Articolul 8, aliniatul 1, mă lămureşte de ce a fost nevoie de
înfiinţarea unei Comisii speciale de
avizare în locul obişnuitelor
Comisii permanente:
„La nivelul Parlamentului se pot constitui
comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru
elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate
în hotărîrile de constituire a respectivelor comisii”.
Aşadar, Comisia specială a fost constituită, pentru că Proiectul de Lege privind Roşia Montană a fost considerat de Guvern „
un act normativ complex”.
Observînd
din start că Proiectul de Lege pe altarul căruia s-a înfiinţat Comisia
specială e mai degrabă controversat decît complex, presupunem că pentru a
rezolva „
complexitatea“ Comisia ar trebui să aibă posibilităţi aparte de activitate.
Cum ar fi, de exemplu, posibilitatea ca membrii Comisiei să
urmeze cursuri de inițiere în exploatarea pe bază de cianură.
Articolele 6 (aliniatul 2) şi 7 stabilesc ce poate să facă organismul nou înființat.
Articolul 6, aliniatul 2, stipulează:
„Comisia
poate invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentaţi
ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor
autorităţi publice sau a altor instituţii specializate care pot să îşi
prezinte opiniile cu privire la proiectul de lege, în condiţiile
regulamentare”.
Potrivit articolului 7:
„Pentru
clarificarea unor împrejurări sau stări de fapt la care se referă
proiectul, Comisia poate să efectueze deplasări la faţa locului, unde
îşi poate exercita activitatea de informare asupra obiectivelor şi
scopului proiectului de lege”.
Din anunţurile făcute pînă
acum, desprindem
că momentul crucial al activităţii Comisiei îl
constituie deplasarea la Roşia Montană, pentru a sta de vorbă cu minerii
din partea locului.
Dînd curs articolului 6, aliniatul 2,
membrii Comisie şi-au declarat dorinţa de a sta de vorbă şi cu
protestatarii din Piaţa Universităţii.
Din cîte se ştie, în Piaţa
Universităţii se protestează împotriva Proiectului, în timp ce, la
Roşia Montană, se protestează în favoarea Proiectului.
Dacă ar fi
să credem Hotărîrii, Comisia specială ar urma să tragă o concluzie
din ascultarea celor două puncte de vedere adverse.
Normal ar fi fost ca această operaţiune să fie făcută de Guvern, de premier, şi nu de Comisia specială.
Pentru
avizarea Proiectului, Comisia n-are nevoie nici de dialogul cu cei din
Piaţa Universităţii, nici de dialogul cu cei de la Roşia Montană.
Ba mai mult, Comisia n-are nevoie de părerile specialiștilor, ci de avizul acestora, dat sub semnătură.
Şi iată de ce.
În
cazul Roşia Montană, exploatarea propriu-zisă n-a început nici acum,
după 14 ani, deoarece, din 2004, de cînd RMGC a solicitat autorizaţia de
mediu, aceasta n-a fost dată.
Aşadar, din punct de vedere legal, decizia dacă exploatarea poate sau nu să înceapă depinde exclusiv de autorizaţia de mediu.
Aşa
cum am mai scris, miniştrii Mediului, succedaţi din 2004 pînă acum, au
justificat amînarea luării unei decizii prin faptul că specialiştii n-au
fost convinşi de Gold Corporation că exploatarea nu va afecta grav
mediul.
De ce n-au reuşit specialiştii să ajungă la o concluzie?
Pentru
că problema impactului cianurii, dar mai ales a metalelor grele (Traian
Băsescu a amintit asta) asupra mediului şi asupra oamenilor a fost şi
este o chestiune controversată.
Gold Corporation susţine, în toate publicităţile televizate, că are înzestrarea necesară pentru ca aceste efecte să fie minime.
Specialiştii îşi exprimă îndoiala.
Ca
urmare a acestei realităţi, Ministerul Mediului, condus de PSD-ista
Rovana Plumb, nu şi-a asumat responsabilitatea unei decizii de
autorizare a exploatării.
În absenţa acesti autorizări, Gold Corporation nu poate începe exploatarea.
Rovana
Plumb a declarat însă că un vot al Parlamentului în favoarea
Proiectului va duce automat la acordarea autorizaţiei de către
Ministerul Mediului.
Asemănător, Victor Ponta a susţinut la un post TV că, din punct de vedere al Mediului, exploatarea poate să înceapă.
Autorizaţia va fi dată însă doar după obţinerea votului din Parlament.
Printre
altele, în redactarea Raportului, Comisia specială trebuie să se
pronunţe dacă exploatarea de la Roşia Montană pune sub semnul întrebării
mediul şi viaţa oamenilor din zonă.
Tot ea, Comisia, trebuie să decidă şi asupra unei alte chestiuni controversate, ţinînd tot de specialişti:
Efectul exploatării asupra siturilor arheologice din zonă.
În
fine, Comisia trebuie să se pronunţe şi asupra unor prevederi ale
Proiectului de Lege, contestate de multă lume ca fiind prevederi cu
dedicaţie pentru Gold Corporation.
Aşadar, Comisia parlamentară
specială, alcătuită din 21 de deputaţi şi senatori de profesii
piestriţe, va trebui să tranşeze acolo unde specialiştii în Mediu,
specialiştii în Monumente istorice şi specialiştii în Drept au şovăit să
se pronunţe.
Cum îşi propune, potrivit Hotărîrii, Comisia
specială să ia o decizie clară, categorică, acolo unde,
timp de 14 ani,
nu s-a putut lua o decizie?
Convocînd diferite persoane în faţa Comisiei, consultînd documente, mergînd la faţa locului.
Păi,
pentru a lua o decizie, după ce i-ai ascultat pe specialiştii în mediu,
pe specialiştii în situri arheologice, pe specialiştii în exploatarea
arului, trebuie să ai minime cunoştinţe în domeniul respectiv.
Privind
componenţa Comisiei, observ imediat că membrii n-au nici o legătură cu
domeniile de specialitate asupra cărora trebuie să se pronunţe.
Imaginaţi-vă că Victor Ponta se îmbolnăveşte grav (Doamne fereşte!) şi se pune problema unor decizii dacă să fie sau nu operat.
Unii medici spun că operaţia îl va salva.
Alţii spun că operaţia îi pune în pericol viaţa.
Ce-ar face premierul Victor Ponta în faţa acestor controverse?
Ar
înfiinţa o Comisie specială a Parlamentului, alcătuită din ziariști,
tehnicieni, nituitori, vizitii şi cameriste, care să decidă dacă el
poate sau nu să fie operat?
Cred că nici prin cap nu i-ar trece aşa ceva.
De ce?
Pentru că e vorba de viaţa lui.
De ce impune atunci o Comisie în cazul Roşia Montană?
Pentru că e vorba de viaţa altora!
Propagandistic, Victor Ponta prezintă Comisia drept organismul care va decide dacă
Proiectul de Lege poate sau nu să treacă.
Proiectul de Lege a fost însă trimis de el în Parlament.
În ultimul timp, premierul a pledat pentru ca Proiectul de Lege să fie votat.
Îşi imaginează cineva că Victor Ponta a impus această Comisie pentru a vedea dacă Proiectul trebuie să treacă sau nu?
Victor Ponta a impus această Comisie specială pentru a înlesni trecerea Proiectului prin Parlament.
Şi dacă ar fi fost specialişti, membrii Comisiei, supuşi disciplinei de partid, ar fi redactat un Raport
favorabil.
Cu atît mai mult ei nu vor avea o altă concluzie decît cea a votului pentru.
Raportul
Comisiei e calculat de Victor Ponta şi de grupul de interese din
spatele său astfel încît să dea posibilitatea parlamentarilor PSD, dar
şi din alte partide, să spună:
Dacă pînă acum am avut îndoieli în chestiunea Roşia Montană acum,
după Raportul Comisiei, ne-am convins:
Proiectul e bun!
De
un deceniu şi ceva Gold Corporation plăteşte din greu publicitate în
ziare şi la televiziuni pentru a convinge pe români că Proiectul Roşia
Montană e bun.
Mare lucru n-a reuşit.
Raportul Comisiei speciale, ba chiar şi lucrările Comisiei, vor fi o extraordinară campanie publicitară în favoarea Proiectului.
Campanie publicitară menită a-i convinge nu numai pe parlamentari, dar şi pe români de măreţia Proiectului Roşia Montană.
Se înţelege că un Proiect e
trimis doar la comisia care are legătură cu domeniul respectiv. Legea
cîinilor fără stăpîn, ca să dau un exemplu, n-a ajuns la Comisia de
cultură, din simplul motiv că maidanezii nu ştiu să scrie romane sau
să-l interpreteze acceptabil pe Hamlet.
Se înţelege că un Proiect e
trimis doar la comisia care are legătură cu domeniul respectiv. Legea
cîinilor fără stăpîn, ca să dau un exemplu, n-a ajuns la Comisia de
cultură, din simplul motiv că maidanezii nu ştiu să scrie romane sau
să-l interpreteze acceptabil pe Hamlet.
