CUM SĂ NE AUZIM ÎNGERII

Noi toţi avem abilitatea de a comunica şi de a ne asculta îngerii; nu trebuie decât să ne încredem în ea şi să înlăturăm toate temerile existente.

Această comunicare cu îngerii noştri păzitori constituie calea cea mai scurtă prin care ne putem câştiga pacea şi fericirea. Capacităţile şi darurile lor de vindecare se relevă prin toate metodele terapeutice pe care le-am învăţat de-a lungul facultăţii şi pe parcursul pregătirii mele profesionale.

Privind în viitor, am constatat lucruri pozitive, precum faptul că oamenii vor începe să-şi asculte îngerii păzitori din ce în ce mai mult, astfel încât lumea va deveni mai plină de lumină, iubire, pace şi armonie.

Informaţiile cuprinse în această carte constituie bibliografi a necesară pentru cursanţii mei, care vor să devină terapeuţi. Cartea rezumă mai multe metode de comunicare cu îngerii, metode pe care le pun în practică atât pe parcursul seminariilor mele, cât şi în unele workshop-uri.

Cuvântul „înger” înseamnă „mesagerul lui Dumnezeu”.
 Îngerii sunt cei ce ne aduc mesaje de la Creatorul Nostru. Ei sunt trimişi ca daruri ale lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne ajuta să ne reamintim de natura noastră divină, să fi m mai buni şi mai iubitori, să ne descoperim şi să ne valorifi căm talentele în benefi ciul oamenilor şi să înlăturăm păcatele şi carenţele din noi. Îngerii ne ajută de asemenea în relaţiile pe care le avem, în profesiile noastre, în domeniul sănătăţii şi chiar al fi nanţelor.
Îngerii sunt alături de noi pentru a împlini planurile de pace şi armonie ale lui Dumnezeu pe Pământ. Ei ne ajută să fi m calmi, deoarece pacea interioară a fi ecărui om duce la pacea interioară a tuturor oamenilor, ceea ce va duce la pacea lumii întregi. De aceea îngerii ne însoţesc mereu şi ne ajută să ne păstrăm calmul şi armonia interioară.
Nu îi deranjaţi şi nici nu le irosiţi timpul dacă le cereţi favoruri mărunte. Ei ştiu că problemele minore
adunate adeseori determină stări grave de stres, astfel încât marea lor plăcere este să vă ajute în depăşirea oricăror obstacole ce vă pot apărea în cale.

Dumnezeu este pretutindeni.
Dumnezeu este în voi, este în mine şi cu siguranţă este în toţi îngerii.


Unii oameni mă întreabă dacă este corect să se adreseze direct lui Dumnezeu şi îngerilor sau dacă acest lucru este o blasfemie. Eu vă recomand cu tărie să faceţi ceea ce vă spune sufletul.

De ce ar fi ceva greşit să vorbiţi cu Dumnezeu sau cu îngerii?
Procedând în acest fel, nu faceţi decât să primiţi un dar pe care Cerul vi-l face cu bucurie. Îngerii (la fel ca Sinele vostru superior) nu vor încălca niciodată voia lui Dumnezeu, astfel încât rugându-vă şi la ei nu aveţi ce greşeală să faceţi.
Îngerii sunt conştienţi de aceste temeri ale voastre, cât şi de adevărata manifestare a afecţiunii divine. Dumnezeu, fi ind atotiubitor, nu manifestă altceva decât iubire. Creatorul ştie atunci când vă întrerupeţi în mod conştient comunicarea cu El şi totuşi vă iubeşte.
Îngerii reprezintă un pod între adevăr şi iluziile problemelor noastre. Ei vă pot ajuta să vă reveniţi din starea de groază la cea de fericire, sănătate şi împlinire.
Ei se afl ă în strânsă legătură cu Sinele vostru superior şi cu fi inţa în care credeţi, fi e că aceasta este Iisus, Moise, Quan Yin, Sfântul Duh, Buddha, Yogananda sau alţii.
Îngerii nu vă judecă credinţa şi gândirea. Uneori, ei lucrează cu gândurile voastre, ca o modalitate de a comunica cu voi.

Într-un curs despre minuni, citeam că Dumnezeu nu ne ajută atunci când ne afl ăm într-un impas,
deoarece El nu consideră necesar acest lucru (El vede numai iubire şi perfecţiune, nu iluzia lipsurilor sau a problemelor).

Oricum, El ne trimite ajutoare atunci când ne credem în necaz. Deci nu suntem ignoraţi de Divinitate; doar că modalităţile divine de a ne acorda ajutor presupun recunoaşterea ca adevăr a faptului că toate problemele sunt deja rezolvate.

Atunci când noi ne încăpăţânăm să realizăm acest lucru, Dumnezeu trimite îngeri să ne ajute să ieşim din coşmarurile pe care singuri ni le creăm.
Îngerii mi-au spus că nu am avea nevoie de ei dacă am trăi numai în iubire tot timpul şi am fi mereu
conştienţi de prezenţa acesteia.

Cât timp noi oscilăm încă între diferite stări de iubire şi frică, Dumnezeu ne va trimite îngeri care să ne ajute să depăşim situaţiile difi cile din viaţa noastră.
...

sursa
http://portalspiritual.com/wp-content/uploads/2015/01/Doreen-Virtue-Cum-sa-ne-auzim-ingerii.pdf

Diferențe fundamentale dintre un bărbat și o femeie

“Când dragostea se întoarce acasă”
de George Uba

Când se rătăcește, o femeie oprește și întreabă pe unde s-o ia. Pentru un bărbat, acesta este un semn de slăbiciune. Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul:
„Întreabă odată, omule! Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"
• Femeile au o capacitate foarte dezvoltată de a observa orice amănunt, cât de mic, precum și schimbările de aspect sau de comportament ale celorlalţi. Nu încerca să ascunzi ceva de soţie,
că nu ţine!... Ele au o percepţie periferică mai amplă decât cea a bărbaţilor. La multe femei, orientarea periferică ajunge până la 1800, pe când bărbatul are creierul configurat pentru un tip de privire ca printr-un tunel, la mare distanţă, ca și când ar avea un binoclu.
• Când creierul bărbatului se odihnește, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc și analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.
• Femeile descriu culorile mult mai amănunţit decât bărbaţii, pentru că ele au doi cromozomi X care furnizează o mai mare varietate de celule conice, care sesizează culorile până la 2 nuanţe.
Ele au albul ochilor mai mare ca al bărbaţilor, pentru că sunt făcute pentru acea comunicare interpersonală la distanţă mică, ce face parte integrantă din legătura pe care o poate stabili o femeie.
• Când un bărbat este trimis să caute margarina în frigider, nu dă de ea nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-o arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar de memorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider cuvântul „margarină".
• Când un bărbat intră cu soţia lui într-o casă, el identifică detaliile tehnice (intrările, lucruri ce trebuie reparate), pe când femeile analizează chipurile și știu exact cine cu cine și ce simte fiecare.
• Femeile aud mai bine decât bărbaţii și sunt abile în a distinge sunetele înalte. Creierul femeii este programat să audă cum plânge copilul noaptea, în vreme ce tatăl doarme liniștit și nezdruncinat,
emanând o coloană sonoră prin sforăitul lui de diferite intensităţi.
De aceea, robinetele care picură le înnebunesc pe femei, în vreme ce bărbaţii dorm liniștiţi, fără să le bage în seamă.
• Dacă femeile sunt mai pricepute în diferenţierea sunetelor, bărbaţii pot spune dincotro provin ele. Această capacitate de diferenţiere la femei le dă posibilitatea să priceapă schimbările emoţionale
la copii și la adulţi, devenind veritabile termometre afective.
• Sexul frumos are capacitatea de a fi atent într-o discuţie faţă în faţă cu cineva și de a urmări și o altă conversaţie, pe când bărbatul nu se poate concentra decât asupra unei singure activităţi.
Dacă sună telefonul, bărbatul le va cere celorlalţi să tacă,  3 pentru că altfel nu se poate concentra. Femeia, în schimb, răspunde și gata, indiferent câţi factori stresori sunt în jurul ei.
• Nici discuţie, pielea femeilor este mult mai sensibilă decât a bărbaţilor. Ocitocina este un hormon care stimulează dorinţa de mângâiere și activează receptorii atingerii. Nu e de mirare că femeile, având receptorii atingerii de zece ori mai sensibili decât ai bărbaţilor, dau mai multă atenţie mângâierilor din partea bărbaţilor.
Unele studii au arătat că femeile care sufereau de boli nervoase și de depresii și-au revenit mult mai rapid în funcţie de numărul de mângâieri și de alinări, precum și de durata acestora.
Atunci când o femeie are probleme sentimentale sau este foarte supărată pe un bărbat, mai mult ca sigur va spune: „Nu mă atinge!"
• Simţul gustativ al femeii și cel olfactiv sunt net superioare faţă de cele ale bărbaţilor.
Bărbaţii sunt mai eficienţi în a distinge gusturile sărat și amar, în timp ce femeile preferă dulciurile.
• Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.
• Și mai trebuie să recunoaștem că femeile sunt net superioare în privinţa simţurilor de percepţie: ele sunt pricepute în a detecta nuanţele fine la nivelul limbajului trupului, al vocii, al tonului și
al altor stimuli senzoriali. Ele pot citi chiar reacţii și sentimente ale animalelor.
• Știm că emisfera dreaptă a creierului răspunde de partea creatoare și este mai dezvoltată la femei, iar emisfera stângă răspunde de controlul asupra logicii și raţionamentului și este dezvoltată mai mult la bărbaţi.
• Folosind tomograful cu rezonanţă magnetică, scanerul a pus în evidenţă că bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a  creierului pentru vorbire, în timp ce femeile folosesc atât partea stângă,
cât 4 și pe cea dreaptă. De unde și pofta lor de a vorbi mai mult ca bărbaţii, iar capacitatea fetiţelor de a învăţa o limbă străină e mai mare decât la băieţi. Mai simplu spus, bărbaţii au capacităţi
limitate în privinţa vorbirii și conversaţiei.
• Emisferele stângă și dreaptă ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi care se numesc corpul calos. Acest cablu face ca o parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţând
schimbul de informaţii, ca două calculatoare pe umeri, legate de o interfaţă unică. Ei bine, la femeie, corpul calos este mai gros decât la bărbat, având cu peste 30% mai multe legături între emisfere. De aceea, vorbirea femeii este mai fluentă, iar acest lucru explică și capacitatea femeilor de a putea executa mai multe lucruri fără legătură aparentă între ele. De unde și intuiţia feminină. Ce să-i faci, asta e! Bărbatul are mai puţine conexiuni și de aceea creierul lui este configurat să facă un singur lucru o dată. Creierul lui este mai compartimentat. Dacă îi veţi scana creierul în timp ce citește, veţi constata că practic este surd.
Nu-și poate păstra vigilenţa auditivă în același timp ce citește
• Pentru o sugestie mai puternică, am spune că creierul bărbatului este mono, pe când al femeii este stereo. Și, ca și când nu este de ajuns, s-a constatat că creierul femeii are mai multă materie cenușie, deși este mai mic ca dimensiune.
• Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga.
• Cred că trebuie să mai marcăm puncte și pentru bărbaţi. Ei au o orientare în spaţiu mult mai bună, pe când femeile au o orientare bidimensională. Deși ele îţi văd scama pe costum de la 30 de metri, nu reușesc să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului. Ţine de orientarea pe trei dimensiuni, și pe aceasta nu o are prea dezvoltată.
• Creierul bărbatului îndosariază informaţiile, pe când cel al femeii nu le înmagazinează, ci ele revin mereu în minte.
Singura modalitate prin care o femeie poate scăpa de problemele din gând este să le exprime și astfel să le conștientizeze. Obiectivul ei este să scape de probleme, nu să găsească soluţii sau să tragă
concluzii.
• Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, așa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: „Bine! Ca
ieri. Nimic nou!" Efortul de exprimare fiind mai redus, nu consideră că este împins să-l facă.
• Pentru o femeie, vorbirea continuă să aibă un scop precis: crearea de noi relaţii interumane și împrietenirea. Pentru  bărbaţi, vorbirea înseamnă o referire strictă la fapte.
• Faptul că mamele vorbesc mai mult cu fetele este motivul pentru care acestea din urmă vorbesc mai mult decât băieţii.
• Bărbaţii își vorbesc mai ales în gând. Când o femeie îl vede privind pe geam, își închipuie că este plictisit sau leneș și încearcă să-i vorbească și să-i dea ceva de făcut, că tot stă degeaba:
„Pentru că tot nu faci nimic, du-te și spală pe jos în bucătărie, dragule!"
• Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbește, ea nu așteaptă să i se găsească soluţii.
• Chiar cuvântul în sine are un înţeles pentru bărbat și alt înţeles pentru femeie. Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei și informaţii, iar femeia, sentimente și emoţii.
De multe ori creditul de cuvinte rămâne destul de bogat la femeie la sfârșitul unei zile și ea trebuie să îl consume ca să se simtă ușurată și fericită. Atât așteaptă: să fie ascultată. Nu are nevoie de soluţii.
• Când un bărbat citește o carte, se uită nerăbdător să vadă câte pagini mai sunt până la terminarea unui capitol, pe când femeia nu este atât de secvenţială ca bărbatul, căutând finalul. Fire imaginativă, proiectează ea scenarii, pe care le va confrunta cu finalul cărţii.
• Dacă bărbatul este adâncit într-o lectură, scrie un articol sau un referat, nevasta lui îi va lăsa ușa deschisă, ca un reflex de a nu i se închide posibilitatea comunicării. El va striga după ea să închidă ușa, ameninţând-o cu reproșuri pentru repetatele ei violări ale intimităţii bârlogului său.
• Bărbaţii folosesc limbajul pentru a se întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate. La femei, vocabularul nu este punctul lor forte, de aceea definirea și înţelesul cuvintelor nu contează așa de mult, căci ele se bazează pe tonul vocii pentru o exprimare mai fidelă, dar și pe limbajul trupului, pentru a-i da un conţinut emoţional. Scopul urmărit este cel al construirii relaţiilor, și nu argumentativ, ca al bărbaţilor. Dacă o femeie îi vorbește mult
bărbatului ei, înseamnă că-i place de el, dar, dacă tace, aţi  încurcat-o!
– Iubitule, n-ai vrea să-ţi mai aerisești creierii, după atâta citit? îl întreabă ea cu o licărire vioaie în priviri.
– Nu cred că simt nevoia! Dacă tot vrei să-mi creezi condiţii, deschide fereastra și este O.K.!
Faţa ei se întunecă și puse un lacăt mare la gură, pe care îl închise cu scrâșneli.
– E ceva în neregulă? o verifică el pe consoarta lui.
Ea îi răspunse cu tăcere.
– Am făcut ceva rău? Nu știu de ce, dar parcă s-a înnorat! încercă el să se clarifice.
– Și s-ar putea să plouă și cu grindină! ieși ea din muţenie.
Cum de nu pricepi că nu m-ai mai scos de două săptămâni și pe mine la o plimbare?
– Spune așa, femeie, nu mă lua pe ocolite! se lumină el. Ce mistere mai au și doamnele astea în cap! Auzi: să mă mai aerisesc și eu și, când colo, de fapt ea voia să se aerisească! Oare câte alte taine mai ascunde?
• Vorbirea pe ocolite este o specialitate a femeii și are ca scop să adune relaţii, dar cel mai adesea nu funcţionează în cazul bărbaţilor, pentru că ei nu pricep regulile jocului. Creierul femeii este axat pe prelucrare, pe când bărbaţii consideră aceasta o lipsă de structurare. El vrea să i se spună concis și direct.
Cum ei ocupă slujbele unde se cere orientarea în spaţiu ca șoferi, piloţi sau profesori de știinţe exacte, vorbirea pe ocolite ar duce la grave erori. Dacă un pilot ar spune turnului de control:
„Cred că jos e mai sigur decât aici, sus!" în loc de: „Mă pregătesc să aterizez!", cred că ar fi scos urgent din slujbă.
• Femeile pun sentiment în ceea ce spun, în timp ce bărbaţii doar se exprimă. Cum vocabularul nu este chiar punctul forte al creierului femeilor, ele nu consideră definirea precisă a cuvintelor atât de relevantă. Chiar mai exagerează, de dragul efectului obţinut.
Bărbaţii însă vor interpreta fiecare cuvânt pe care-l vor spune ele ca atare și vor reacţiona în consecinţă.
– Tu niciodată nu ești de acord cu ce spun eu! îl atacă ea supărată la refuzul lui de a merge la  cumpărături.
– Cum adică, niciodată? Chiar acum zece minute am zis că e bună părerea ta de a merge la părinţii tăi duminică! spuse soţul intrigat.
– Întotdeauna socotești lucrurile tale mai importante ca ale mele.
– Nu-i adevărat! Adu-ţi aminte că ieri ţi-am spus că este mai important ca tu să mergi la tratament decât să-mi cumpăr eu două cauciucuri la mașină!
– Așa spui tu de fiecare dată când deschid discuţia! i-o reteză ea.
– Asta e o minciună! replică el. Nu spun așa de fiecare dată!
Pentru o ceartă „reușită", bărbatul trebuie să înţeleagă faptul că femeia folosește cuvinte pe care nu le ia ca atare, drept pentru care nici el n-ar trebui să le înţeleagă ca atare și nici să le  precizeze
sensul.
• Femeia folosește în medie șase expresii faciale în zece secunde, prin care reflectă sau reacţionează la emoţiile interlocutorului.
De regulă, bărbatul rămâne impasibil când ascultă, pentru a nu-și trăda emoţiile, dar asta nu înseamnă că nu trăiește nici un fel de emoţie. Scanarea creierului arată că bărbaţii reacţionează emoţional la fel de puternic ca femeile, dar evită s-o arate.
• Majoritatea femeilor dovedesc o orientare în spaţiu limitată.
Bărbaţii au capacitatea de a vedea în trei dimensiuni. Studiile arată că mintea bărbatului măsoară distanţa și viteza, pentru a ști exact când trebuie să schimbe direcţia.
Dacă dai o hartă turistică sau rutieră unei femei, ea trebuie s-o așeze în sensul de mers, altfel nu se descurcă. Și așa i se pare un mister, pe când un bărbat o poate citi din orice poziţie.
• Femeile excelează în zone de creaţie, cum ar fi artele spectacolului, învăţământul, resursele umane și literatura, toate acestea fiind domenii în care logica abstractă nu are o importanţă primordială.
• Bărbatul se pierde pe sine în muncă și în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii și în mulţimea relaţiilor.

sursa
https://anatolbasarab.ro/wp-content/uploads/2015/08/170653945-Deosebiri-dintre-femeie-%C8%99i-b%C4%83rbat.pdf