AYURVEDA – stiinta despre vindecarea trupului, a sufletului si a spiritului

„Trupul şi mintea sunt în egală măsură

 reşedinţa bunăstării sau a bolilor.

Ceea ce determină sănătatea şi armonia fiinţei umane

 este interacţiunea lor armonioasă”.

(fragment din înţelepciunea ayurvedică)

        Fiecare fiinţă umană, fie că este sănătoasă sau bolnavă, este înzestrată cu trup şi minte. Tocmai de aceea, orice tulburare sau boală influenţează cu necesitate atât trupul, cât şi mintea. Acum câteva decade medicina psihosomatică a devenit o disciplină ştiinţifică care a început să studieze relaţiile care există între aspectele biologice şi cele psihologice, corespunzătoare atât stării de sănătate, cât şi stării de boală a omului.

Sistemul tradiţional de cunoaştere asupra vieţii –AYURVEDA ajută fiinţa umană să îşi menţină sau să îşi redobândească echilibrul prin folosirea unei serii de mijloace naturale variate, puse în practică după realizarea unui proces necesar de autocunoaştere a specificului individual. Aproape întreaga cunoaştere practică din AYURVEDA se bazează pe recunoaşterea manifestărilor specifice ale celor trei forţe vitale primare care animă întreg microcosmosul uman, cunoscute sub numele de DOSHA-uri: VATA, PITTA şi KAPHA. Cele trei DOSHA-uri sunt prezente şi se manifestă într-o multitudine de aspecte şi în proporţii şi combinări diferite în microcosmosul fiecărei fiinţe umane. În funcţie de specificul individual, fiecare fiinţă umană prezintă o anumită predominanţă constituţională ce este exprimată, în cadrul sistemului de cunoaştere AYURVEDA, sub forma unui anumit raport cantitativ între cele trei DOSHA‑uri.

Ayurveda este o stiinta de vindecare a omului provenita din India ce are ca scop echilibrul care trebuie sa existe intre trup, suflet, spirit si lumea inconjuratoare.
Pentru ca acest ideal existential sa poata fi atins, inteleptii vindecatori din India au alcatuit un program care se bazeaza pe patru trepte:

• 1. Exercitii fizice si respiratorii – care intaresc trupul si aduc pace spirituala.
• 2. Regimul alimentar Ayurveda – o alimentatie care are drept scop atingerea formei maxime si evitarea stresului.
• 3. Purificarea – care elibereaza corpul de otravuri.
• 4. Meditatia – menita sa stimuleze activitatea spirituala si sa declanseze potentialul creator.

Ayurveda specifica: corpul omenesc este un proces dinamic. El este intr-un echilibru fluid permeabil, aflat intr-o interactiune permanenta cu mediul. Acest proces este supus unei instante supreme de comanda si echilibru, desemnata in invatatura Ayurveda prin termenul de "constiinta". 
Ayurveda imparte oamenii in functie de dominanta a trei forte interioare:
Vata – sau miscare – pentru a putea respira, pentru a putea trimite si primi impulsuri nervoase de la creier.
Pitta - sau metabolism – pentru a prelucra alimentele, aerul si apa din intregul sistem si de a facilita functionarea intelectuala adecvata.
Kapha – sau de structura – pentru a tine celulele impreuna si a forma muschii, grasimea, oasele si tendoanele.

V a t a
Vata este un cuvant indian care defineste spatiul si aerul; el inseamna si rece, repede, aspru, mobil, usor, dar si sensibil. Vata comanda toate resorturile miscarii din organismul uman, reglementeaza activitatea musculaturii, a organelor interne, circulatia sangelui, respiratia si activitatile spirituale.
Oamenii Vata sunt imprevizibili si au mult mai putine steriotipii decat cei de tipul Pitta sau Kapha. Variatia in ceea ce priveste marimea, forma, starea de spirit si energia fizica este trasatura lor dominanta. Persoanele Vata tind sa li sa faca foame la orice ora, sa adore schimbarea, sa se culce la ore diferite in fiecare seara. In mod special, sunt predispusi la boli minore, raceala sau gripa.
Caracteristicile tipului Vata:
* un corp delicat si subtire
* rapiditate in miscare
* senzatie de foame si digestie neregulata
* un somn usor, cu intreruperi, tendinta spre insomnie
* entuziasm, vivacitate, imaginatie
* inclinata spre ingrijorare
* excitabilitate, dispozitie schimbatoare
* intelege rapid lucrurile noi, dar le uita repede
* oboseste usor, tendinta de a se surmena
* energia fizica si mentala.
Recomandari Ayurveda:
* Daca aparti acestui tip, acorda trupului tau mai multa liniste
* Culca-te inainte de ora 22
* Practica cat mai des exercitii de relaxare
* Odihniste-te dupa masa o ora
* Mananca regulat
* Bea mult ceai de ghimbir, niciodata cafea, ceai negru sau alcool
* De doua ori pe saptamana iesi la soare, chiar si toamna ori iarna.

P i t t a
Tema dominanta este intensitatea. Indivizii sunt persoane ambitioase, cu o minte patrunzatoare, care spun ce gandesc, indraznete, care nu cedeaza usor sau sunt gelosi. Partea combativa a persoanei Pitta este o tendinta naturala, dar nu intotdeauna foarte vizibila. Cand sunt echilibrati, oamenii Pitta sunt calzi, au emotii intense, sunt iubitori si fericiti. O fata care straluceste de fericire este specifica acestui tip.
Pitta inseamna pamant si aer, precum si urmatoarele atribute: cald, fluid, taios, acru. Pitta este raspunzatoare de digestie si metabolism, de ficat, splina, piele si ochi. Dirijeaza energia si sentimentele.
Caracteristicile tipului Pitta:
* inaltime medie
* energie si rezistenta medie
* foame si sete puternica, o digestie sanatoasa
* tendinta de a se enerva si de a fi iritat in conditii de stres
* o piele deschisa sau rosiatica, adesea pistruiata
* o minte patrunzatoare
* aversiune fata de soare si caldura mare
* un caracter intreprinzator, adora schimbarile
* precizie si logica in discurs
* nu poate renunta la programul de masa
* are parul blond, saten deschis sau roscat.

Recomandari Ayurveda:
* Mananca in portii mici, numai fructe si legume
* Filtreaza apa pe care o bei
* Practica sportul si miscarea in aer curat
* Doneaza sange pentru a-ti reduce in mod natural tensiunea
* Bea frecvent apa.

K a p h a
Kapha inseamna pamant si apa. Atributele sunt: greoi, lent, moale. Kapha este stabilizatorul trupului. Si forta care pune in miscare vointa si memoria.
Tipul Kapha are o conformatie fizica puternica, greoaie. Activitatea lui este lenta, dar temeinica. Are somn bun, adanc, o perceptie inceata, dar o memorie buna si de durata. Este o fire echilibrata, uneori prea calma. Tenul este gras.
Relaxat, acesta este cuvantul care descrie cel mai bine tipul Kapha. Oamenii Kapha sunt considerati norocosi, pentru ca ei se bucura de o sanatate durabila. Personalitatile lor exprima o perspectiva calma si fericita a vietii. Este specific pentru Kapha sa cantareasca bine lucrurile inainte de a lua o decizie, sa incerce sa ii impace pe ceilalti si sa empatizeze in mod real cu sentimentele lor. Kapha este dosha cea mai stabila si echilibrata.

Caracteristicile tipului Kapha:
* o constitutie solida si puternica, rezistenta mare
* o energie constanta; miscari lente si gratioase
* o personalitate linistita si calma, se infurie greu
* o piele rece, moale, groasa, palida
* un somn profund si prelungit
* intelege mai greu informatiile noi, dar are o memorie buna
* inclinat spre obezitate
* o digestie lenta, o senzatie de foame mai putin intensa
* afectuos, tolerant si iertator
* inclinat spre posesivitate, multumit de sine.

Recomandari Ayurveda:
* Fa sport in mod regulat
* Nu te odihni dupa masa de pranz, ci mergi fara intrerupere cinci minute
* Stimuleaza-ti digestia cu condimente
* Bea cat mai des apa fierbinte, pentru a distruge substantele toxice
* Fa des bai de aburi la fata (cu musetel).

http://sanatate.adore.ro/ghid-de-sanatate/ayurveda-stiinta-indiana-despre-vindecarea-trupului-a-sufletului-si-a-spiritului/

Neamul Românesc - popor de muncă şi nu parazitar - vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul patriotism

„Neamului Românesc
În loc ca reformele sociale să însemne începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară artificială. 
Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase. 
 De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi gurile casei tale sunt multe. 
 Ştiu că tu, meşteşugar chinuit, nu-ţi poţi îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi să-ţi vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie. 
Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea averii pentru urmaşii tăi.
Căci, să ştii bogatule că averea ta ne e scumpă - dacă este curată - fiindcă e a ţării; că lucrurile casei tale, pe care alţii nu le au, ne încredinţează că din propria ta conştiinţă şi înţelegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta, bucuria altora.
 Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei. 
Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate. 

Neamul Românesc - popor de muncă şi nu parazitar - vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul patriotism, prăvălind pe toţi cei care - conştient sau inconştient - îi împiedică drumul viitorului.
Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată. În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.

Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci idei în marş. 
Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului. De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţiile şi din toate clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre."

 Un text scris cu şapte decenii în urmă îşi găseşte un puternic ecou în vremea noastră. Mareşalul Ion Antonescu şi-a iubit cu devotament patria şi neamul pentru care a devenit martir, purtându-se demn până în ultima clipă a vieţii: 
„în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea, toate greşelile pe care, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-am făcut."

http://art-emis.ro/editoriale/213-eroii-nu-mor-niciodata-mesaj-de-dincolo-de-lume.html

Oameni de ştiinţă celebrii care credeau în existenţa lui Dumnezeu

Este credinţa în existenţa unui Dumnezeu iraţională?
În zilele noastre, mulţi oameni de ştiinţă celebri sunt adepţii ateismului. Totuşi, în trecut, şi chiar şi în ziua de astăzi, unii oameni de ştiinţă au crezut că Dumnezeu există, şi El este responsabil pentru ceea ce vedem în natură.
Deşi, mulţi oameni obişnuiţi sunt teişti, datorită credinţei, aceşti oameni de ştiinţă au crezut în Dumnezeu datorită evidenţelor pe care ei cred că le-au descoperit.
Aşadar, vom afla că au existat şi matematicieni, şi fizicieni, şi chimişti, şi astronomi care au crezut în existenţa lui Dumnezeu.

 Nicholas Copernicus (1473-1543)
Copernicus era astronomul polonez care a pus bazele sistemului heliocentric, în care planetele se roteau în jurul Soarelui. El a studiat la diverse universităţi europene, iar noul său sistem planetar a fost prezentat la Vatican în anul 1533, în faţa papei Clement al VII-lea, care l-a aprobat şi l-a rugat să-şi publice opera. Copernicus n-a simţit niciodată vreo persecuţie religioasă, fiind acceptat atât de către catolici, cât şi de către protestanţi. Copernicus s-a referit la Dumnezeu de câteva ori în lucrările sale, şi nu vedea nicio contradicţie dintre Biblie şi sistemul său heliocentric.

Sir Francis Bacon (1561-1627)
Bacon a fost un mare filozof englez şi este cunoscut pentru că a stabilit metoda ştiinţifică a cercetării prin experimentare şi logică. În opera sa “De Interpretatione Naturae Prooemium”, Bacon îşi stabileşte ca scopuri descoperirea adevărului, servirea ţării sale şi servirea Bisericii. Deşi opera sa s-a bazat pe experimentare şi raţionament, e a respins ateismul ca fiind un rezultat al insuficientei aprofundări a filozofiei, afirmând că: “Puţină filosofie duce mintea omului către ateism, dar o aprofundare a filosofiei duce mintea omului către religie”. 

Johannes Kepler (1571-1630)
Kepler a fost un strălucit matematician şi astronom. A avut contribuţii în domeniul fizicii opticii şi a stabilit legile mişcărilor planetelor în jurul Soarelui. De asemenea, el a ajuns aproape de a descoperi conceptul newtonian cu privire la gravitatea universală, chiar înainte ca Newton să se nască! Prin faptul că a introdus conceptul de “forţă” în astronomie, direcţia de cercetare s-a schimbat în mod radical. În acelaşi timp, Kepler a fost un luteran extrem de pios, pentru că în operele sale de astronomie se găsesc fragmente care arată cum spaţiul şi îngerii paradisului reprezintă Trinitatea. Kepler n-a suferit persecuţii religioase pentru viziunea sa privind heliocentrismul şi i s-a permis să predea la Universitatea catolică din Graz, deşi era protestant.

 Galileo Galilei (1564-1642)
Galileo Galilei este adesea amintit în legătură cu conflictul său cu Biserica Catolică. Controversata sa operă despre sistemul solar a fost publicată în anul 1633. Nu avea nicio dovadă a unui sistem heliocentric (descoperirile cu ajutorul telescopului său nu indicau faptul că Pământul se mişcă), iar una din dovezile sale pe care se baza (cea cu mareele) era invalidă. Galilei a ignorat şi reprezentarea corectă a orbitelor eliptice (publicată cu 25 de ani înainte de către Kepler). Papa din acele vremuri (care era un prieten vechi de-a lui Galileo) s-a simţit foarte ofensat de tonul din opera lui Galileo, aşa că marelui om de ştiinţă italian i s-a aranjat un proces, în care i s-a interzis să mai vorbească de heliocentrism. Galileo ţinea foarte mult la Biblie şi a declarat că aceasta nu se putea înşela, sistemul său heliocentric fiind doar o altă interpretare a sistemului său heliocentric.

 Rene Descartes (1596-1650)
Descartesa fost un matematician, om de ştiinţă şi filozof faimos francez, căruia i se mai spune şi “tatăl filosofiei moderne”. El era un credincios foarte mare al Bisericii Catolice, având în acelaşi timp şi o dorinţă pasională de a descoperi adevărul. Sistemul său filozofic începe cu celebra maximă “Gândesc, deci exist”. Următorul pas (pe care foarte multă lume îl ignoră) este încercarea lui Descartes de stabili certitudinea existenţei lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ocupă un loc principal în filosofia sa. El dorea ca filosofia sa să devină un standard al învăţăturii romano-catolice. Atât Descartes, cât şi Bacon, sunt văzuţi ca personaje cheie în dezvoltarea metodologiei ştiinţifice.

Isaac Newton (1642-1727)
În optică, mecanică şi matematică, Newton a fost un geniu. Dintre toate ştiinţele pe care le-a studiat (inclusiv chimia), el a văzut matematica şi numerele ca ocupând un loc central. Ceea ce e mai puţin cunoscut e faptul că el a fost un om religios foarte devotat şi a văzut numerele ca o modalitate prin care am putea să-L înţelegem pe Dumnezeu. Munca sa în numerologia biblică a fost extraordinară, şi, deşi unele aspecte ale credinţei sale nu erau chiar “ortodoxe”, el credea că teologia este foarte importantă. În sistemul său de fizică, Dumnezeu este esenţial pentru natura şi absolutismul spaţiului.

 Robert Boyle (1627-1691)
Unul din fondatorii şi un membru-cheie al Societăţii regale britanice, Boyle este renumit pentru celebra sa lege Boyle privind volumul gazelor.
Deşi a fost un chimist renumit, Boyle a fost şi un protestant devotat, fiind interesat în promovarea religiei creştine în străinătate. El a oferit chiar bani pentru traducerea Noului Testament în irlandeză şi turcă. El a mai scris şi o serie de pamflete împotriva ateiştilor din vremea sa.

 Michael Faraday (1791-1867)
Michael Faraday a fost fiul unui lăcătuş, dar a devenit unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai secolului al 19-lea. Munca sa privind electricitatea şi magnetismul nu doar a revoluţionat fizica, dar a fost promotorul vieţii moderne a noastre din ziua de azi (computerele, telefoanele etc. au putut apare datorită geniului lui Faraday). Marele om de ştiinţă era un creştin devotat, membru al sectei Sandemanienilor. Aceştia nu credeau în existenţa unei biserici naţionale, deoarece regatul lui Hristos este, în mod esenţial, de natură spirituală.

 William Thomson Kelvin (1824-1907)
Kelvin a fost unul dintre marii fizicieni ai lumii care au pus bazele fizicii moderne. Munca sa ştiinţifică acoperă multe arii ale fizicii, şi de aceea a primit multe premii din partea marilor universităţi europene. Kelvin a fost un creştin foarte devotat. Interesant că şi colegii săi, fizicienii George Gabriel Stokes (1819-1903) şi James Clerk Maxwell (1831-1879) erau la fel creştini devotaţi, într-o perioadă în care foarte mulţi erau anti-creştini sau ateişti.

 Max Planck (1858-1947)
Planck a adus multe contribuţii la fizică, dar el este cel mai bine cunoscut pentru teoria sa cuantică, care a revoluţionat înţelegerile noastre privind lumile atomice şi subatomice. Într-un articol din anul 1937, marele fizician Planck îşi exprimă părerea că “Dumnezeu este prezent peste tot”. Plank mai credea într-un atotputernic, atotcunoscător şi plin de milă Dumnezeu. Din punctul lui vedere, atât ştiinţa, cât şi religia poartă o bătălie neîncetată împotriva scepticismului şi dogmatismului, împotriva necredinţei şi superstiţiei, având ca scop final…spre Dumnezeu!


sursa

http://www.lovendal.ro/wp52/cei-mai-faimosi-oameni-de-stiinta-care-credeau-in-existenta-lui-dumnezeu/

Conştienţa Eului

Viaţa se prezintă un mozaic alcătuit din pietre mici. Cel care adaugă o mică pietricică nu este mai puţin important decât cel care a conceput planul mozaicului.  Trebuie să ne dăm seama că, dintr-un anumit punct de vedere, lucrul cel mai mic şi lucrul cel mai mare pe care îl putem înfăptui sunt la fel de importante pentru întreg.
În raport cu ceea ce putem numi “ordinea divin-spirituală a lumii”, elementul cel mai mic este la fel de important ca elementul cel mai mare. Dacă ne dăm seama de acest lucru vom fi feriţi de multe nemulţumiri care, altfel, ar putea să apară uşor în viaţă.

 Întreaga esenţă a evoluţiei lumii nu şi-ar putea urma cursul dacă noi nu am putea să îndeplinim ceea ce este - aparent - lucrul de cea mai mică însemnătate în viaţă. Atunci vom putea avea şi sentimentele corecte faţă de marile evenimente ale existenţei. Abia atunci ne va apărea măreţia şi importanţa care se află în următoarea frază: “Fiecare din noi trebuie să facă din sine însuşi, în sensul înţelepciunii lumii, cât de mult poate, în afară de ceea ce prezintă el pe planul fizic.” Însăşi dezvoltarea antroposofică trebuie să o vedem ca ceva necesar. Unii spun: la ce foloseşte evoluţia antroposofică dacă eu nu mă pot face util prin aceasta în viaţă?
– Să observăm însă: karma vieţii ne va arăta ceea ce trebuie să facem în viaţă, când vom învăţa să înţelegem mai întâi semnele pe care ni le face karma vieţii. Nu avem numai sarcina de a face un lucru sau altul, ci avem cu adevărat sarcina de a face din noi înşine atât de mult cât putem. Trebuie să ne ridicăm la gândul: în noi există nenumărate forţe şi capacităţi; nu trebuie să le lăsăm să piară în sufletul nostru. Ceea ce face ordinea divin-spirituală cu ceea ce am făcut noi din sufletul nostru, trebuie să o lăsăm pe seama ordinii divin-spirituale a lumii. Când lucrăm la sufletele noastre şi luăm seama la semnele karmei, vom vedea ce vom avea de făcut într-un loc sau altul.

Uneori se consideră că orice dezvoltare nu se petrece decât pas cu pas. Însă viaţa întregului nu se desfăşoară în aşa fel încât să se poată spune că natura nu face salturi. Nu e adevărat. Natura face încontinuu salturi.
Să observăm o plantă. În dezvoltarea ei face mereu salturi: la trecerea de la rădăcină la frunză, de la frunză la caliciu, de la caliciu la floare, de la floare la fruct. Tot aşa există treceri rapide atât în viaţa omului individual cât şi în viaţa generală a omenirii. Vom găsi pretutindeni că omenirea trăieşte etapele unei perioade în mod succesiv şi se dezvoltă ca planta, de la frunză la frunză. Vine apoi timpul în care omenirea face un salt important înainte, aşa cum face planta de la frunză la caliciu, de la caliciu la petală, de la petală la fruct. Astfel, pretutindeni se petrec treceri rapide, salturi în cursul evoluţiei omenirii. Cel mai important salt la omenirea de pe pământ este saltul care s-a produs prin evenimentul din Palestina. Atunci s-a întâmplat un salt înainte impresionant.

Putem înţelege Evanghelia lui Ioan numai atunci când înţelegem că impulsul lui Christos este, în cadrul evoluţiei omenirii, cea mai importantă lucrare asupra conştienţei eului.

Omul trebuia să fie sustras influenţelor care se revărsau în el fără ca el să aibă conştienţa de sine. Prin aceasta el a putut să dobândească conştienţa de eu şi să se pregătească pentru o redobândire a clarvederii din timpurile vechi. Dar el trebuia să se elibereze de influenţele demonice. Cu cât are mai multă forţă în eul său, cu atât mai mult se poate ţine departe de influenţele demonice. Aşa se poate înţelege vindecarea de demoni. Un număr de bolnavi au fost aduşi în apropierea lui Christos tocmai în timpul când Christosul spiritual putea să acţioneze cel mai intens. Nu lumina solară fizică – îmbrăcămintea luminii spirituale – trebuia să acţioneze, ci lumina spirituală. După ce soarele apunea, bolnavii erau aduşi la Christos. Procesul real de vindecare trebuie să ni-l reprezentăm în felul următor: oamenii care veneau acolo aveau credinţa fermă, convingerea fermă că prin Christos acţionează impulsul care poate alunga demonii. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat printr-un mijloc exterior, Christos nu ar fi acţionat prin eu.
Abia atunci îl recunoşti pe Christos când El îşi desfăşoară întreaga forţă în propriul tău interior.
Abia atunci poate El acţiona când această forţă se exteriorizează în eul uman, se exprimă în eul uman.
De aici vedem că în acel timp important omenirea se afla în faţa unui decisiv punct de cotitură. Era ultimul acord al unui timp vechi şi oarecum intervenţia unui impuls enorm care îi conducea pe oameni într-un timp nou. Omul putea privi înapoi şi vedea: în trecut omul era mult mai puternic unit cu lumea spirituală. El putea găsi drumul spre lumea spirituală prin extaz. Acum însă trebuie să găsim punctul de legătură în eu pentru a ajunge în lumea spirituală. Acest impuls a fost dat prin impunătoarea strigare a Botezătorului şi prin Christos însuşi: “Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească căci împărăţia cerurilor s-a apropiat”. În voi înşivă trebuie căutată legătura care vă uneşte cu împărăţia cerurilor.

Acelora cărora li se puteau spune lucruri profunde, li se spunea: A existat un timp în care sufletele oamenilor, atunci când ieşeau din eul lor, ajungeau în împărăţia spiritului. Atunci li se dăruia spiritul pentru vindecare. Ei erau bogaţi, ceea ce înseamnă că ei deveniseră posesori ai spiritului. Apoi s-a ajuns la un punct de cotitură. Acum sunt chemaţi să vină în împărăţia cerurilor cei care sunt, - care au devenit - cerşetori întru spirit. Uniţi cu Dumnezeu în interior, fericiţi pot deveni cei care sunt cerşetori întru spirit. Cei săraci în spirit vor prelua în ei împărăţia cerurilor.
Fericiţi sau uniţi cu Dumnezeu în interior vor deveni şi aceia care se află în suferinţă când preiau impulsul lui Christos. Prin faptul că ei caută legătura cu lumea spirituală în eul lor, ei vor fi vindecaţi. Cei care se manifestau din pasiunile lor, puteau mai înainte să fie temperaţi atunci când se spiritualizau în extaz. Prin faptul că acum găsesc în sine, în eu, legătura cu Christos, trebuie ca pasiunile dezlănţuite, impulsurile sălbatice să fie domolite.
Răsplata misiunii pământului o vor primi aceia care îşi vor înăbuşi pasiunile lor prin eu. Cei care suportă suferinţe, vor scăpa de ele prin faptul că vor prelua în eul lor pe Christos. Cei care îl vor prelua pe Christos în eu vor putea dobândi calmul şi vor stăpâni pământul.

Prima frază din Predica de pe munte [ Nota 10 ] se referă la trupul fizic, a doua la trupul eteric, a treia la trupul astral; a patra frază, în care se spune că omul nu trebuie să-şi dezvolte doar o conştienţă care se îndreaptă numai spre planul fizic, se referă la sufletul senzaţiei. Cei care, în sufletul senzaţiei simt sete şi foame după dreptate, Îl vor putea avea în interior pe Dumnezeu, vor deveni fericiţi.
Ceea ce omul poate găsi în sufletul raţiunii sau al sentimentului este exprimat prin fraza: Cei care vor fi milostivi vor putea avea în ei pe Dumnezeu. Ce apare când ne ridicăm de la sufletul senzaţiei la sufletul raţiunii sau al sentimentului?
Eul este cel care apare, în primă instanţă. Omul trebuie să dezvolte eul prin aceea că el însuşi se simte drept eu şi îl resimte drept eu pe oricare alt om, prin aceea că ceea ce trăieşte în suflet este dus de la eu la eu. Ceea ce trece de la om la om, subiectul şi predicatul trebuie să fie acelaşi. În primele propoziţii ale Predicii de pe munte predicatul este diferit de subiect. Găsim acum, în propoziţia care se referă la sufletul raţiunii sau al sentimentului, că subiectul şi predicatul sunt identice. “Fericiţi sunt cei milostivi, căci ei vor primi milostenie sau iubire.” 

Vedem aici un document care este atât de impunător încât abia dacă mai găsim alt document care să fie atât de profund. El este impunător în sensul acelei grandioase tranziţii care se petrece prin Christos. Epoca despre care am vorbit, Kali Yuga, durase deja 3000 de ani. Kali Yuga a început, în sens restrâns, în anul 3101 î.e.n. Din acest an a început închiderea porţilor spre lumea spirituală. Înainte de anul 3101 găsim încă o conştienţă nemijlocită pentru lumea spirituală. Apoi lumea spirituală s-a întunecat din ce în ce mai mult. După ce Kali Yuga a dominat 3101 ani, s-a produs acel impuls prin care omul este condus din nou în lumea spirituală. Dar prin ce a putut interveni acel impuls? Numai prin aceea că un zeu s-a coborât în lumea fizică. Atunci a început reîntoarcerea în lumea spirituală. Un imens salt s-a făcut în evoluţia omenirii prin faptul că omenirea a dobândit posibilitatea de a se ridica din nou în lumea spirituală. Omenirea avea nevoie aşa-zicând de Christos deoarece ea se coborâse până la eul ei. Coborârea lui Christos a fost necesară pentru ca eul uman să nu se usuce, pentru ca el să nu fie scos din evoluţie.
Am văzut că un mare număr de oameni nu a ştiut nimic, multă vreme, despre faptul că în mica ţărişoară Palestina a trăit Christos. De exemplu, Tacitus nu ştie decât foarte puţine despre acest fapt. La aproximativ 100 de ani d. Chr. el povestea că pe o străduţă din Roma trăieşte o sectă care propovăduieşte învăţăturile lui Iisus. Impulsul lui Christos a trecut pe lângă mulţi oameni fără ca ei să-l observe. El ar fi putut să treacă neobservat pe lângă toţi oamenii. Dar nu s-a întâmplat aşa. Omenirea a preluat atunci impulsul lui Christos. Când se manifestă din nou un impuls asemănător în omenire, omenirea trebuie să fie în stare să nu lase să treacă neobservat un astfel de salt în evoluţia ei.
În anul 1899 s-a încheiat epoca întunecată, Kali Yuga. Omenirea merge acum pe un drum ascendent. Epoca întunecată a durat 5000 de ani.
Astăzi trăim la începutul unei epoci în care se dezvoltă în omenire forţe şi capacităţi cu totul noi. Înainte de a se încheia prima jumătate a secolului al XX-lea, un număr de oameni vor avea, prin dezvoltare naturală, capacităţi deosebite. După încheierea epocii Kali Yuga, începând din 1899, se dezvoltă în omenire o anumită vedere eterică. Între anii 1930 – 1940 la un număr de oameni această vedere eterică va fi deja dezvoltată.
Se pot întâmpla atunci două lucruri.
Omenirea poate să trăiască mai departe în mlaştina materialistă. Materialismul poate inunda totul.
Omenirea ar putea să rateze acest eveniment, să treacă pe lângă acest eveniment aşa cum ar fi putut să treacă pe lângă evenimentul christic.
Dacă oamenii nu vor vieţui acest eveniment eteric, rezultatul va fi că se vor cufunda în mlaştina materialistă. Sau va exista un număr suficient de oameni care se vor dezvolta pe parcursul a 2500 de ani în aşa fel încât vor vedea în eteric. Acesta este începutul clarvederii pe care oamenii o vor cuceri din nou, alături de conştienţa de eu.

Dacă un număr de oameni îşi vor dezvolta prin ştiinţa spirituală un sentiment şi o înţelegere pentru aceasta, atunci aceşti oameni se vor convinge la fel de bine despre adevărul evenimentului lui Christos precum s-a putut convinge Pavel prin evenimentul pe care l-a trăit în faţa Damascului. Între anii 1930 – 1940 va exista un număr mic de oameni care vor dezvolta această facultate dar, în timpul celor 2500 de ani care vor urma, vor exista din ce în ce mai mulţi oameni care îl vor vedea pe Christos în trupul eteric.
Oamenii Îl vor vedea pe Christos în trup eteric atunci când îşi vor fi dezvoltat vederea eterică, la care însă nu vor putea ajunge decât prin înţelegere spiritual-ştiinţifică şi prin sentiment. Aceasta este noua coborâre a lui Christos la oamenii de pe pământ. În realitate este mai degrabă o înălţare a inimii, pentru că nu se va mai întâmpla ca Christos să se întrupeze în trup fizic. Dar oamenii care se vor putea dezvolta, vor fi în stare să-L perceapă în trupul eteric. Ei vor şti din experienţă nemijlocită că Christos trăieşte. Pentru cei care vor să Îl cunoască pe Christos, El va apărea în trupul Său eteric. Ei vor şti despre Christos prin vedere directă.

Omenirea se dezvoltă pentru a-L percepe cu capacităţi superioare pe Mesia. Aceasta va deveni piatra de încercare pentru a afla dacă teozofia i-a condus într-adevăr pe oameni la înţelegerea corectă a acestui eveniment, aşa încât omul să se fi ridicat suficient spre spiritual pentru a înţelege revenirea lui Christos în adevărata formă. Pentru un număr de oameni care vor fi premergători, El va reveni în acest secol, aşa cum a venit odinioară în evenimentul din faţa Damascului pentru Pavel.
Necredinţa va deveni din ce în ce mai răspândită prin critica documentelor istorice. Cu cât documentele istorice vor pierde din puterea de convingere asupra oamenilor, cu atât mai mult vor creşte în oameni posibilităţile prin care ei Îl vor putea vedea pe Christos. Christos se va arăta în adevăr oamenilor care se vor putea ridica prin ştiinţa spirituală la înţelegerea, la vederea adevăratei reveniri a lui Christos.

sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF04.html

"In iubire principalul este nu sa iei, ci sa dai." - Serghei N. Lazarev

Lazarev este un binecunoscut terapeut de origine rusa, a carei serie de volume “Diagnosticarea Karmei” a fost rezultatul unei lungi perioade de cercetare si terapie, a numeroase seminarii sustinute in colturile lumii. Lazarev impartaseste din experientele sale si ale pacientilor sai, si concluziile la care a ajuns mai apoi. El a incercat atunci sa identifice cauzele bolilor si a alcatuit un sistem propriu de diagnosticare pe care l-a imbunatatit de-alungul carierei.

S.N.Lazarev a început încă din tinereţe să practice, cu rezultate foarte bune, masajul bioenergetic. Parapsihologia şi medicina neconvenţională deveniseră o adevărată modă în Rusia anilor ´70, căreia nu i s-a sustras nici autorul cărţii de faţă. Au apărut într-un timp relativ scurt, foarte mulţi bioenergoterapeuţi care la prima vedere, făceau adevărate minuni. S.N.Lazarev s-a detaşat însă de toţi aceşti vindecători printr-un sistem original de abordare a metodelor medicinii neconvenţionale şi prin crearea unei teorii proprii privind utilizarea bioenergiei în terapie. Este vorba de fapt, nu doar de o simplă teorie ci de o descoperire senzaţională, cunoscută deja pe tot mapamondul şi care ar putea revoluţiona întreaga concepţie contemporană asupra diagnosticării şi tratării bolilor.

Aplicând „masajul” bioenergetic în tratarea pacienţilor săi, S.N.Lazarev a observat că boala de fapt nu se vindecă, ci migrează de la un organ la altul, lucru dovedit şi în cazul metodelor convenţionale de tratament la care recurge medicina contemporană „oficială”. De pildă, un pacient vindecat de ulcer gastric revine după aproximativ două luni cu o serioasă afecţiune renală, iar la şase săptămâni după vindecarea acesteia, pacientul se îmbolnăveşte de plămâni... Asemenea cazuri, întâlnite cu sutele în practica sa, îl duc pe S.N.Lazarev la concluzia că, acţionându-se asupra bolii, se acţionează doar asupra efectului, cauza rămânând, în continuare, neschimbată. Lazarev meditează îndelung la acest fenomen, studiază cu seriozitate textele medicale şi filozofice ale Orientului antic, pentru a ajunge în cele din urmă la conceptul dekarmă. Karma, noţiune preluată din filosofia orientală şi identificată de multe ori cu destinul, reprezintă în viziunea lui S.N.Lazarev, „un mecanism de răsplătire a faptelor pământeşti”. Cunoscând acest mecanism, (iar scopul cărţii acesta este), omul îşi poate ameliora starea de sănătate, dar şi destinul.

"Incepeti cu senzatia ca in fiecare secunda, tot ce este in jurul dumneavoastra poate disparea, ca omul drag va poate trada in orice clipa, poate pleca, va poate jigni sau poate muri, ca in fiecare secunda puteti muri dumneavoastra. Atunci, incetul cu incetul pretentiile dumneavoastra vor disparea, dar iubirea va ramane. Sentimentul dumneavoastra de iubire nu trebuie sa depinda de nimic. Lumea inconjuratoare si viata dumneavoastra nu sunt decat un motiv de iubire.

Soarele straluceste indiferent de atitudinea noastra fata de el.

La exterior poti sa te superi, sa te certi, sa disperi, asta nu-i de speriat. Important este ca sufletul, in interior, sa emane iubire. Este o arta pe care nu o deprinzi dintr-o data.

(…)

I: Ce inseamna in practica iubirea pentru Dumnezeu?

R: Uitati-va si dumneavoastra. Totul depinde de El. Dar Dumnezeu nu depinde de nimic. Dumnezeu este iubirea. imaginati-va ca iubiti un om si ca iubirea dumneavoastra nu poate fi influentata de nimic: nici de bani, nici de situatia familiala, nici de situatia sociala, nici de lipsa de talente, moralitate, si asa mai departe. Sa depinzi de ceva inseamna sa primesti. In iubire principalul este nu sa iei, ci sa dai. Daca dumneavoastra continuati sa iubiti un om care v-a tradat si v-a jignit, inseamna ca dumneavoastra iubiti in el pe Dumnezeu. Daca nu va temeti sa fiti sincer si in niciun fel de imprejurari nu atentati asupra sentimentului de iubire din suflet, va apropiati de Dumnezeu."

Serghei Nikolaevici Lazarev (n. 4 sept. 1952; http://www.lazarev.ru/ ) e un bioenergoterapeut rus contemporan. In cartile sale, explica in mod incontestabil, prin prisma experientei de vindecator, cauzele aparitiei bolilor. Explicatiile sale sunt in concordanta cu invataturile religioase.
Acest videoclip cuprinde concluziile din primele sale 11 volume.
Cateva idei despre karma:
In prezent, karma actioneaza de zeci de ori mai repede ca inainte, sustine Lazarev in prima sa carte, "Sistemul autoreglarii campurilor". In secolele anterioare, pedeapsa pentru o fapta rea venea in viata urmatoare. Acum insa vine dupa numai cativa ani.
Karma unui sfant se unea, in vechime, cu karma copilului ce-i purta numele. Astfel, copilul era protejat.
Aspiratia continua catre desavarsirea spirituala constituie cel mai eficient mecanism de blocare a karmei. Cainta modifica structurile karmice.
In timpul sedintei cu Lazarev, are loc o intensificare a tuturor proceselor karmice ale pacientului.
Pacientul care se agata sufleteste de terapeut, facand din el un tel ii preia "murdaria karmica", inmultind-o.
Pentru ca un copil sa nu preia din karma parintilor, trebuie sa-l iubeasca pe Dumnezeu mai mult decat pe parinti.
Copiii adoptati incep sa depinda de karma parintilor adoptivi.

Dupa ani de investigatii, Lazarev conchide ca bolile/accidentele si necazurile apar cand:

1. Piramida de valori a persoanei respective e gresit alcatuita
2. Persoana in cauza a pierdut din rezervele sale de iubire ( chi, qi, ki, energie )

Altfel spus, omul poate trai ferit de boli si necazuri atata timp cat are o piramida corecta de valori si qi-ul sau e in crestere. Aceste doua conditii trebuie indeplinite simultan.

• Ce e o piramida corecta de valori ? O asemenea piramida are in varful ei iubirea fata de Dumnezeu. Atasamentele fata de familie, fata de profesie, fata de ideea de corectitudine si dreptate, fata de valorile intelectuale, fata de relatii, fata de spiritualitate, fata de destinul fericit, fata de viata si dorinte trebuie sa ocupe locurile urmatoare. Problemele oamenilor deriva din faptul ca au pus valorile omenesti mai presus decat dragostea fata de Dumnezeu.
• Boala si necazurile constituie un sprijin in procesul de regasire a Divinitatii si dispar la scurt timp dupa reorientarea bolnavului.
• Dupa o perioada de pierdere a iubirii (chi-ului), omului i se ofera o purificare prin umilinta. Daca omul accepta umilinta, lucrurile se opresc aici. Daca nu o accepta, i se ofera, dupa un timp nu prea lung, o purificare prin boala.
• In civilizatia noastra, purificarea prin boala e acceptata mai des decat purificarea prin umilinta.
• Acceptarea purificarii trebuie sa fie de substanta. La suprafata, omul se poate enerva, samd dar, daca in adancul sufletului accepta purificarea, e salvat.
• Omul care are sentimentul dreptatii interioare vede in jur numai vinovati. Acestia sunt, de obicei, rudele. In continuare, fireste, doreste sa-i pedepseasca pe vinovati. 
• "sentimentul ca avem mereu dreptate este incompatibil cu iubirea."
• O familie armonioasa e cea in care tatal limiteaza si pedepseste, iar mama iubeste, mangaie, sprijina.
• Parintii care nu respecta legile morale isi distrug asfel urmasii, oricat sprijin le-ar acorda in plan material.
• Lazarev a intalnit mai multe cazuri de parinti tineri, frumosi, realizati din punct de vedere profesional si social, parinti al caror copil era grav bolnav. Mandria parintilor de a fi ajuns "la varf" prin merite proprii (si nu cu sprijinul lui Dumnezeu) are un efect destructiv asupra sanatatii copilului. Parintii aroganti au copii bolnavi (eventual, cu nanism).
• Un copil e corect educat daca, de mic, e invatat sa arate compasiune fata de parinti si capata reflexul de a-i ajuta. 

Carti de Serghei Nikolaevici Lazarev:
http://www.librariaeminescu.ro/autor/822/Serghei-Nikolaevici-Lazarev

   LAZAREV by Ruxi Ioana

 surse
http://fymaaa.blogspot.ro/2012/07/sn-lazarev-progres-in-planul-logicii.html
http://nemuritoareaderand.wordpress.com/2013/10/02/lazarev-iubirea/
http://fymaaa.blogspot.ro/2011/02/serghei-nikolaevici-lazarev-4022011.html