Iubirea

Iubesti cu adevãrat atunci când nu te mai identifici cu o persoanã anume, când nu mai crezi despre tine cã ai un corp si o anumitã personalitate. Altfel spus, când ti-ai deplasat simtul identitãtii de la nivelul Eului la nivelul Sinelui.

Este ceea ce se manifestã spontan atunci când mintea se linisteste si se echilibreazã, când sentimentul separãrii dispare, fiind înlocuit de o senzatie deunitate destul de greu de descris, întrucât transcende posibilitãtile ridicol de limitate ale vocabularului meu.

Stiti care este criteriul dupã care poate fi recunoscutã iubirea realã?
Este BUCURIA. Când iubesti cu adevãrat esti fericit. Te simti împlinit si nu mai ai nevoie de nimic.
În primul rând, nu ai nevoie sã primesti ceva în schimb pentru iubirea ta. Întelegi ce spun? Nu ai nevoie de cineva care sã te iubeascã!

Tu NU iubesti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubesti pentru cã a iubi este ceva ce te face fericit.

Iubirea realã existã doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om!
Nu ai nevoie ca celãlalt sã te aprecieze, sã te laude, sã-ti acorde timpul lui, sã te facã sã trãiesti orgasme multiple sau sã-ti facã zilnic de mâncare. Aceasta nu este iubire.
Este un gen de afectiune interesatã, un fel de a avea sentimente pozitive pentru oameni care te ajutã sã-ti împlinesti nevoile si dorintele personale.

Într-o exprimare deloc elegantã sau diplomatã, tu nu îi iubesti pe oameni. Te folosesti de ei pentru a-ti satisface nevoile. Putem numi aceasta "iubire" în cazul în care convenim cã a iubi fãrã a astepta nimic în schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate.

Mi se pare cã lucrurile stau exact pe dos. A iubi neconditionat este o expresie a realitãtii, pe când orice altã formã de "iubire" este iluzorie. Realitatea, Sinele, Iubirea, Constienta, Dumnezeu, Fericirea - acestea sunt degete care aratã spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins în cuvinte, dar poate fi simtit, experimentat, trãit plenar.

Când iubesti pentru a fi iubit sau când iubesti pentru cã esti iubit, pot admite doar cu mare îngãduintã cã aceasta este iubire. Însã acesta nu ar fi decât un fel de a ne fura singuri cãciula. Este ca si cum cineva care trãieste la câmpie se urcã la un moment dat pe o movilã si e convins astfel cã stie ce este un munte.

Iubirea interesatã, adicã amestecatã cu nevoi personale, fãrã sã îti dai seama,stirbeste libertatea celuilalt. Dacã am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit, dacã fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconstient.Ori, acolo unde manipularea creste, libertatea scade.

Relatiile de cuplu, pe care se întâmplã sã le analizez în meseria mea, sunt pline de manipulãri si contramanipulãri, strãduinte inconstiente de a obtine afectiunea, grija sau banii celuilalt si frustrãrile corespunzãtoare esecului acestor eforturi.

Iubirea realã dãruieste si uitã.

Nu are un carnetel în care sã noteze: "Astãzi i-am adus flori. Ea ce mi-a adus?" sau "De 6 luni îi spãl sosetele si lenjeria intimã". Iubirea care cere se transformã într-o închisoare cu pereti transparenti. Un numãr incredibil de oameni cred cã sunt liberi numai pentru cã peretii închisorii în care trãiesc sunt invizibili.

Ai trãit vreodatã aceastã experientã? Sã oferi ceva cu bucurie, fãrã sã astepti nimic în schimb. Este o experientã mãreatã. Nu stiu dacã are termen de comparatie.

Atentie! Nu mã refer la situatia în care ai oferit ceva fãrã a cere nimic în schimb, iar în "darul" tãu nu a existat nici un fel de entuziasm. Ba dimpotrivã, adânc în sufletul tãu, au existat resentimente, tensiune, senzatia de a fi obligat. Nu se poate vorbi de daruri în acest caz. Tu, cel adevãrat, nu ai fi fãcut asta, doar cã nu te-ai putut opune.
Între a oferi locul în autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datorieiexistã aceeasi diferentã ca între un leu si un motan. Amândouã sunt feline, însã numai unul este regele animalelor.

Iubirea realã are o calitate aristocraticã în sensul cel mai elevat al acestui cuvânt. Ea se manifestã în actiuni care izvorãsc din preaplin, din abundentã sau exces, spre deosebire de iubirea în acceptiunea ei curentã, care e activatã de nevoie, deci de lipsã sau deficit.

Un controversat maestru spiritual [Osho] spunea cã lumea e plinã de cersetori, oameni care îsi cersesc iubire unii altora. Ei se simt dezamãgiti si frustrati, deoarece nici un cersetor nu poate face fericit un alt cersetor. In ce-i priveste pe împãrati, nu existã nici un pericol de suprapopulare.

Pentru a fi asemenea unui împãrat, trebuie mai întâi sã-ti cunosti Sinele, întreprindere destul de anevoioasã când esti prins în mrejele acestei lumi.

Iubirea ca dãruire poate fi înteleasã mai bine, fiind un fenomen mai degrabã exotic, dacã îi studiem contrapartea omniprezentã. Mã refer la a acapara sau a te agãta de...
Aceste atitudini sunt împotriva vietii, iar acest adevãr elementar ne este necontenit demonstrat de respiratie. Dacã te agãti de aerul din plãmâni si nu îi dai drumul, în curând vei muri. Pentru a trãi este necesar sã îl oferi atmosferei, sã nu îl tii doar pentru tine. Este vital sã îl scoti din tine, sã îi dai drumul.

Primesti si oferi, primesti si oferi - este un echilibru.

Ceea ce e atât de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc. Acolo te bucuri sã primesti, dar ai mari ezitãri în a oferi. Acumulezi afectiune. O stochezi.
Într-un alt caz, nu primesti nimic si, pe bunã dreptate, te întrebi: "Dar eu de ce sã ofer? Ce, sunt mai prost?"
Ambele variante stopeazã circuitul iubirii. Rezultatul este dezechilibrul emotional. Devii frustrat si nefericit, chiar dacã la suprafatã împachetezi aceste sentimente adânci în sigurantã de sine sau lipsã de griji. Cine are o privire pãtrunzãtoare vede dincolo de ambalajul strãlucitor.

Este crucial ca energia iubirii sã curgã, altfel te simti împovãrat, greu.
Înãuntrul oricãrei fiinte umane se aflã Sinele care nu este nimic altceva decât
iubire. Si întelepciune, ca sã nu fiu partizan.
Dacã energia iubitoare a Sinelui nu este exprimatã, dacã este blocatã, ea se întoarce împotriva ta.

În psihoterapie existã opinia cã multe tulburãri se datoreazã agresivitãtii neexprimate. Eu cred cã o serie de patologii au la bazã iubirea neexprimatã. Fiind blocatã înãuntrul tãu, energia îsi schimbã polii. Ceea ce era benefic sicreator devine, prin reprimare statornicã, malefic si distructiv.
Acesta e motivul pentru care rãmân optimist în ceea ce-l priveste pe Diavol. Într-o bunã zi, cineva îi va schimba polii.

Actul de a te agãta de, în loc de a dãrui, meritã o analizã mai atentã.
El are la bazã identificarea cu Eul, trãirea intensã cã esti o fiintã separatã, într-un univers strãin si indiferent, dacã nu cumva ostil. Iluzia Eului are drept consecintã limitarea capacitãtii de a iubi. Mai pe scurt, când Eul apare, iubirea dispare.

Acolo unde încã mai existã nevoi personale, unde încã mai tânjesti dupã ceva exterior, iubirea neconditionatã nu se poate naste.
Nu te amãgi spunându-ti cã e vorba de dragoste atunci când îi spui prietenului tãu:"Te iubesc atât de mult. Nu pot trãi fãrã tine". Aceasta nu e dragoste, citeamã. Te agãti de el deoarece nu stii cum sã fii fericitã fãrã el.

Nu este dragoste nici când îi spui sotiei tale: "Inima mea este rãnitã când tu iei masa în oras cu un alt bãrbat". Este posesivitate.

Si nu este dragoste nici când un pãrinte suferã pentru copilul lui care se mutã definitiv într-un alt oras. Este dependentã.
De câte ori crezi cã suferi din dragoste, de tot atâtea ori nu esti conectat la realitate.

Este mult mai mãgulitor pentru imaginea ta de sine sã gândesti cã la baza suferintei tale este iubirea când este, de fapt, egocentrismul. Sau, ca sã nu sune atât de dur, sã-i spun identificarea cu Eul.

Din iubire nu se poate suferi, tot asa cum nu poti cãdea în sus. Iubirea este fericire. Iubirea realã.

Dacã suferi, acesta e un criteriu minunat de clar prin care esti informat cã nu ai iubit. Ceea ce tu numesti iubire nu a fost decât agãtare, atasament, dependentã, posesivitate. Stiu cã nu sunã deloc frumos sau romantic.
Pentru mine acesta este un adevãr psihologic, ti-l recomand cu cãldurã.

Iubeste adevãrul si te vei vindeca de iluzii. Vei intra în realitate. Nu în realitatea despre care nu înceteazã sã vorbeascã pragmaticii, care nu este altceva decât o specie a iluziei. Ci în realitatea care nu este decât bucurie fãrã sfârsit.

Eul este principalul obstacol în calea iubirii. Fãrã Eu, iubirea curge nestingheritã, asemenea unui râu care îsi gãseste, cu gratie, drumul cãtre ocean.

A fi fãrã Eu nu înseamnã a fi un lunatic sau un psihopat, ci a fi nedivizat.
A fi unificat. A fi unul, adicã Sinele.
Nu este ceva asa de simplu datoritã incredibilei conditionãri sociale la care suntem supusi. Aceastã conditionare începe încã de la nastere. Cresterea si educatia unui copil nu sunt altceva decât un lung sir de conditionãri, unele mai primitive, altele mai subtile.
Multe conditionãri preexistã deja în limbaj (am analizat asta în altã carte, dar nu mai stiu care).

Conditionarea supremã este credinta cã esti o persoanã anume, un agent independent care simte, gândeste si actioneazã.
Nu este deloc asa. Tu nu esti cineva care este, de pildã, dezamãgitã pentru cã partenerul tãu a uitat de aniversarea cãsãtoriei voastre. Dacã esti atent, poti realiza cã dezamãgirea este ceva de care tu esti constient. Tu nu esti dezamãgirea. Nu te identifici cu ea. Mai degrabã poti spune "Existã dezamãgire", dar nu existã cineva care sã fie subiectul dezamãgirii.
Aceasta înseamnã cã nu existã un Eu. Existã dezamãgire, care va trece dacã nu încerci sã te lupti cu ea.

Si atunci, cine esti tu? Esti fundalul pe care apare dezamãgirea. Dacã te-ai identifica mai putin cu ea si ai rãmâne mai mult la tine însuti, ai putea descoperi cã natura ta este fericirea.
În tine apar toate stãrile, gândurile sau actiunile, însã tu nu esti nici una din acestea. Esti dincolo. Si pentru cã esti dincolo, nu poti fi obiect de cunoastere pentru nimeni.
În acest sens tu esti gol sau vid. Nu esti cineva anume, nu poti fi vãzut în contrast cu nimeni. Esti unificat si fãrã margini, fãrã nici o fisurã.

Când ajungi în acest punct este imposibil sã mai confuzi dragostea cu dorinta, siguranta sau plãcerea. Este ca si cum ai fi Soarele.

În nici un mod nu mai poti confunda lumina cu întunericul. Întunericul existã doar acolo unde lumina ta nu pãtrunde.
Dacã esti acoperit de un nor dens, lumina continuã sã-ti rãmânã accesibilã. Însã pentru cineva aflat pe Pãmânt, lumina ta pare a fi dispãrut.
Apoi norul trece si tu reapari. Însã tu nu ai dispãrut niciodatã! Totul a fost oiluzie.


Creatia este acest joc de lumini si umbre, rafinat, amplificat si îmbogãtit la nesfârsit.

Doi oameni care se doresc unul pe celãlalt pot crede cã se iubesc.
Nu, nu, nu. Ei doar se doresc! Dorinta nu este iubire. Dorinta înseamnã "Vreau ceva de la tine". Vreau sã fii alãturi de mine, vreau sã mã protejezi, vreau sã te penetrez, vreau sã fii mama copiilor mei, vreau sã te pot mângâia, vreau sã mã asculti, vreau sã te conformezi, vreau sã mã admiri.
Cine vrea toate lucrurile astea?
Eu.
Iatã Eul !

Si atunci, iubirea realã exclude dorinta? Nu o exclude, ci o integreazã.

Te iubesc si mi-ar plãcea sã te pot mângâia. M-as bucura sã-mi exprim iubirea în acest fel. Dacã tu nu vrei sã fi mângâiatã sau dacã vrei sã fii mângâiatã de un alt bãrbat, nu e nici o problemã. Iubirea mea pentru tine rãmâne aceeasi.
Nu încep sã te iubesc mai putin sau chiar sã te urãsc pentru cã tu preferi atingerea unui alt bãrbat.

"Sunt înnebunit dupã tine. De când te-am vãzut am stiut cã suntem fãcuti unul pentru celãlalt".
Iubire realã ? Deloc.
Dragoste pasionalã, explozie de hormoni ? Cu sigurantã.


"Esti minunat. Nu semeni cu nici unul din fostii mei parteneri".
Nu mai pun întrebarea deoarece stii rãspunsul. Iubirea este confundatã cu dorintasau cu nevoia.

"Te iubesc" în traducere înseamnã adesea "Am nevoie de tine".
Ar trebui retrasã licenta de practicã.
Traducerea corectã este: "Am ceva sã-ti ofer. Gratuit."

Învãtând sã trãiesc în onestitate, sã iau lucrurile asa cum sunt, sã recunosc cãdeocamdatã nu te iubesc, ci doar am nevoie de tine, voi ajunge cu sigurantã si sã te iubesc. Altfel, amãgindu-mã cã deja te iubesc, este ca si cum as crede cã am escaladat Everestul, când nu sunt de fapt decât în prima tabãrã.
Iubirea neconditionatã îmi pare a fi Everestul acestei vieti, iar a o experimenta si exprima în viata ta îmi pare a nu suporta nici un fel de comparatie, cu nici un fel de realizare socialã, financiarã, profesionalã, sportivã sau de alt tip de pe lumea asta. Mi se pare cu totul inutil sã strângi o avere fabuloasã, sã vorbeascã toatã lumea, unii cu invidie, despre succesele tale sau sã ai putere asupra altor oameni, dacã nu esti capabil sã iubesti neconditionat mãcar un alt om. Si dacã reusesti sã iubesti fãrã nici un fel de asteptãri un alt om, sunt convins cã vor urma si altii.

Cred cã punctul de cotiturã aici este: a iubi cu adevãrat un om. Primul pas este cel mai greu. Asa începe cãlãtoria de 1000 de mile.

O altã confuzie clasicã este între iubire si gelozie. Iubirea nu are cum sã fie geloasã, tot asa cum cãldura nu are cum sã fie rece.
Gelozia indicã limpede nu prezenta iubirii, ci prezenta Eului.
Eul se simte rãnit, umilit, nelinistit. De ce?

Femeia pe care pretinzi cã o iubesti este tandrã cu un alt bãrbat. Îl tine de mânã, îl priveste cu afectiune.Tu vezi asta si mai cã nu lesini. Iubire mare, nu-i asa? Nu e. Gelozie, cât cuprinde.

Care este mecanismul? De ce suferi? De ce nu suporti asta?

Pentru cã îti este fricã! Dacã recunosti asta trebuie sã fii un tip onest, în fata cãruia mã înclin. Dacã nu...
Dar de ce anume te temi? Sunt mai multe rãspunsuri.

1) Te temi de singurãtate. Ea îl va prefera pe celãlalt si te va pãrãsi pe tine.
Vei rãmâne singur si nu ai suficientã încredere în tine. Nu crezi cã te vei descurca. Prin urmare, la nivel inconstient te autopercepi un copil, care are nevoie de o mamã. Aceastã mamã este femeia pe care o "iubesti" si care te temi cã te va abandona.

2) Nu te temi de singurãtate. Stii cã o sã faci fatã.
Te temi de propriul tãu sentiment de inferioritate. Dacã îl preferã pe celãlalt, înseamnã cã celãlalt este mai bun ca tine. Deci tu esti inferior. Esti slab.
E cumplit sã simti asta. Demonul comparatiei a pus stãpânire pe tine.

3) Nu te temi de singurãtate si nu ai nici complexe de inferioritate pe linia masculinitãtii.
Te temi cã nu mai ai pe cine sã posezi. Tu erai fericit nu pentru cã o iubeai, ci pentru cã o posedai. A poseda înseamnã control. Control înseamnã putere. Ea este tandrã cu un alt bãrbat si tu nu poti controla asta. Îngrozitor! Suferi pentru cã vezi cã se simte bine cu altcineva. De necrezut!
Ea poate fi fericitã cu altcineva. Ce înseamnã asta? Inseamnã cã tu nu ai exclusivitate. Adicã nu ai o valoare specialã.
Ti-ai dat seama, aici suntem pe o problemã de autovalorizare si stimã de sine. Dacã ai fi sigur de valoarea ta, nu ai avea nevoie de nici o exclusivitate.

În grupurile terapeutice pe care le conduc aceastã problemã apare adesea, când lansez urmãtoarea întrebare perfidã: "Ai fi de acord ca partenerul tãu/partenera ta sã-si petreacã o noapte cu altcineva?"
Rãspuns frecvent: Nu. De ce? Deoarece doresc exclusivitate sexualã.
Hai, sã tinã de mânã pe altcineva, chiar sã se sãrute, treacã-meargã, însã pânã la sex! Altfel spus, iubirea mea pentru tine este enormã, câtã vreme nu ai relatii sexuale cu altcineva.
Întrebare naivã: dacã o iubesti, de ce nu te bucuri pentru bucuria ei? De ce nu te bucuri dacã un alt bãrbat o face fericitã, fie si numai în plan erotic? De ce suferi tu când el se simte bine cu o altã femeie?
Ce legãturã existã între suferinta ta si bucuria pe care ea o simte cu altcineva?
Nici o legãturã. Tu îti produci suferintã singur.

Suferinta ta apare din problemele tale nerezolvate, pe care aceastã situatie particularã le scoate la luminã. Este ca o boalã pe care o aveai în tine, în stare latentã. Acum ai aflat de ea. Aceastã boalã se numeste gelozie. Ea nu apare din iubire. Dimpotrivã. Iubirea este remediul.

Unii mi-au spus cã, în astfel de situatii, absenta geloziei la partenerii lor ar fi un semn cã nu le pasã. Nu e deloc asa. Semnul cã nu îi pasã de tine nu este absenta geloziei, ci absenta bucuriei. Dacã afirmã cã te iubeste, dar nu se bucurã când tu esti satisfãcutã, acesta e un indiciu puternic. Nu îi pasã de tine, ci de el. Eul, îti amintesti?
Doar Sinele se poate bucura pentru celãlalt, deoarece Sinele se recunoaste în celãlalt. Eul nu poate iesi din propria lui carapace. Eul este o contractie, pe când Sinele este o expansiune.

Mai existã o perspectivã din care putem întelege de ce iubirea realã este luatã drept altceva decât este si de ce apare asa-zisa "suferintã din iubire". Este vorba despre confuzia dintre scop si mijloc. Confuzie înseamnãîncurcãturã, imprecizie, neclaritate, obscuritate. Altfel spus, maya, forta iluziei.

Sã presupunem cã scopul tãu este sã te simti satisfãcut. O modalitate prin care îti atingi acest scop este sã joci tenis la Arenele BNR. Câtã vreme ai un partener de joc, rachetã, mingi si un teren de joc disponibil, îti atingi scopul. Te întorci acasã obosit, dar satisfãcut. Mijlocul prin care îti împlinesti dorinta este jocul de tenis. Retine acest amãnunt: jocul de tenis nu este scopul, ci mijlocul.
Sã te anunt ceva. Partenerul tãu de joc nu mai poate veni. Este bolnav sau trebuie sã plece în delegatie sau vrea sã joace cu altcineva. Ce se întâmplã cu tine?Incepi sã suferi. Crezi cã ai un destin blestemat. Te gândesti la sinucidere, îti faci programare la psiholog. Iatã confuzia!

Scopul tãu a devenit sã joci tenis cu cineva anume. Ai uitat? Acesta era doarmijlocul. Scopul tãu era sã te bucuri. Ai nevoie de putinã claritate. Si flexibilitate!
Tenisul nu este singurul mijloc de care te poti folosi pentru a trãi bucuria.Cu sigurantã existã si altele. Cautã sã devii constient de ele. Te-ai putea bucura jucând tenis de masã, baschet, volei, sah sau oricare alt sport. Poate înclinãrile tale nu se reduc la domeniul sportiv. Sunt zeci, dacã nu sute de activitãti în care te-ai putea angrena.
Sã admitem cã nu ai chiar atâta deschidere. Tu vrei neapãrat sã joci tenis. O.K. Dar de ce te încãpãtânezi sã-ti doresti sã joci cu cineva anume? Sunt mii de alti oameni pasionati de tenis. Scopul tãu este sã te bucuri, jucând tenis. Dacã insisti sã joci cu cineva anume, temporar indisponibil sau neinteresat, ai confundat scopul cu mijlocul.
Noul tãu scop a devenit sã joci tenis cu un anumit om. Ai uitat de adevãratul tãu scop. Ai intrat în iluzie. Dacã persoana pe care o doresti ca partener de joc nu te doreste la rândul ei sau te refuzã din motive obiective, iar tu nu esti suficient de flexibil pentru a cãuta un nou partener, tot ceea ce vei reusi va fi sã suferi fãrã nici un sens.

Confuzia dintre mijloc si scop conduce la suferintã inutilã, pe când atenta discriminare între ele conduce la satisfactie si împlinire, nu neapãrat lipsite de efort. Doar cã efortul este util si integrat în satisfactie.

În iubire lucrurile stau cam la fel.

Scopul tãu este sã iubesti, iar mijloacele de care dispui sunt, sper, variate: sã protejezi, sã alinti, sã mângâi, sã hrãnesti, sã ai grijã, sã apreciezi, sã respecti, sã comunici, sã lauzi, sã fii atent, sã încurajezi, sã stimulezi, sã ierti, sã linistesti, sã sfãtuiesti, sã mobilizezi, sã ai încredere, etc.

Hai sã vedem ce se întâmplã în viata realã.
Tu iubesti si vrei sã o protejezi pe partenera ta. Când pleacã de acasã te asiguri cã e bine îmbrãcatã. Nu vrei sã sufere de frig. Îi faci programare la medicul de familie. Vrei ca ea sã fie sãnãtoasã. Nu esti de acord sã zboare cu parapanta. E un sport riscant, stii foarte bine asta. Nu esti de acord sã meargã la mare cu prietena ei cea mai bunã. Douã femei singure, în plin sezon, cine stie ce se poate întâmpla. Tu nu vrei decât sã o protejezi!
Când colo, surprizã! Ea începe sã respingã încercãrile tale de a o proteja.
Nu-ti vine sã crezi. Simti cã îti respinge iubirea. Confuzie!
Ea nu face decât sã respingã o modalitate nepotrivitã prin care tu îti manifesti iubirea. Dar tu nu-ti dai seama de asta. Suferi.
Ai confundat scopul cu mijlocul. Scopul tãu a devenit protectia, iar genul de protectie pe care îl oferi nu este acceptat. Tragedie mare. Lucrurile sunt asa de simple! Iubirea este scopul, protectia este un mijloc. Întreab-o dacã vrea sã fie protejatã. Dacã vrea, aflã cum doreste sã fie protejatã si vezi dacã îi poti oferi acel tip de protectie. Asta-i tot. Dacã nu vrea sã fie protejatã si tu vrei sã-ti atingi scopul, acela de a-ti exprima iubirea, cautã un alt mijloc! Hai, putinã flexibilitate. Poate are nevoie sã o apreciezi, sã-i recunosti calitãtile, sã-i admiri corpul si hainele. Fã asta si atinge-ti scopul!

Poate nu stii sã-ti exprimi aprecierea. Poate esti o naturã mai criticã si vezi mai usor defectele. Dragul meu, asta e în totalitate problema ta. Ea te împiedicã sã-ti exprimi iubirea pe care o simti. Cu alte cuvinte, tu nu suferi pentru cã o iubesti, ci pentru cã ai anumite probleme nerezolvate care te împiedicã sã-ti exprimi iubirea.

Sã-ti dau un alt exemplu. Scopul tãu este sã iubesti.
Mijlocul preferat de tine este sã o stimulezi tactil, sã îi atingi usor corpul, sã o îmbrãtisezi si sã faci dragoste cu ea. Multe femei sunt înnebunite dupã asa ceva. Numai cã partenera ta... Refuzã contactul îndelungit, nu-i plac mângâierile usoare, vrea mai mult dinamism. În situatii mai speciale, nu mai resimte o dorintã eroticã intensã sau e temporar atrasã de altcineva.
Îmi dai voie sã ghicesc cum te simti? Suferi grozav. Din iubire, nu-i asa?
Ei bine, suferi, dar nu din iubire. Dragostea realã nu este niciodatã problematicã.Nu genereazã suferintã.

Iubirea realã este bucurie, împlinire, plãcere, libertate, niciodatã chin.

Dacã suferi, nu suferi din iubire, ci din ignorantã. Nu distingi între mijloc si scop. Asta în varianta optimistã.
Pentru cã în varianta pesimistã, în tine nu existã nici un fel de iubire. Doardorinta de a poseda sau domina, nevoia de a te folosi de corpul unui alt omca de un obiect.

Sã revenim. Sã presupunem cã îti iubesti cu adevãrat partenera. Ce vei face?
In primul rând, îi vei respecta optiunea. Are o perioadã în care nu e prea dinamizatã erotic sau e orientatã sexual cãtre un alt bãrbat. Poate vrea sã experimenteze, poate vrea putinã iesire din rutinã, cine stie?
Accepti. Nu stiai?

Un mijloc splendid de a-ti manifesta iubirea pentru un alt om este sã-i respecti libertatea de a alege. Este un adevãrat test în orice fel de relatie (de cuplu, de prietenie, parental-filialã). Ce îti dã puterea de a-i respecta optiunile?Iubirea pe care o simti.

Dacã înãuntrul tãu nu existã suficientã iubire, stii ce vei face? Vei interfera cu optiunile ei, încercând sã le schimbi. Mã refer aici la manipulare, santaj, constrângere, amenintare.
Ai dreptul sã-i comunici cum vezi tu lucrurile. Acesta nu e amestec în deciziile ei. E doar comunicare.

Într-un alt caz, îi respecti decizia. Nu te bagi, cum se spune. Însã dacã suferi, acesta e semnul cã nu o iubeai cu adevãrat. O sã repet asta pânã vei arunca nenorocita asta de carte întrun colt. Nu existã suferintã acolo unde existã iubire neconditionatã!

Suferinta apare nu pentru cã iubirea existã, ci pentru cã iubirea NU existã.

Ceea ce existã este agãtare, atasament, dominare, gelozie, control, dependentã, fricã. În mai putine cuvinte: identificarea cu Eul. Iubirea adevãratã existã acolo unde Sinele a fost revelat.

În opinia mea, nu poti iubi o altã persoanã dacã, mai întâi, nu te iubesti pe tine însuti, iar a te iubi pe tine însuti nu înseamnã a-ti iubi Eul. Acesta nu e decât egoism. Inseamnã a-ti cunoaste si manifesta Sinele, miezul interior al fiintei tale. Dar chiar spunând asta, nu simt cã m-am exprimat corect. Mai degrabã e un fel de a te da la o parte din calea iubirii.

Sinele, iubirea - acestea sunt sinonime. De fapt, tu nu faci nimic. Doar încetezi a mai fi un obstacol. Într-un anumit sens dispari, adicã încetezi a mai crede cã esti un anumit individ, capabil sã iubeascã pe cineva.

Tu nu poti iubi cu adevãrat pe nimeni. Însã poti lãsa iubirea sã curgã prin tine, sã se îndrepte cãtre un om, poate doi sau chiar o colectivitate, dacã puterea ei este mare.
Chiar si în aceastã afirmatie este un neadevãr. Iubirea curge dar nu spre cineva anume. Se întâmplã ca cineva anume sã fie pe directia ei. Este ceva similar cuparfumul unei flori.
Ea nu a înflorit pentru o anume persoanã, nu urmãreste anumiti oameni cãrora sã le pretindã "Mirositi-mã!". Ea doar îsi rãspândeste parfumul. Cineva poate fi în preajmã si se va bucura. Norocul lui.
Bucuria florii nu depinde de existenta acestei persoane sau de existenta acestor persoane, dacã e vorba de un grup. Floarea se bucurã de propriul ei parfum, de faptul cã îl poate rãspândi în jur.

Cam asa este si cu iubirea. Iubirea este parfumul fiintei tale. Si se manifestã într-un singur caz: atunci când ai înflorit.

Acesta e motivul pentru care mi se pare cã iubirea si meditatia sunt intim conectate. Ele sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, asa cum sunt muntele si valea. Unde existã munte existã si vale. Tot asa, iubirea nu existã fãrã meditatie.
Si când spun meditatie nu mã refer la acele practici adesea chinuitoare, care îti cer sã-ti pãstrezi mintea focalizatã într-un singur punct, pânã când fuzionezi cu obiectul meditatiei.
Mã refer la arta de a nu face nimic, adicã de a-ti lãsa Eul de o parte, tot asa cum îti lasi picioarele de o parte (adicã nu le mai soliciti) si te asezi pe un scaun confortabil. Din acest punct de vedere, mã simt în mod particular apropiat de budismul Zen, care a înteles important faptului de a fi una cu propria ta spontaneitate, a te dãrui cu încredere fluxului experientei tale, fãrã a încerca sã-l controlezi sau sã-l domini.
Credinta cã esti o persoanã anume, adicã un Eu, divizeazã organismul, pe cândrenuntarea la aceastã idee eronatã îl unificã. Astfel, a medita înseamnã a lãsa lucrurile sã se întâmple, emotiile sã aparã, gândurile sã circule, actiunile sã se desfãsoare, fãrã a mai crede cã tu esti agentul lor.

Oricât de paradoxal ar suna, tu esti abia când nu mai esti si faci totul abia când nu mai faci nimic. Esti Sinele. Tu meditezi când întelegi cã ochii vãd de la sine, cã urechile aud de la sine si cã picioarele merg de la sine, nefiind nevoie sã le muti cu mâinile.

Dacã esti putin mai atent poti întelege cã totul, de fapt, se întâmplã de la Sine, cu exceptia momentelor când nu crezi asta si încerci sã intervii, tulburând ordinea naturalã (sau divinã) a lucrurilor. Cam asta vreau sã spun când afirm cã iubirea curge de la sine.

sursa

http://andreirungureanu.blogspot.ro/p/iubirea.html

Cum să scoţi o ţară din criza economică fără să plăteşti pentru datoriile altora - Lecţia Islandei

Cinci ani de regim neo-liberal au transformat Islanda, o ţară de 320.000 de locuitori fără armată, într-una din cele mai bogate state din lume. În 2003, toate băncile ţării au fost privatizate, într-un efort de a atrage investitori străini. Însă, pe măsură ce investiţiile creşteau, la fel a făcut-o şi datoria naţională, iar în 2008 Islanda a fost nevoită să-şi declare falimentul.

În 2003, datoria Islandei era de 200 de ori mai mare ca Produsul Intern Brut, iar în 2007 de 900 de ori mai mare. Criza economică a fost ultima lovitură pentru această ţară, la sfârşitul anului 2008, Islanda declarându-şi falimentul, notează jurnalista Deena Stryker pentru sacsis.org.

Trei bănci principale din Islanda, Landbanki, Kapthing şi Glitnir, au sfârşit prin a fi naţionalizate, în timp ce moneda naţională, coroana, a pierdut 85% din valoarea ei în faţa euro. Contrar la ceea ce se aştepta, criza i-a făcut pe islandezi să-şi recâştige suveranitatea, printr-o participare directă la procesul democratic, la elaborarea unei noi Constituţii. Însă totul după suferinţe îndelungate.

Păcălelile politicienilor

Geir Haarde, prim-ministrul coaliţiei de guvernare social-democrate, a negociat un împrumut de 2.100.000 de euro, sumă la care statele nordice au mai adăugat alte 2.500.000 de euro. Însă comunitatea financiară străină a presat Islanda să impună măsuri drastice. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) au vrut să preia datoria Islandei, susţinând că acesta este singurul mod prin care ţara poate plăti datoriile către Olanda şi Marea Britanie.
Revoltele s-au intensificat în regiune, forţând guvernul să demisioneze. S-au ţinut alegeri anticipate în aprilie 2009, ]n urma c[rora s/a format o coaliţie de stânga care în campania electorală a condamnat precedentul sistem economic neo-liberal , dar imediat a fost de acord să plătească un total de 3.500.000 de euro. Adică, fiecare cetăţean islandez trebuia să plătească 100 de euro pe lună, timp de 15 ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a reuşi să achite o datorie angajată de partidele politice. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul.

Liderii au început să ţină partea cetăţenilor, în ciuda ameninţărilor internaţionale

Însă, ce s-a întâmplat după a fost cu adevărat extraordinar. Ideea că cetăţenii trebuie să plătească pentru greşelile unui monopol financiar, că o întreagă naţiune trebuie să fie taxată pentru datoriile private a transformat relaţia dintre locuitori şi instituţiile politice şi, într-un final, a condus la faptul că liderii au început să ţină partea locuitorilor. Şeful statului, Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetăţeni responsabili pentru datoriile băncilor şi a acceptat solicitarea pentru un referendum.
Comunitatea internaţională a intensificat presiunile asupra Islandei. Marea Britanie şi Olanda au ameninţat cu represalii dure care ar izola ţara. În timp ce islandezii ieşeau la vot, bancherii au ameninţat să blocheze orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a ameninţat să îngheţe economiile şi conturile ţării. „Ni s-a spus că dacă refuzăm condiţiile comunităţii internaţionale, vom deveni un fel de Cuba din nord. Dar dacă le acceptam, am fi devenit Haiti din Nord“, declara Grimsson.

Acuzaţii penale împotriva bancherilor responsabili de criză

La referendumul din martie 2010, 93% au votat împotriva returnării datoriei. FMI a îngheţat instantaneu împrumutul. Însă „revoluţia“ nu a putut fi intimidată. Cu ajutorul cetăţenilor furioşi, guvernul a lansat procese civile şi penale împotriva celor responsabili de criza financiară. Interpolul a emis mandate internaţionale de arestare pentru fostul preşedinte al Kapthing, Sigurdur Einarsson, dar şi pentru alţi bancheri implicaţi în prăbuşirea economică ce fugiseră din ţară.
Islanda nu s-a oprit aici: s-a decis să se elaborezecmească o nouă constituţie care ar elibera ţara de puterea financiară internaţională exagerată şi de banii virtuali. Pentru a scrie o nouă constituţie, cetăţenii au ales 25 de locuitori dintre 522 de adulţi ce nu făceau parte din niciun partid politic, dar recomandaţi de cel puţin 30 de alţi cetăţeni. Acest document nu a fost rezultatul muncii politicienilor, ci a fost scris pe internet. Întâlnirile dintre cei 25 de membri ai comisiei erau difuzate în mediul online, iar cetăţenii puteau trimite comentarii şi sugestii, fiind martori în timp ce Constituţia prindea formă.
Ar trebui să învăţăm lecţia Islandei: cum să refuzi să te supui intereselor străine, un lucru pe care micul stat l-a strigat din toţi plămânii, conchide Deena Stryker pentru sacsis.org.

Sursa:
http://gandeste.org/general/lectia-islandei-cum-sa-scoti-o-tara-din-criza-economica-fara-sa-platesti-pentru-datoriile-altora/49147

Fiinţa mea Interioară comunică prin intermediul emoţiilor

Voi sunteţi cu mult mai mult decât vedeţi aici în acest corp fizic, pentru că deşi creaţi, intr-adevăr, în mod minunat,în planul fizic, existaţi simultan şi într-o altă dimensiune.

Există o parte din voi care nu este materială  pe care o numim Fiinţa Interioară  şi care există chiar acum în timp ce vă aflaţi în acest corp fizic.
Emoţiile voastre sunt indicatorul fizic al relaţiei pe care o aveţi cu Fiinţa Interioară
 Cu alte cuvinte, în timp ce voi vă concentraţi asupra unui subiect şi aveţi propria voastră perspectivă şi opinie asupra lui, Fiinţa voastră Inferioară este de asemenea focalizată asupra acelui subiect;şi are o anumită perspectivă şi părere despre el. Emoţiile pe care le simţiţi sunt indicatorul care vă arată modul în care se potrivesc sau nu aceste opinii. De exemplu, s-a petrecut ceva şi părerea voastră curentă despre voi înşivă este că ar fi trebuit să vă descurcaţi mai bine sau că nu sunteţi prea deştept sau că nu meritaţi 
 Deoarece părerea Fiinţei voastre Interioare este că vă descurcaţi bine şi că sunteţi deştept şi că întotdeauna meritaţi, există o nepotrivire evidentă între aceste opinii, şi veţi resimţi această nepotrivire sub forma unei emoţii negative. Pe de altă parte, atunai când vă simţiţi mândru de voi înşivă sau vă iubiţi sau iubiţi [pe altcineva], părerea voastră curentă este mult mai aproape de ceea ce simte Fiinţa voastră Interioară în acel moment; şi în acest caz, veţi simţi emoţii pozitive (mândrie, dragoste sau apreciere)
 Fiinţa voastră Interioară sau Sursa de Energie oferă întotdeauna o perspectivă care vă este în cea mai mare măsură avantajoasă, şi atunci când perspectiva voastră se potriveşte cu aceasta, apare atracţia pozitivă. Cu alte cuvinte,cu cât vă simţiţi mai bine, cu atât va fi mai bun punctul de atracţie, şi cu atât mai bine se vor aranja lucrurile pentru voi. Vibraţiile comparative dintre perspectiva voastră şi cea a Fiinţei voastre Interioare sunt responsabile de această magnifică Ghidare ce vă stă întotdeauna la dispoziţie
 Deoarece Legea Atracţiei răspunde întotdeauna şi intră în acţiune pentru orice vibraţie îi oferiţi, este extrem de util să înţelegeţi că emoţiile voastre vă lasă să ştiţi dacă vă aflaţi în faza de a crea ceva ce vă doriţi sau ceva ce nu vă doriţi 
 Adesea, atunci când prietenii voştri din planul fizic află de puternica Lege a Atracţiei şi încep să înţeleagă că ei atrag lucruri către ei în virtutea a ceea ce gândesc, ei încearcă să îşi monitorizeze fiecare gând, adesea simţindu-se în siguranţă în ceea ce priveşte gândurile lor. Dar monitorizarea gândurilor este un lucru dificil deoarece există atât de multe lucruri la care aţi putea să vă gândiţi, şi Legea Atracţiei aduce în permanenţă şi mai multe
 In loc să încercaţi să vă monitorizaţi gândurile, noi vă încurajăm să fiţi pur şi simplu atenţi la ceea ce simţiţi 
 Pentru că dacă aţi alege un gând care nu este în armonie cu modul în care vă vede Fiinţa Interioară cea iubitoare, care este mai înţeleaptă, mai bătrână şi mai cuprinzătoare, veţi simţi nepotrivirea, şi atunci veţi putea cu uşurinţă să vă redirecţionaţi gândul către ceva care vă face să vă simţiţi mai bine şi care, aşadar, vă este mai de folos
 Voi aţi ştiut, atunci când aţii luat decizia de a vă încarna în acest corp fizic, că veţi avea acces la acest minunat Sistem de Ghidare Emoţională pentru că atunci ştiaţi că prin intermediul emoţiilor voastre minunate, în permanenţă
 prezente, veţi putea să ştiţi dacă vă rătăciţi de această cunoaştere mai largă sau curgeţi împreună cu ea
 Atunci când vă orientaţi gândul în direcţia a ceva care vă doriţi, veţi simţi o emoţie pozitivă. Atunci când vă veţi gândi la ceva ce nu vă doriţi, veţi simţi o emoţie negativă
 Şi astfel, doar fiind atenţi la modul în care vă simţiţi, veţi şti întotdeauna direcţia din care puternica voastră Fiinţă atrage subiectul gândurilor voastre
 Omniprezentul meu Sistem de Ghidare Emoţională 
 Minunatul vostru Sistem ds Ghidare Emoţională este un mare avantaj pentru voi, deoarece Legea Atracţiei funcţionează în permanenţă, fie că ştiţi sau nu. Şi astfel, de câte ori vă gândiţi la ceva ce nu vă doriţi şi rămâneţi focalizaţi asupra acelui gând, prin Lege atrageţi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult, până când în cele din urmă veţi atrage chiar în viaţa voastră evenimente sau circumstanţe care să fie pe măsură
 Totuşi, dacă sunteţi conştienţi de Sistemul Vostru de Ghidare Emoţională, şi dacă sunteţi sensibili la modul în care vă simţiţi, atunci veţi observa, chiar în fazele incipiente,subtile, că vă focalizaţi asupra a ceva ce nu vă doriţi, şi veţi putea schimba cu uşurinţă gândul pentru a începe să atrageţiceea ce vă doriţi cu adevărat. Dacă nu sunteţi prea atenţi la modul în care vă simţiţi, atunci nu veţi sesiza conştient că vă îndreptaţi gândurile către ceea ce nu vă doriţi, şi veţi putea foarte bine să atrageţi ceva nedorit care să fie foarte mare şi puternic şi cu care vă va fi mai dificil să vă descurcaţi mai târziu 
 Atunci când vă vine o idee şi vă simţiţi nerăbdători vis-a-vis de ea, aceasta înseamnă că Fiinţa voastră Interioară se potriveşte vibraţional cu ideea, şi emoţia voastră pozitivă indică faptul că în acel moment vibraţia gândului vostru se potriveşte cu cea a Fiinţei Interioare
 Aceasta este, de fapt, inspiraţia: voi sunteţi în acel moment,într-o perfectă potrivire vibraţională cu perspectiva mai largă a Fiinţei voastre Interioare, şi datorită acestei alinieri, acum comunicaţi limpede sau primiţi Ghidare din partea Fiinţei Interioare
 
Abraham Hicks

Invatai si intelesei . . .

Sa te trezesti dimineata si sa gasesti VIATA si asta sa te faca fericit
decembrie 5, 2014Ghidare

Orice fuga de banalul uman indica neimplinire la nivelul cel mai simplu si esential, viata insasi. Or daca ne confruntam cu neimplinire la primul nivel, pentru ca ni se pare prea banal, plictisitor, neimportant si usor de trecut cu vederea, ce importanta mai are restul si cat conteaza si cum putem fi oare capabili sa gasim implinire si satisfactie si fericire la al doilea nivel, la al treilea nivel sau mai ales separati de viata prin dorinta de a o transcende, spiritual, cautand refugii, privind la ea DOAR din postura unor observatori?

Mi-am dat seama ca nivelul de baza e adevaratul test daca e sa vorbim de vreo trezire, iluminare si desavarsire la modul foarte simplu. Sa fii simplu, sincer si sa iubesti viata pentru ce e, pentru ce-ti ofera si asta sa te implineasca si sa te faca fericit. Sa te trezesti dimineata si sa gasesti VIATA si asta sa te faca fericit, implinit, activ, entuziasmat si sa te bucuri.

In schimb, nu asta conteaza pentru noi, evitam si ignoram si cautam lucruri care sa ne ‘salveze’ de singurul “non-efort” esential pentru cresterea noastra – sa fii viata si sa te simti bine cu asta.

E foarte fain si usor sa zici ca viata e faina cand te abtii de la ea si fugi de ea ca de ciuma, gasindu-ti un refugiu in orice te pune in postura in care DOAR sa observi viata si sa nu iei parte la ea, in mod direct, personal si sincer.

Frica de a evolua, la modul uman, simplu si sincer, este cauza suferintei, pentru ca efortul nostru de a evolua incepe mai degraba cu separare si fuga de ce conteaza si va conta cu adevarat, simpla viata, viata simpla. De aceea este si un efort, ce duce mereu la frustrari, reprimari, suferinta si rezistenta.


Alegem sa traim intr-un focar de infectie, la nivel uman, mental, emotional, spiritual, si desi credem ca ne aparam si ne protejam de infectie, avem de fapt o mare afectiune pentru infectie. In loc sa gasim principala problema care cauzeaza infectia, alegem sa dam vina pe viata, asociand-o cu acest focar in care ne aflam, ce ne aduce si mai multa infectie si implicit rezistenta fata de viata, neincredere si dorinta mai intensa de separare, de cautare de refugiu.

Focarul de infectie e doar in tine, cum si toate proiectiile sunt doar proiectii a ce e in tine. Gaseste cauza inainte de a extirpa ceva (prin renuntare, invinovatire, sacrificiu). Nu e cazul. Tot ce ne este oferit in viata noastra este oferit pentru cresterea noastra, nu pentru decaderea noastra.

Suferinta e doar un simplu semnal ca gresim undeva si greseala e de fapt ca transformam viata in ce nu e inainte de a intelege ce e, in esenta ei.

Totul porneste de la neintelegerea unor aspecte simple ale vietii, (pe care daca le-am intelege, am incepe sa avem incredere in viata, ca ne sustine si sa i ne predam, sa curgem cu ea), atutudine ce duce la dezechilibru care la randu-i ameninta starea normala de functionare, echilibrul. Reactii au loc si incepem sa eliminam otrava (resentimente, furie, ura, gelozie, etc) in noi, din razbunare, asteptand ca ceilalti sa moara, pentru a ne fi validata pozitia si importanta, ceea ce creaza si mai mult dezechilibru, mai multa suferinta in noi. Cam asa ajung sa faca oamenii si cancer . . . cand nu ne uitam si nu recunoastem ca noi am cauzat totul de la bun inceput prin ignorarea unor aspecte simple si esentiale ce alcatuiesc viata, viata care e aici pentru noi sa fim fericiti si impliniti prin ea.

Nu intelegem esenta vietii, ne fura iluziile, ne fura propriul plan despre ce inseamna viata, propria nevoie de control, de importanta, si apoi ne trezim ca traim cu vina, cu un sentiment de separare, ajungand pana in punctul in care sa nu ne simtim demni, sa nu ne simtim sustinuti si iubiti de viata si sa ne dorim razbunare, opunand rezistenta vietii, cautand mereu ceva, cautand mereu acasa . . . Dar Acasa nu poate fi cautat, nu poate fi gasit. Acasa e aici.

Multumesc, viata.

Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza 24 ianuarie 1859

În 1859 se realizeaza Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza. Într-o dimineaţă - Nicolae Grigorescu îi relatează lui A. Vlahuţă - "ne vine vestea ca s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am vazut eu ce va sa zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da' unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie."

7 octombrie 1857 – În cadrul Adunării ad-hoc a Moldovei, Mihail Kogălniceanu prezenta Proiectul de rezoluţie care cuprindea „dorinţele fundamentale“ ale românilor moldoveni, arătând că "dorinţa cea mai mare" este Unirea Principatelor într-un singur stat

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici.  
Cuza s-a născut la 20 martie 1820.
  Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova. În drum spre Constantinopol, delegaţia Moldovei s-a oprit şi la Bucureşti influenţând pe reprezentanţii Partidului National din adunarea electivă.

Cuza Vodă, Domn al Moldovei, domn al Principatelor Unite al Moldovei şi Valahiei

În ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales şi domn al Ţării Româneşti. Alegerea sa a produs în întreaga ţară o puternică explozie de entuziasm. Situaţia nou creată în cele două principate urma să facă obiectul discuţiilor Conferinţei Internaţionale de la Paris. Încă din aprilie 1859 Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere. Poarta şi Austria au recunoscut în septembrie 1859, dar numai pe timpul domniei lui Cuza.

Focşanii - oraş prin excelenţă negustoresc - a trait cu intensitate frământările politice de la jumatatea veacului al XIX-lea. La acea epocă, focşanenii au constituit un veritabil puls al arterei Milcovului, semnalând gradul de continua intensificare a dorinţei de unitate a românilor. Despărţit în două - Focşanii Moldovei şi Focşanii Munteni - de un braţ al Milcovului, oraşul întruchipa, în acea vreme, situaţia celor doua ţări vecine şi surori. Desfiinţarea hotarului de la Focşani echivala cu Unirea celor doua Principate şi crea premisele punerii temeliei statului naţional unitar român.
Entuziasmaţi de victoria obţinută de confraţii unionişti moldoveni, deputaţii munteni din Adunarea Electivă dau votul lor la 24 ianuarie 1859, aceluiasi Alexandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenţiei de la Paris, dorinţa naţiunii române. În ziua de 5 februarie 1859, domnitorul Cuza a fost oaspetele oraşului Focşani. Mii de oameni i-au ieşit în cale în drumul dinspre Mărăşeşti, pe unde venea de la Iaşi. În cinstea Domnitorului, s-au ridicat pe şosea, pe uliţele pe unde trebuia sa treacă şi, în faţa curţii boierilor Dăscălescu, patru arcuri de triumf, impodobite cu verdeaţa şi infăşurate în pânză tricoloră.

Harta Principatelor Unite ale Moldovei si Valahiei (1859-1861)

La 11 decembrie 1861 a fost dată de domnitor proclamaţia prin care făcea cunoscut întregii naţiuni ca: "Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea Română este întemeiată. Acest fapt mareţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldura de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 si 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru va da astazi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări. Să trăiască România!"

http://www.istoria.md/articol/261/Unirea_Principatelor_rom%C3%A2ne_sub_Alexandru_Ioan_Cuza

Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana - Descoperiri fabuloase musamalizate de autoritati

La inceputul anilor 1990, subsolul din zona Carpatilor Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care cauta situri antice si preistorice. Cu aceasta ocazie, s-a descoperit un imens oras subteran, intins pe o suprafata de peste doua sute de kilometri patrati, foarte bogat in aur. In zona numita Vartoape din Muntii Orastiei, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, exista saptezeci si cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de pana la saptezeci de metri), din care pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere (unul ajungand chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversand muntii in doua zile).

In zona Vartoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele, precum camerele unei locuinte, multe dintre ele comunicand cu platoul de deasupra prin drumuri antice. In aceasta zona si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare facute din andezit (piatra pe care astazi o putem taia doar cu diamantul), constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa, acolo aflandu-se centrul mega-orasului pre-dacic.

Acest oras subteran se intinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci si subSimeria (locul de origine al sumerienilor), Tartaria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii in Asia) si Rosia Montana. In Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub muntii Orastiei, la capatul caruia s-ar afla o camera imensa din aur pur, in care s-au descoperit o lumina albastra stranie si sapte scaune capabile sa sustina umanoizi de aproape trei metri inaltime.

S-a descoperit si ca nu doar sub Muntii Apuseni, ci sub intregul lant Carpatic de pe teritoriul tarii noastre, exista o retea intreaga de tuneluri, despre care legendele dacice sustin ca au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja tinutul si poporul dac, iar Rosia Montana se pare ca reprezinta intrarea principala in acest oras subteran al zeilor.

In luna februarie a anului 2012, o echipa romano-canadiana de geologi urmarea ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile sapate de agatarsi in urma cu 5.500 de ani la Rosia Montana. Atunci, echipa a facut aparent din intamplare o descoperire colosala, ce ar putea modifica istoria omenirii daca s-ar face publica.

Geologii romani si canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapatul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au aratat ca era vorba despre o piatra compozita, obtinuta dupa o tehnologie imposibil de reprodus in conditiile stiintei actuale, compusa din 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate. In luna aprilie, in timpul discutiilor purtate cu usile inchise la Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, canadienii au cerut ca aceasta descoperire sa nu fie facuta publica iar galeria sa fie inchisa urgent. Romanii au fost de acord cu pastrarea secretului, insa au insistat sa continue cercetarile si sa trimita acolo o echipa de arheologi.

Zona a fost inchisa imediat cu sarma ghimpata si pusa sub paza. De la inceputul lunii mai pana pe 23 iunie s-au derulat in secret sapaturile in jurul lespezii. Masuratorile au stabilit faptul ca aceasta, perfect slefuita, cantarea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decat cea de la Baalbek, in Liban), avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras la Rosia Montana de daci, romani, austro-ungari si romani la un loc.

Intr-un final, lespedea a fost segmentata in 80 de calupuri egale, incarcata in containere si transportata noaptea, sub escorta militara, spre o destinatie necunoscuta. Din anumite informatii reiese ca fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galati, unde au fost topite si transformate in lingouri de aur si wolfram, despre care nu se stie unde au fost depozitate.

Un lucrator care a participat la dezmembrarea lespezii sustine ca un batran arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice in coltul ochiului stang, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atentia autoritatilor ca lespedea are o valoare istorica si culturala inestimabila nu doar pentru romani, ci pentru intreaga omenire.

Ca argument, in respectivele fotografii se poate observa ca intreaga suprafata a lespezii era acoperita de o scriere in basorelief de culoare verde smarald, total necunoscuta, posibil pelasga. Cu toate acestea, autoritatile romane au ignorat atentionarile paleolingvistului si au dispus taierea si topirea lespezii, urmand ca, dupa vanzarea aurului, sa primeasca 19.31% din castig, conform intelegerii cu partea canadiana. Batranul arheolog, care a ales sa-si pastreze ascunsa identitatea, a declarat presei la vremea respectiva:

"Lucrurile insa au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cand la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de put cu diametrul de 4 metri, in interiorul caruia cobora o scara elicoidala, ale carei trepte erau sapate in peretii putului, de parca fusesera taiate cu laserul. Din interiorul putului emana o lumina laptoasa, violacee.

Desi cei cativa lucratori, geologi si arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii si-au revenit dupa o vreme din uimire, in afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scari in jos, nimeni n-a mai avut curajul sa coboare ca sa vada ceea ce se afla in put, iar a doua zi era deja prea tarziu.

Am asteptat cu totii ca paleolingvistul sa apara, dar el nu s-a mai ridicat la suprafata. Peste noapte, SRI-ul si armata au acoperit cu scanduri intrarea in putul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment si au sigilat-o. A doua zi a fost inchisa gura putului exterior, precum si intrarea in galeria sapata in vremuri imemoriale de agatarsi.

Exista voci care sustin ca persoane sus-puse de la Guvern au musamalizat afacerea si ca bancherii elvetieni isi freaca mainile satisfacuti. Ultima data cand s-a mai putut discuta cu batranul arheolog si cu lucratorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi disparand apoi fara urma.

Galeria unde a fost descoperita lespedea, aflata pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Rosia Montana, a fost supranumita Galeria Hiperboreeana. Ea a mai fost cercetata in 1976 si, dupa o descoperire uluitoare, a fost sigilata de catre Securitate. Dintre cei care au participat atunci la sapaturi, doar patru persoane mai sunt astazi in viata. Trei dintre ei refuza sa-si aminteasca intamplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, fost sef de echipa, a acceptat sa rupa tacerea. Iata ce a povestit el Presei:

"Poate ca n-ar trebui sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: In iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galerie 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austro-ungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. ....

...

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama, da’ ce vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul."

Asadar, deasupra lespezii extrase in 2012 se aflase cu 36 de ani in urma scheletul uriasului, in Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeana. Iar acelasi arheolog cu cicatrice in coltul ochiului stang a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 si 2012. La Rosia Montana se afla intrarea in orasul subteran al zeilor, supranumit Tartar de catre grecii antici.

Daca in trecut secretele zeilor erau pazite intotdeauna de sfincsi, creaturi mitice cu corp de leu, picioare de taur si aripi de vultur, si la Rosia Montana exista unul aparent natural. Sfinxul Rosiei Montane este situat pe unul dintre cele mai inalte puncte ale Masivului Carnic si are doua capete: unul mare si inca unul mai mic, numit Sfinxisorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar sustin ca nimeni nu va putea pune mana pe aurul nostru atat timp cat Sfinxul va pazi Rosia Montana. E posibil ca acest oras subteran al zeilor sa fie adevarata tinta a miliardarilor George Soros si Beny Steinmetz?

Am aflat deja ca amandoi au investit sume colosale pentru a-si pune ghearele pe Rosia Montana, am vazut implicarea SRI-ului atat in povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cat si in descoperirea din Galeria Hiperboreeana. Am vazut implicarea clasei politice de varf atat in musamalizarea intelegerii secrete cu evreii, cat si in regizarea crimei copilului, apoi in deturnarea atentiei publicului catre maidanezi. Am vazut si manipularea fara ascunzis in aceste cazuri. Pentru a afla daca interesul miliardarilor evrei este orasul subteran sau aurul (alaturi de celelalte metale pretioase), nu trebuie decat sa aruncam o privire catre planul proiectului minier de la Rosia Montana.

De ce si-ar dori distrugerea acelei zone?

Nu poate fi decat un motiv viabil: pentru a bloca accesul catre / din ora?ul subteran al zeilor. Am vazut deja ca Securitatea a sigilat intrarea in Galeria Hiperboreeana inca din 1976 iar in 2012, dupa ce a fost extrasa enorma lespede,SRI-ul si armata au au cimentuit putul care ducea spre interiorul muntelui, blocand si intrarea in galerie.

Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea catre acel oras pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodata acolo si, mai ales, nimeni si nimic nu ar putea iesi de acolo. Daca miliardarii de la Gabriel Resources urmaresc intr-adevar distrugerea intrarii orasului zeilor si ingroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta?.

sursa 

https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2013/10/18/orasul-subteran-al-zeilor-din-rosia-montana/
 

Empaticii

V-ati intrebat vreodata de ce oamenii care va sunt straini sau persoanele pe care abia le-ati cunoscut va impartasesc secretele lor? Aveti o conexiune cu animalele? Nu puteti viziona violenta, cruzime sau tragediile din filme sau de la televizor, deoarece sufletul tau pur si simplu nu le poate suporta? Ai o clipire despre caracterul oamenilor pe care ii intalnesti pentru prima data? Esti foarte spiritual si este foarte greu sa gasesti lumea fizica si tot ce este in ea? Sunteti de multe ori obosit sau ai boli fizice care nu pot fi explicate medical? Daca ati raspuns "da" la oricare dintre aceste intrebari, ati putea fi un "empatic".

Empaticii sunt oameni care sunt extrem de sensibili la energia si emotiile oamenilor, animalelor si uneori la amprentele spirituale care exista in jurul lor. Uni sunt sensibili la energia plantelor. Aceasta sensibilitate extrema se aplica la ceva familiar precum si la necunoscut. Noi experimentam lumea din jurul nostru si simtim ceea ce alti oameni simt prin simturile noastre extrem de ridicate si intuitie. De multe ori noi ne insusim sentimentele altor persoane fara a fi constienti de acest lucru si sa interpretam aceste sentimente ca fiind ale noastre.





La fel ca orice persoana sanatoasa la minte, empaticii au capacitatea de a empatiza cu cei care interactioneaza. Suntem in masura sa relatam modul in care altii simt si inteleg ceea ce ei experimenteaza (se confrunta). Cei care sunt empatici, au un nivel mult mai mare decat media noastra de empatie, usurinta cu care se pot conecta la sentimentele altora si intervalul in care o pot face. Noi nu trebuie sa ne bazam pe simturile fizice cum ar fi vazul, auzul, ceea ce atingem sau indicii din interactiunile noastre cu ceilalti pentru a putea ridica emotiile si energiile din jurul nostru. Putem simti emotiile de la oameni de aproape cat si de departe.

Locurile aglomerate, cum ar fi mall-uri, supermarket-uri, stadioane sau sali de cinema pot coplesi simturile empatului. Acestea il pot umple cu emotii incomode, emotii care se simt ca si cand ar fi ale lui, culese din toate energiile din jurul lui. Medii depresive, energie slaba, casele care ofera ingrijiri medicale, spitalele, pot provoca sentimente de depresie, boli fizice, precum si oboseala empatului. Magazinele economice, consignatiile, magazinele de antichitati, sunt locuri care transporta energia reziduala de la proprietarii anteriori si pot fi foarte daunatoare pentru cei empatici, la fel ca si in cazul masinilor second-hand sau a caselor pre-detinute. Multe persoane au incetat sa mai frecventeze aceste tipuri de magazine, deoarece acestea le reduc energia (energie care ar putea fi epuizata in mod constant de piesele pe care le au deja in casa).

Empaticii sunt cautatori de solutii, raspunsuri si cunoastere. Ei sunt ganditori si cerceteaza mult. Ei cred ca exista o solutie la orice problema si sunt nelinistiti pana nu o gasesc si vor cauta neobositi pana gasesc rezolvarea, Cei care sunt conectati spiritual, vor cere Universului indrumarea si raspunsul. Acest dar va permite sa atingeti domeniul spiritual si sa ajustati energiile voastre. Experimenteaza frecvent fenomenele care apar in viata fiecaruia, si sunt mult mai conectati decat majoritatea oamenilor cu lumea supranaturala, recunoscand mai usor aceste coincidente ca indicatoare de orientare.

Cu o abilitate naturala de a atinge energia universala si de a vindeca pe altii, empaticii tind sa graviteze spre locul de munca in domeniul terapiilor holistice si lucreaza cu energiile. Sensibilitatea lor le permite sa simta emotiile celorlalti, influentand corpul si mintea si creaza o armonie in interiorul lor. Pentru a face acest lucru, empoaticii trebuie sa invete in a pastra energia altora. In caz contrar, echilibrul si armonia creata va provoca un dezechilibru in noi.

Empaticii sunt oameni de baza, non-violenti si non-agresivi care iubesc mediile pasnice si armonioase. Dizarmonia le creaza o stare inconfortabila si vor face tot ce pot pentru a evita.

Ei sunt extrem de sensibili la violenta, cruzime si tragedie, indiferent daca sunt reale sau actionate dramatic. Privind la televizor, in filme sau citind despre ceva care implica suferinta fizica sau o suferinta emotionala este de nesuportat. Suferinta oamenilor, copiilor sau a animalelor devine propria lor suferinta. Se vor identifica pe deplin cu ea si o simt. Exista multe lucruri pe care nu le pot viziona la televizor fara a deveni extrem de deprimat. Trebuie sa schimbe rapid canalul ca sa nu interactioneze cu suferinta.

Empaticii sunt conectati cu toate animalele. Rezoneaza cu energiile lor, iubesc puritatea lor si iubirea lor neconditionata. Multi devin vegan sau vegetarieni pentru ca puteau simti vibratia carnii cand o mancau. Simt suferinta si frica animalului. Ei nu inteleg de ce un animal nu are drepturi si este crescut pentru a fi omorat.

Pentru ca empaticii simt lucrurile atat de profund, de multe ori lucreaza ca voluntari si isi dedica timpul lor pentru a ajuta animale, copii, natura si alti oameni care au nevoie. Sunt niste ascultatori excelenti care chisr sunt interesati de fericirea si bunastarea altora.

Empaticii cer adevarul de la alti oameni si de la sine. Se simt inconfortabili cu cei pe care ii percep ca doresc sa manipuleze si cei care actioneaza fals. Din acesta cauza ei nu accepeta si nu nolereaza acest tip de comportament de la cineva. Ei nu pot tolera drame inutile, comportament egoist sau egocentrism. Aceste atitudini le slabesc energia.

Ei nu se mint pe ei, nici nu pot pretinde sa te bucuri de lucruri care nu le ofera bucurie, indiferent daca este vorba de activitati sociale sau de munca. Multi empatici lucreaza in domenii creative, cum ar fi dans, arta, scris sau muzica; campuri expresive care hraneste sufletele lor si este vital pentru binele lor.

De asemenea, ei nu pot pretinde ca sunt fericiti, atunci cand nu sunt, iar nefericirea ii poate prelua in orice moment. Din cauza bombardamentului de energii coplesitoare, negative si pozitive, empaticii sunt predispusi la schimbari bruste de dispozitie. Pot fi extrem de fericiti intr-un minut si nefericiti in altul fara nici o tranzitie logica. Cand se simt nefericiti nu pot ascunde acest sentiment chiar daca isi doresc acest lucru. Este scris pe fata noastra pentru ca toata lumea sa vada.

Un lucru care ii face foarte nefericiti sunt restrictiile. Empaticii sunt spirite libere care trebuie sa aiba libertatea de miscare si de exprimare. Ei se simt inchisi de control, reguli, norme care sunt prea rigide si rutina.

Empaticii emana un nivel profund de caldura si compasiune, care atrage pe alti oameni sa fie aproape de ei. Cei pe care nu ii cunosc simt in subconstient energia lor si o sa le povesteasca lucruri despre viata lor.

Cele mai adanci conxiuni le au cu cei care sunt la fel ca ei, cei care sunt expresivi, deschisi si sinceri. Pot intemeia prietenii cu cei care nu sunt ca ei, dar se va simti ca un element lipseste.

De asemenea, au dificultati in a sta concentrati pe lucruri care nu le stimuleaza mintea. Sunt visatori care se plictisesc repede ori sunt distrasi cu usurinta. Atunci cand nu au mintea stimulata se vor duce in locuri care uneori sunt desprinse de realitatea fizica.

Ei isi traiesc viata in dualitate. Empaticii exista fizic in lumea densa, intunecata cu negativitate si energie scazuta numita Pamant, dar ei exista mental in lumina, puritate, energie puternica, o lume optimista. E greu pentru ei sa stea impamantati, deoarece au inteles libertatea lumii alternative, dar ei trebuie sa ramana pentru ca este modul prin care noi toti vom finaliza misiunile noastre pamantesti.

Despre Autor:

Maya este autoare pentru Secretele.com

http://www.secretele.com/2014/10/ce-este-un-empatic-si-esti-tu-unul.html#sthash.BSVI9tAd.dpuf