despre existenta sufletelor
noastre în asteptarea renasterii - pâna la aceasta lucrare provocatoare lucrare de început.
Când Dr. MICHAEL NEWTON, maestru hipnoterapeut atestat, a început regresia temporala cu clientii sai pentru a accesa amintirile din vietile lor trecute, a facut o descoperire de proportii enorme: ca exista posibilitatea de a „vedea” lumea spiritelor prin ochii mintii subiectilor aflati în stare de hipnoza sau de supraconstienta; si ca subiectii aflati în aceasta stare erau capabili sa-i spuna ce faceau sufletele lor între vietile lor pe Pamânt.

ÎTI este frica de moarte? Te întrebi ce se va întâmpla dupa ce mori? Este oare posibil sa ai un spirit care a venit de altundeva si care se va întoarce acolo dupa ce trupul tau moare sau reprezinta doar o dorinta ascunsa din cauza ca îti este frica?

Constituie un adevarat paradox faptul ca oamenii, singurii dintre toate creaturile de pe Pamânt, trebuie sa-si reprime frica de moarte, pentru a putea trai normal.
Si totusi, instinctul nostru biologic nu ne lasa sa uitam niciodata acest pericol extrem în care se afla fiinta noastra. Pe masura ce înaintam în vârsta, spectrul mortii creste în constiinta noastra. Chiar si persoanele credincioase se tem ca moartea este sfârsitul existentei lor ca persoane. Cea mai mare groaza a noastra fata de moarte ne face sa ne gândim la neantul mortii, care va pune capat tuturor legaturilor cu familia si prietenii. Moartea face ca toate telurile noastre Pamântesti sa para zadarnice.
Daca încetarea functiilor vitale ar fi sfârsitul tuturor lucrurilor care tin de persoana noastra,
atunci viata s-ar dovedi, într-adevar, lipsita de sens.
Totusi, o anume putere din interiorul nostru ne face capabili, pe noi, oamenii, sa ne închipuim o lume de apoi si sa simtim o legatura cu o putere superioara si chiar cu un suflet nemuritor.
Daca chiar avem un suflet, atunci unde se duce acesta dupa moarte? Exista, într-adevar, un fel de paradis plin de spirite inteligente în afara universului nostru fizic? Si cum arata? Ce. facem când ajungem acolo? Exista vreo fiinta suprema care raspunde de acest paradis?
 Aceste întrebari sunt la fel de vechi ca omenirea însasi si vor ramâne înca un mister pentru cei mai multi dintre noi.
Raspunsurile adevarate la taina vietii de apoi ramân, pentru majoritatea oamenilor, încuiate în spatele unei usi spirituale. Acest lucru se întâmpla datorita unei amnezii construite în interior despre identitatea sufletului nostru care, la nivel constient, ajuta la contopirea sufletului cu creierul
uman. În ultimii câtiva ani marele public a auzit despre oameni care au murit pentru un timp si apoi s-au întors sa povesteasca cum au vazut un tunel lung, lumini stralucitoare si chiar cum au avut scurte întâlniri cu spirite prietenoase. Dar nici una dintre aceste relatari scrise în multe carti despre reîncarnare nu a oferit vreodata mai mult decât o privire sumara asupra a tot ceea ce trebuie stiut despre viata de dupa moarte.
Acesta carte este un jurnal intim despre lumea spiritelor. Lucrarea ofera o serie de precedente care dezvaluie în detalii explicite ce se întâmpla cu noi dupa ce viata noastra pe Pamânt s-a sfârsit.
Veti fi purtati dincolo de tunelul spiritual si veti intra în însasi lumea spiritelor, pentru a afla ce li se dezvaluie sufletelor înainte de a se întoarce, în final, pe Pamânt, într-o alta viata.
...
Cunoasterea constienta a vietii sufletului propriu în lumea spiritelor si a istoriei existentei lor fizice pe planete, le ofera acestor persoane un simt mai puternic al directiei si energie pentru viata aceasta.

S (Subiect): "Dumnezeule, nu sunt mort, nu-i asa? Vreau sa spun, trupul meu este mort - pot sa-l vad sub mine - dar plutesc... ma uit în jos si pot sa-mi vad corpul întins pe patul spitalului. 
Toata lumea din jurul meu ma crede mort, dar nu sunt. Vreau sa strig, hei, nu sunt mort cu adevarat! Este incredibil... asistentele îmi pun un cearsaf peste fata... oamenii pe care îi cunosc plâng. 
Ar trebui sa fiu mort, dar traiesc înca! Este ciudat, pentru ca trupul meu este absolut mort în timp ce ma misc deasupra lui. Traiesc!."

...

Multi copii par mult prea destepti pentru varsta lor, precum niste suflete intelepte, dar ce ne creeaza un sentiment de uimire sunt anumite subiecte care apar in coversatia cu acestia, ce par a fi rupte din alta dimensiune
Parintii acestor copii si-au impartasit povestile prin intermediul retelelor de socializare.
Iata cateva marturii uimitoare ce fac referire la vietii anterioare traite de cei mici:


“Din ceea mi-a povestit mama mea, cand eram copil, obisnuiam sa-i spun cum am murit intr-un incendiu cu mult timp in urma. Acum, nu-mi amintesc sa-i fi spus vreodata aceste lucruri, dar una dintre cele mai mari temeri personale este ca locuinta in care traiesc sa fie cuprinsa de flacari. Doar sa fiu in preajma unui foc deschis, trezeste in mine sentimente de neexprimat.”


“Sora mea mai in varsta s-a nascut in acelasi an in care mama tatalui meu a murit, bunica mea. Din ceea ce mi-a spus tatal meu, imediat ce sora mea a fost indeajuns de mare incat sa vorbeasca, aceasta i-a spus urmatoarele cuvinte tatalui meu: “Eu sunt mama ta”.


“Intre varsta de 2 si cea de 6 ani, copilul meu imi spunea tot timpul aceeasi poveste potrivit careia acesta a ales ca eu sa-i fiu mama. Acesta spunea ceva in legatura cu un barbat intr-un costum si despre alegerea unei mame care l-ar fi putut ajuta sa-si indeplineasca misiunea sufleteasca. Nu am avut vreodata cu acesta discutii legate de spiritualitate si nici nu a fost crescut intr-un mediu spiritual sau religios. Felul in care acesta a descris alegerea sa este similara cu mersul la cumparaturi. Acesta se afla intr-o camera luminoasa alaturi de oameni care erau aliniati precum niste papusi si acesta m-a ales pe mine. Barbatul in costum l-a intrebat daca era sigur de alegerea facuta, acesta si-a reafirmat alegerea si apoi s-a nascut. De asemenea, fiul meu a avut o pasiune foarte puternica legata de avioanele militare care dateaza din perioada celui de-al II-lea Razboi Mondial. Acesta le putea indentifica, cunostea partile acestora, in ce regiune erau folosite. Nici in ziua de astazi nu-mi pot explica cum un simplu copil putea detine atat de multe informatii deoarece eu de profesie sunt om de stiinta iar tatal sau este matematician.”


“Nepotul meu, atunci cand a inceput sa vorbeasca, sa poata comunica in adevaratul sens al cuvantului, i-a spus surorii mele si sotului acesteia ca “este foarte fericit ca i-a ales pe ei”. Acesta a continuat spunandu-le ca inainte de a fi copil, acesta s-a aflat intr-o camera luminoasa unde se aflau foarte multe persoane si si-a ales aceasta mama pentru ca “avea o fata placuta”.


“Cand sora mea era mica, obisnuia sa mearga prin casa cu o fotografie a bunicului meu plangand, in acelasi timp spunand “Mi-e dor de tine Harvey”. Harvey a murit inainte ca eu sa ma nasc. O alta coincidenta neobisnuita este faptul ca sora mea mai mica obisnuia sa spuna, dupa cam spunea mama, lucruri pe care bunica mea Lucy le spunea foarte des.”
...





INFORMATIILE continute în aceasta carte cu privire la existenta sufletelor dupa moartea
fizica reprezinta cea mai semnificativa explicatie pe care am gasit-o de-a lungul întregii mele vieti
la problema sensului vietii noastre. Toti anii mei de cercetari dedicate descoperirii scopului vietii abia daca m-au pregatit pentru momentul în care un subiect aflat sub hipnoza a deschis usa spre o
lume eterna.

Tot ce am aflat, despre cine anume suntem si de unde anume venim, datorez acelora care au venit sa-mi ceara ajutorul. Ei m-au învatat ca un aspect major al misiunii noastre pe Pamânt ca suflete este de a supravietui din punct de vedere mental fiind izolati de adevaratul nostru camin.
Când se afla într-un trup omenesc sufletul este singur. Izolarea relativa a sufletului pe Pamânt în
timpul unei vieti fizice temporare este îngreunata la nivel constient de gândurile conform carora nu mai exista nimic dincolo de aceasta viata. Îndoielile noastre ne fac sa gasim sprijin numai în lumea
fizica pe care o vedem. Cunoasterea stiintifica potrivit careia Pamântul e doar un graunte de nisip al unei plaje galactice, din cadrul unui vast ocean al universului, nu face decât sa accentueze
sentimentul propriei noastre insignifiante.
De ce nici o alta fiinta de pe Pamânt nu este preocupata de viata de dupa moarte? Doar pentru
ca egoul nostru exacerbat nu vrea sa conceapa viata ca fiind vremelnica sau pentru ca fiinta noastra este asociata unei puteri superioare? Oamenii neaga faptul ca orice gând referitor la viata de dupa este o expresie a sperantei. La fel am facut si cu. Cu toate acestea, exista o logica în faptul ca nu am fost creati din întâmplare, numai pentru a supravietui, si ca existam într-un sistem universal care ghideaza transformarile fizice ale Sinelui într-un anumit scop. Cred ca aceasta e vocea sufletelor noastre care ne spune ca avem o personalitate nemuritoare.
Nici una din afirmatiile despre viata de dupa moarte din cazurile mele nu are un fundament stiintific pentru a dovedi afirmatiile subiectilor respectivi. As spera ca acei cititori care considera
materialul prezentat în aceasta carte prea inovator sa retina macar ideea ca ar fi posibil sa aiba o identitate eterna. Daca ei vor retine macar acest lucru, scopul meu a fost atins.
Unul din cele mai problematice aspecte cu care se confrunta toti oamenii ce vor sa creada în ceva mai înalt decât ei însisi este cauzalitatea provenita din imensa doza de negativism din aceasta lume. Exemplul principal dat în sprijinul ideilor acestora îl constituie raul. Când îi întreb pe subiectii mei cum de permite un Dumnezeu iubitor suferinta, observ cu surprindere ca raspunsurile lor nu sunt prea variate. Subiectii cazurilor mele spun ca sufletele noastre sunt create de un Creator care plaseaza starea de pace absoluta în mod deliberat la un nivel greu accesibil, tocmai pentru ca
noi sa ne straduim mai mult sa o atingem.
Învatam din greseli. Absenta trasaturilor pozitive ne arata defectele fundamentale ale naturii noastre. Ceea ce nu este bun ne testeaza, altfel nu am avea nici o motivatie de a îmbunatati lumea prin noi însine si de a ne masura dezvoltarea. Când îi întreb pe subiectii mei despre trasaturile milei si ale mâniei pe care le percepem a fi  expresia de sine a unui suflet-profesor, unii dintre ei raspund
ca numai Creatorul arata anumite atribute în scopuri specifice. De exemplu, daca echivalam raul cu dreptatea si binele cu mila, si daca Dumnezeu ne-ar fi permis sa cunoastem numai mila, n-ar mai fi existat dreptatea.

SURSA

Michael Newton - 1. Calatoria Sufletelor by Bro Can

Doctorul Newton a aflat ca procesul de vindecare prin gasirea locului cuiva în lumea spiritelor a fost de departe mai plin de noima pentru clientii sai decât descrierea vietilor anterioare ale acestora pe Pamânt.

Calatoria Sufletelor reprezinta zece ani de cercetari si introspectii, pentru a te ajuta sa întelegi scopul din spatele alegerilor tale în viata, sa constientizezi cum si de ce sufletul tau si sufletele celor pe care-i iubesti traiesc vesnic.
„Aceasta carte remarcabila si dinamica descopera câteva dintre misterele vietii în lumea spiritelor.”
NAPRA Trade Journal
Calatoria Sufletelor este cu adevarat prima noua informatie metafizica aparuta în atâtia ani. Lucrarea este esentiala pentru oricine vrea sa stie ce-l asteapta de cealalta parte.”
Dick Sutphen

Proiectarea viitorului și Proiectul Venus cu Jacques Fresco

 Vă puteți imagina o lume fără bani?

Astazi avem tehnologia de a face lucrurile disponibile pentru toti. Un sistem economic bazat pe resurse nu foloseste banii, schimbul, comertul sau vreunul din sistemele vechi care au predominat structura economica.
Se bazeaza pe crearea unei culturi care a se potriveasca cu capacitatea de sustinere a resurselor lumii.


 
"Jacque Fresco este o legendă vie - poate cel mai remarcabil gânditor al zilelor noastre, iar William Gazecki , prin acest film documentar ii aduce un omagiu lui Jacque care ii evidenţiaza viaţa, filosofia, şi uimitoare sale realizări tehnice. In acest sens, el a creat de asemenea, o moştenire istorica nepreţuită pentru oamenii de pretutindeni şi pentru generaţiile care vor veni. "
Elliott Maynard, Ph.D., CMC - Arcos Cielos Centrul de Cercetare, New Mexico

Proiectarea viitorului cu Jacques Fresco și Proiectul Venus

Acesta este un film uimitor despre un tip uimitor si o vedere minunata a viitorului.
Acest video reda în profunzime mai multe aspecte despre Proiectul Venus şi creatorul său, Jacque Fresco pe care l-ati putut vedea în Zeitgest: Addendum.

Jacque Fresco – cum ne putem pregăti viitorul

 La ce te gîndești atunci când contemplezi viitorul?
Pentru Jacque Fresco, viitorul arată în felul acesta.
Un viitor în care tehnologia este valorificată pentru toți și banii nu au nici o relevanță.
La 94 de ani, adevărul este că Jacque nu va vedea acest viitor. Dar aceasta nu-l va opri să călătorească în cursul următoarelor șapte luni în jurul lumii pentru a-și promova viziunea.
Se numește “Proiectul Venus” și el spune că “50 de milioane de oameni în lume sunt acum implicați în el sau conștienți de el”

Interviul lui Jacque Fresco preluat de la televizunea neo-zeelandeza:
“Dacă instalăm Proiectul Venus în întreaga lume declarăm toate resursele Pământului ca patrimoniu comun al tuturor oamenilor din lume.
Mark Twain a spus: “Nu e nici un pogon de pământ de pe Pământ care să aparţină proprietarilor de drept. ”
Deci, de-a lungul anilor, naţiunile puternice au luat terenurile altora. Acestea incluzând Statele Unite, Germania, Franţa, toate sunt corupte. Îmi pare rău de asta, dar toate naţiunile sunt corupte. Atâta timp cât folosiţi bani, plătiţi senatori …compania de medicamente poate cumpăra timp…astfel încât nu poţi avea decenţă şi etică într-o lume coruptă.
- “Dar vorbiţi despre o utopie?”
- Nu există nici un astfel de lucru. Motivul pentru care nu există nici un astfel de lucru ca “utopie” este că – dacă ştii să proiectezi cea mai bună clădire este doar ceea ce ştii până acum. Odată cu apariţia unui nou material, oraşul va continua să se schimbe. Nu există nici ‘cel mai bun laptop’. În anul următor va fi unul mai mic, mai uşor, o gamă mai largă.
Camerele nu mai folosesc film. Deci, nu se poate proiecta cel mai bun aparat de fotografiat, aveţi posibilitatea să proiectaţi doar cele mai bune pe care le ştiţi de până acum. Nu există utopii, nici frontiere finale.
- “Dar pentru dvs, viziunea viitorului…”
- ..este mereu în schimbare. ”
- Şi depinde de tehnologie?”
- Da. Tehnologie şi cunoştinţe în toate domeniile.
Astăzi, oamenii de ştiinţă sunt specializaţi în optică, alţii în rachete, astfel încât naţiunea le poate folosi oricum doreşte. În viitor, oamenii vor fi educaţi să fie generalişti, astfel încât nimeni nu poate să se folosească de tehnologie pentru a face arme de distrugere.
- “Dar când te uiţi la unele dintre proiectele dvs unele dintre viziunile dvs pentru viitor, oamenii spun: “Da, uite, e ca şi chestia văzută în ‘Popular Mechanics’, în anii ’50. ”Ştii, aceasta este ceea ce se întâmplă să fie la fel ca în 1999.”
- Nu e nimic de genul ăsta. Hollywood vă arată nave spaţiale şi personaje care folosesc arme cu laser. Ei iau aceeaşi cowboy şi indieni şi îi pun în nave spaţiale. Ăsta nu e viitorul, ăsta e conceptul omului din această societate cu răspundere limitată care nu te învaţă cum să gândeşti şi să priveşti înainte. Ei te învaţă cum să fii un cameraman, un mecanic auto, un chimist sau un inginer structural, dar nu îţi oferă o imagine de ansamblu a societăţii.
- “Pentru ca oamenii să îmbrăţişeze ceea ce vorbiţi…”
- Ei bine, nu e chiar sistemul meu. Dacă noi nu trăim în conformitate cu natura Pământului, dacă noi nu trăim în conformitate cu resursele naturale, nu putem trăi. Nu poţi desemna o populaţie de 10 miliarde de oameni, fără să faci un studiu al resurselor pe care le au. După ce se face studiul, se verifică dacă avem resurse suficiente pentru a susţine atât de multe miliarde de oameni şi dacă se depăşeşte, începe să aibă înfometare, malnutriţie, dispute teritoriale. Se poate menţine o populaţie în conformitate cu capacitatea de susţinere a Pământului, nu opinii exprimate de senatori.
Politica a fost bună, cu o sută de ani în urmă. Astăzi, e total depăşită.
- “Dar, dvs vorbiţi de revoluţie, pentru că vreţi să spuneţi …”
- Nu.
- “Atunci când societatea se prăbuşeşte…”
- Revoluţie tehnică.
- “Da, dar atunci când societatea se descompune, atunci ei vor dori s-o facă în mod diferit.”
- Îmi pare rău de asta, dar se pare că condiţiile erau atât de abuzive, pe unele meleaguri, că au aplicat socialismul, comunismul sau fascismul care s-au potrivit condiţiilor în care trăiau oamenii. Nici unul dintre acestea nu au fost soluţia. Toate guvernele din istorie au fost corupte.
- “Deci, în acest caz, creşterea naziştilor în Germania a fost perfect logică.”
- Era logic în cadrul condiţionat lor. Cu alte cuvinte, Hitler nu a condus Germania în acest fel, dar ceea ce el a vorbit era acceptabil pentru poporul german, evident. El a fost pus acolo de marii afacerişti germani şi de industrie. Iar muncitorul nu avea nici un cuvânt. Credea că e comunist, socialist.
Sistemul lui Hitler nu ar fi funcţionat chiar dacă ar fi câştigat războiul.
- “Trebuie să ştiţi că oamenii se uită la conceptele voastre.”
- Da, am auzit.
- “Şi, cu tot respectul, Jacque, vor spune: Tu eşti un bătrân nebun.”
- Am înţeles asta. Acest lucru nu este neobişnuit. Fiecare mişcare, de la drepturile femeilor la munca copiilor, s-au luptat tot timpul. Nici un sistem nou nu a venit vreodată în linişte.
Chiar şi în armată, cavaleria a luptat cu tancurile de război. Când tancurile de război au venit spre ei, au aruncat rachete ghidate. Acum, oamenii cu rachete ghidate se luptă cu arme cu laser în cer.
Apoi, ei au o bombă numită “bombă flicker”(pâlpâire, n.tr.), astfel încât lumina strălucitoare merge mai departe şi în afară, vă provoacă o criză de epilepsie dar nu distruge mediul înconjurător. Acum sunt în control, dar nu e nici o limită la ceea ce poate face omul. Omul este cel mai prost animal. El poluează oceanul, aerul, râurile, atmosfera şi oamenii.
Omul se pune pe un piedestal şi spune: “Suntem cea mai înaltă formă de viaţă.” Ăsta e un truc al egoului. Ei nu sunt. Noi nu suntem încă civilizaţi. Atâta timp cât avem închisori, poliţie, armate, forţe navale, nu suntem civilizaţi.
Până când lumea va învăţa să trăiască împreună – constructiv atunci va fi începutul erei ştiinţifice.
Nu suntem încă acolo.
 ...
“Ce poate face un singur om?
Nu există nici o cale pentru tine de a face ceva pe cont propriu.
Ori ne gândim la nivel global sau pierim individual.
Dacă nu faci nimic, nimic nu se va întâmpla. Pot să vă asigur de asta.”
 


http://www.proiectulvenus.ro/
http://libercugetatorul.info/2013/09/25/jacque-fresco-cum-ne-putem-pregati-viitorul/

Poporul trebuie să... - “Decalogul Chomsky”

Noam Chomsky (n. 1924) este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a guvernelor altor mari puteri. Drept care este considerat şi o personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite.
Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit “Decalogul Chomsky”.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

http://www.criterii.ro/index.php/en/national/6201-uluitor-stiti-ce-este-decalogul-chomsky-daca-nu-cititi-neaparat

 

Egalitate Fraternitate Libertate

Este omul liber sau neliber?

 Diferitele concepţii filosofice au făcut în privinţa libertăţii greşeala – dacă vrem să o numim greşeală –, greşeala de a pune întrebarea astfel: Este omul liber sau neliber?
I se poate atribui omului libera voinţă, sau ne este îngăduit doar să-i atribuim faptul că el este încadrat ca într-o necesitate absolută a naturii şi că îşi îndeplineşte acţiunile şi deciziile volitive din această necesitate? – Punerea problemei este incorectă.
Nu există o asemenea exclusivitate: sau-sau.
Nu se poate spune că omul ar fi fie liber, fie neliber, căci el se află pe calea evoluţiei de la nelibertate la libertate.

Iar modul în care găsiţi abordat impulsul libertăţii în Filosofia libertăţii a mea vă arată că omul devine tot mai liber, că el se descâlceşte din necesitate şi că în el cresc tot mai mult impulsurile care îi fac posibil să fie o fiinţă liberă în cadrul restului ordinii Universului.
Astfel, impulsul egalităţii îşi are culminaţia la naştere – chiar dacă nu în conştienţă, pentru că aceasta nu poate trăi deja atunci atât de evoluată – după care scade. Impulsul egalităţii are aşadar o evoluţie descendentă. Schematic putem desena lucrurile aşa:

La naştere există o culminaţie a ideii de egalitate, şi egalitatea constituie o curbă în coborâre. Invers e cu ideea libertăţii. Libertatea parcurge o curbă ascendentă şi îşi are culminaţia la moarte.

Nu vreau să spun cu aceasta că trecând prin poarta morţii omul atinge cea mai înaltă culme a unei fiinţe libere în privinţa acţiunii sale. Dar, relativ la viaţa omenească, omul dezvoltă tot mai mult impulsul libertăţii înspre momentul morţii şi, relativ, el a dobândit cel mai mult posibilitatea de a fi o fiinţă liberă în clipa în care păşeşte prin poarta morţii în lumea spirituală.
Aşadar în timp ce păşind prin naştere în existenţa fizică aduce din lumea spirituală egalitatea, care descreşte pe parcursul vieţii fizice, el dezvoltă tocmai pe parcursul vieţii fizice impulsul libertăţii şi urcă împreună cu măsura cea mai înaltă ce poate fi atinsă a impulsului libertăţii pe parcursul vieţii fizice, prin poarta morţii, în lumea spirituală.

Vedeţi de aici din nou cât de unilateral este considerată adesea fiinţa omenească. Nu se integrează timpul în această fiinţă omenească. Se vorbeşte despre om în general, in abstracto, pentru că oamenii nu au în ziua de azi tendinţa să abordeze realităţile. Dar omul nu este o fiinţă care să stea pe loc, el este o fiinţă în devenire. Şi cu cât devine el mai mult, cu cât se transpune mai mult singur în posibilitatea de a deveni, cu atât mai mult îşi împlineşte aşadar aici, pe parcursul vieţii fizice, adevărata sa sarcină. Acei oameni care rămân încremeniţi, care nu au tendinţa de a parcurge o evoluţie, dezvoltă prea puţin din ceea ce este propriu-zis misiunea lor pământească. Dumneavoastră nu mai sunteţi astăzi ceea ce aţi fost ieri, şi mâine nu veţi mai fi ceea ce sunteţi astăzi.

În orice caz, acestea sunt nuanţe subtile. E bine de acela la care există asemenea nuanţe, căci rămânerea pe loc este ahrimanică. Nuanţele trebuie să existe. Ar trebui să nu existe nici o zi în viaţa omului, în care el să nu preia cel puţin un gând în sine care să-i modifice puţin fiinţa, care să-l transpună puţin în posibilitatea de a fi o fiinţă în devenire, şi nu doar o fiinţă care există. Şi aşa, omul poate fi considerat conform cu adevărata sa natură numai dacă nu se spune în sens absolut: Omul are în lume pretenţia la libertate, egalitate, ci dacă se ştie că impulsul egalităţii îşi atinge culminaţia la începutul vieţii, iar impulsul libertăţii îşi atinge culminaţia la sfârşitul vieţii.
Privim abia atunci în această complicată devenire omenească şi din cursul vieţii de aici, de pe Pământ, dacă se iau asemenea lucruri în considerare, dacă nu se priveşte doar abstract la întregul om şi se spune: El are pretenţia să vadă înfăptuite în structura socială libertatea, egalitatea, ş.a.m.d. – Acestea sunt lucrurile care trebuie să se apropie din nou prin ştiinţa spirituală de simţirea omenească, cărora evoluţia recentă, care tinde spre abstractism şi cu aceasta spre materialism, nu le-a dat atenţie.
Acum apare cel de-al treilea impuls: fraternitatea. Lui îi este propriu faptul că îşi are, într-un anumit sens, culminaţia la mijlocul vieţii. Curba descrisă de aceasta urcă (vezi desenul) şi coboară din nou.
În orice caz, putem formula lucrurile numai astfel încât să spunem: La mijlocul vieţii, când omul se află în starea sa cea mai labilă, adică oscilantă în privinţa raportului dintre sufletesc şi trupesc, omul are tendinţa cea mai puternică de a dezvolta fraternitatea.
El nu o dezvoltă întotdeauna, dar are predispoziţia în acest sens. Ca să zic aşa, pentru dezvoltarea fraternităţii, cele mai puternice condiţii preliminare sunt date spre mijlocul vieţii.
Aşa se repartizează aceste trei impulsuri de-a lungul întregii vieţi omeneşti. În vremea spre care ne îndreptăm va fi necesar ca pentru înţelegerea omului şi apoi, desigur, şi pentru aşa-numita cunoaştere de sine a omului, să se ia aşa ceva în considerare. Nu se va putea ajunge la idei corecte în privinţa convieţuirii oamenilor dacă nu se va şti cum se repartizează impulsurile pe parcursul vieţii omeneşti. Întru câtva oamenii nu vor putea trăi concret, dacă nu vor voi să-şi însuşească această cunoaştere; căci ei nu vor şti cum se raportează concret un om tânăr la unul bătrân, un om mai în vârstă la unul aflat la mijlocul vieţii, dacă nu se cuprinde cu privirea configuraţia specială a acestor impulsuri lăuntrice ale fiinţei omeneşti.

 http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA187/GA187_CF03.html