Piramidele şi subsolul lor ascund realităţi tulburătoare

Una dintre metodele perverse de manipulare ale celor care vor să controleze destinul omenirii este acela de a prezenta unele frânturi de adevăr în legătură cu o descoperire senzaţională, astfel încât opinia publică să nu poată spune că nu a fost informată; ceea ce este însă cel mai important în legătură cu descoperirea respectivă va rămâne foarte bine tăinuit şi la adapost de cunoaşterea publică.

În anul 2008 a fost descoperit un sistem complex de încăperi şi tuneluri sub Marea Piramidă din Egipt. De notat că acel complex subteran reprezintă cu totul altceva decât Serapeum-ul descoperit în decembrie 2012, în subsolul platoului Gizeh de lângă Cairo, ce include uriaşe cutii goale din piatră, realizate printr-o uimitoare tehnologie, greu accesibilă chiar şi în zilele noastre.
Ceea ce s-a descoperit în 2008 este însă altceva, despre care oficialii responsabili cu cenzura nu doresc să vorbească aproape deloc. Acele mari încăperi subterane par să ascundă ceva despre care autorităţile egiptene refuza să dea orice declaraţie. Putem corela acest fapt cu ceea ce a spus Michael Horn, reprezentantul

celebrului Billy Meier în America: pleiadienii i-au transmis lui Meier că sub Marea Piramidă din Egipt există depozitată o navă spaţială extraterestră. Faimosul Edgar Cayce a vorbit şi el despre acelaşi lucru cu câteva decenii mai devreme, afirmând că piramidele şi subsolul lor ascund realităţi tulburătoare, ce vor fi descoperite la momentul potrivit.
Se pare că cel puţin unul dintre aceste momente a venit, dar în stilul binecunoscut al cenzurii şi secretizării informaţiei, „liderii” actuali nu consideră că omenirea ar trebui să aibă acces la

asemenea cunoştinţe. Informaţiile provenite de la pleiadieni (prin intermediul lui Billy Meier, în anii ’70) şi cele de la Edgar Cayce (în anii ’40) explică de ce există această furibundă interdicţie de revelare a adevărului, ori de continuare a explorării şi a cercetărilor.
Cel însărcinat cu administrarea complexului arhitectonic de la Gizeh (Cairo) şi cel care avea autoritatea de a da autorizare pentru cercetările arheologice din acea zonă, binecunoscutul Zahi Hawass, a menţinut mulţi ani cu o mână de fier secretele arheologice ale piramidelor şi pe cele ale Sfinxului. Poate că Hawass a fost ameninţat, ori poate chiar întreaga lui familie a fost ameninţată în legătură cu divulgarea secretelor antice din acea zonă, mai ales că Egiptul a trecut în ultimul an şi jumătate prin convulsii majore ale societăţii sale. La fel de bine am putea presupune că el a fost plătit regeşte pentru a menţine o tăcere deplină şi a bloca orice informaţie, însă nu putem şti aceasta în mod sigur. Se pare totuşi că el a avut nişte motive foarte puternice pentru care a reacţionat într-un mod straniu pe site-ul său oficial, după descoperirea din 2008, după cum se poate citi în imaginea de mai jos:

Zahi Hawass avea deplină cunoştinţă de descoperirea epocală făcută sub piramide; atunci, pentru ce să nege cu vehemenţă acest lucru? O posibilă variantă ar fi ca el a încercat să ascundă în acest fel ceea ce a fost descoperit acolo sau măcar să diminueze interesul faţă de acea descoperire.
Pentru Hawass, problemele în această chestiune au început atunci când pe rol a intrat şi arheologul şi cercetătorul american Andrew Collins. Hawass negase deja existenţa unei reţele de tunele care conducea către platoul Gizeh, în ciuda faptului că Andrew Collins şi Nigel Skinner Simpson descoperiseră intrarea în acest

complex subteran utilizând notele preţioase rămase de la alţi doi cercetători, Henry Salt şi Giovani Caviglia, care au explorat situl în urmă cu 200 de ani.

Cercetările lui Andrew Collins sunt sponsorizate de către organizaţia înfiinţată de Edgar Cayce: Association for Research and Enlightement (ARE); inspirat, arheologul a descoperit intrarea în reţeaua de încăperi şi tuneluri subterane pornind de la o fisură neînsemnată în pământ, aflată în spatele unui aparent mormânt, la vest de cele trei piramide de pe platou. Intrarea respectivă a fost căutată fără încetare de arheologi timp de 200

de ani, fără ca nimeni să o găsească până în anul 2008. Controversele au luat amploare datorită faptului că Andrew Collins susţinea importanța tunelurilor în corelaţie cu constelaţia Lebedei, în timp ce Zahi Hawass „pedala” pe ceea ce ştia el mai bine: denigrarea şi negarea unei astfel de descoperiri.
Profitând de autoritatea pe care o avea, Hawass a dat ordin ca intrarea principală din acel „mormânt” să fie blocată; el a trimis mai apoi excavatoarele şi a prezentat un infam documentar prin care se străduia să arate lumii întregi că în realitate acele tuneluri nu prezintă niciun interes. Din fericire, alţi fervenţi cercetători și arheologi, cum ar fi Richard Gabriel, au avut ocazia să pătrundă de mai multe ori în misteriosul sistem de tuneluri, adunând dovezi nepreţuite ce aruncă o lumină clară asupra originilor sale şi asupra adevăratului motiv pentru care Hawass şi alţii doresc cu orice chip să ţină secretă pentru omenire această descoperire extraordinară.

Tunelurile subterane sunt puternic erodate de apă, deoarece cu multe mii de ani în urma acea zonă era acoperită de mare; odată ce aceasta s-a retras, pasajele subterane au constituit cai foarte bune pentru scurgerea apei, ceea ce a dus la eroziuni masive.
Este important de ştiut că înăuntrul primei camere (de recepţie), care este naturală, se află plasată o rocă de dimensiuni mari, care blochează o mare parte din intrare.

Pentru o mai bună orientare putem lua ca ghid schema de mai jos:
 

În partea stângă se observă nivelul solului, care a fost săpat (liniile cu negru). Liniile cu roşu indică încăperile din subteran. În partea din dreapta-sus a schemei, în imaginea din stânga sunt indicate nişte semne şi acestea conduc la sistemul de tuneluri reprezentat în imaginea din dreapta a schemei.
Ce altceva se mai ştie despre camerele săpate în piatră, care mai apoi se extind în sistemul natural de încăperi şi tuneluri? Legendele şi unele afirmaţii ale unor mari clarvăzători ne indică faptul că în acea zonă se afla un sistem subteran vast de încăperi şi tuneluri, care ar conţine artefacte

extraordinare ale unei civilizaţii foarte avansate, dar demult apuse. De pildă, Edgar Cayce vorbeşte despre aceasta, indicând faptul că sistemul de tuneluri se extinde chiar până sub oraş.
Se pare că reţeaua de tuneluri, puţuri şi încăperi este foarte complicată şi adâncă; localnicii, care au explorat îndelung acea reţea subterană cu mulţi ani înainte ca ea să fie blocată de către autorităţile egiptene, au povestit că acolo şi-au pierdut chiar viaţa unii dintre ei, care au alunecat în crevase adânci. Multe dintre puţurile cele mai importante sunt colmatate, astfel încât accesul este deocamdată foarte dificil.
Totuşi, cu ajutorul unui radar specializat, s-a identificat cu claritate această reţea complexă subterană din preajma piramidelor. Autorităţile egiptene au acţionat în acest sens şi au obţinut datele cele mai importante despre ceea ce se afla în profunzimile acestei reţele complexe de puţuri şi încăperi subterane.
Pasajul principal duce la o adâncime de aproximativ 115 metri. În acel punct există o intrare care a fost forţată, având un diametru de cel mult 1,5 metri. Acel pasaj a fost numit „tunelul ca un tub”. Acest tunel este blocat la rândul lui după aproximativ 6-7 metri, însă Richard Gabriel şi echipa sa a prezentat fotografii prin care a dovedit că blocajul acelui pasaj important a fost făcut din partea opusă a „tunelului ca un tub”.     

Mai ales la punctul NC2, localnicii sunt foarte speriaţi în legătură cu pătrunderea în reţeaua subterană din cauza lui Hanash, „şarpele care păzeşte intrarea”. Există însă și un alt spirit-șarpe, numit Agathodaimon, care stăpâneşte asupra lumilor superioare şi a celor inferioare.

La acel stadiu de dezvoltare a săpăturilor şi de investigare a reţelei de tuneluri, trecerea prin „tunelul ca un tub” a fost asemanata de Andrew Collins cu trecerea prin corpul unui şarpe, pentru a ajunge la ceea ce se află dincolo de acesta. Următoarea imagine prezintă intrarea forţată în „tunelul ca un tub”. Pe partea dreaptă a intrării se pot observa urme de ghips, care au forma unor „coaste”, întocmai precum acel tunel ar fi fost corpul unui şarpe.
Mai departe în prelungirea tunelului există pe pereţii acestuia anumite picturi, a căror importanță o vom sublinia în cele ce urmează.
Putem face de asemenea o paralelă cu alte reţele de tuneluri subterane, care există în alte zone ale lumii. De au fost ele construite? În ce scop?


În partea stângă a imaginii de mai sus putem observa intrarea de la nivelul solului către platforma finală de unde se poate vedea intrarea în sistemul de încăperi şi tuneluri (în partea dreaptă a

imaginii de mai sus). Zahi Hawass a blocat exact această intrare principală. Dacă aceatsa reţea de tuneluri subterane nu avea nicio importanţă şi nicio relevanţă pentru cercetători, atunci de ce s-a mai chinuit să o blocheze, interzicând accesul în ea? Complexul subteran de puţuri şi tuneluri a fost disponibil cercetării de către localnici timp de mii de ani; de ce Zahi Hawass s-a hotărât să blocheze accesul tocmai acum, când echipa de arheologi americani a intrat în profunzimea sistemului de caverne si tuneluri? Hawass a justificat

actul lui prin aceea că apără în acest fel interiorul reţelei subterane de abuzuri sau alte stricăciuni. Însă fotografiile luate de către echipa de cercetători americani înainte şi după blocarea intrării demonstrează că Zahi Hawass a procedat în acest fel pentru a ascunde faptul că reţeaua subterană fusese deja jefuită de ceea ce ea conţinea, însă nu atât de mult încât să se piardă alte informaţii mult mai preţioase.
Culoarea rocii, acoperită de excremente de liliac, de felurite alte deşeuri şi de vandalismul oamenilor de-a lungul sutelor şi miilor de ani acoperă pentru ochiul neexperimentat anumite elemente foarte importante. Aparent întâmplător, echipă americană a descoperit însă prin analiza digitală că în realitate pereţii cavernelor erau acoperiţi cu imagini ce au fost pictate iniţial cu mii şi mii de ani înainte.

Pentru aceasta a fost nevoie de utilizarea anumitor tehnici digitale speciale pentru a le revela. Ceea ce este foarte important e că aceste imagini nu sunt deloc asemănătoare cu desenele rupestre ce au fost găsite de obicei în felurite peşteri în alte zone ale globului. Ele reprezintă adevărate fresce, desene murale şi chiar scene reprezentate tridimensional ale unui număr foarte mare de animale, multe dintre acele specii fiind dispărute în prezent. Imaginile pictate pe pereţii din rocă înfăţişează de asemenea mixaje ale unor construcţii cu peisaje naturale, incluzând structuri, aparate şi clădiri complexe.
În aceste reprezentări predomină scene ale unei vegetaţii luxuriante, specifice junglei. Cei care au pictat imaginile originale au folosit apoi o altă tehnică, ce se aseamănă cu cea a imaginilor fractale, prin care corpul şi trăsăturile unor animale mai mari sunt umplute la rândul lor cu imagini din ce în ce mai mici, până când întregul ansamblu este realizat ca o imagine magică ce aşteaptă să fie descifrată. Această sarcină a fost foarte dificilă, deoarece privirea trebuia să dezvolte acea capacitate de a vedea în profunzimea suprafeţei, orientându-se asupra punctului focal ce corespundea imaginilor principale. Dacă aceasta nu se petrece, este uşor să te înşeli examinând miile de imagini mai mici, deoarece în acest fel se pierde din vedere imaginea principală.

Imaginea din stânga reprezintă rezultatul final al unei astfel de munci intense, în timp ce imaginea din dreapta necesită încă multe ore de analiza digitală. Aspectul foarte interesant este ca desenele au fost realizate cu o aşa măiestrie, încât o privire superficială nu îşi poate da seama că liniile lor, uneori orientate în direcţii suprarealiste, indica de fapt un pasaj sau o direcţie către ceva care este ascuns.
S-a descoperit astfel un desen ce indică spre o cameră din adânc. S-a săpat în acel loc şi s-a găsit un puţ ascuns. În zona NC2, picturile din tunel (prezentate în imaginea de mai jos) par să indice în mod destul de clar direcţia care trebuie urmată. Nu există niciun dubiu acum că acele desene din zona NC2 indica exact intrarea blocată spre subteran de către autorităţile egiptene.

Din cele ce au fost constate, se poate deduce într-o primă evaluare, că sistemul complex de caverne şi tuneluri a fost folosit de populaţia acelor vremuri pentru a se adăposti, probabil de anumite calamităţi naturale, cum ar fi inundaţii catastrofale. De aceea, poate că aceste camere ascunse adânc în pământ constituie chiar depozitul cunoştinţelor acumulate de acea civilizaţie, care nu are nimic în comun cu vremurile faronilor, fiind cu mult mai veche. Este prin urmare firesc ca oamenii de atunci să urmărească să-şi ascundă cât mai bine aceste achiziţii, pentru că ele să nu fie găsite cu uşurinţă. Poate că, de asemenea, acele încăperi secrete ascund chiar mistere si artefacte uluitoare ce așteaptă să fie descoperite. 
Acum, ca dr. Zahi Hawass nu mai este custodele complexului arthitectural de pe platoul Gizeh din Cairo, putem spera la aceasta cât de curand, deși situația politică din Egipt este foarte tensionată, iar siguranța oamenilor pusă mereu sub semnul întrebării...

sursa
http://www.edituradaksha.ro/articles/view/uluitorul-sistem-de-incaperi-descoperit-sub-marea-piramida-din-egipt-cenzura-totala-a-autoritatilor-in-legatura-cu-ceea-ce-se-presupune-ca-s-a-gasit-in-acel-loc-a183       
http://www.viewzone.com/pyramidcavesx.html